Category Archives: Personal

N-am dat 2 bani pe stomatolog, până când am început să dau sute

Daniela Bojincă/ august 31, 2018/ Personal/ 0 comments

Da. N-am dat 2 bani pe stomatolog. Asta pentru că îi uram din tot suflețelul meu de copil și ulterior de adult. Și, decât să mă fi dus la un stomatolog, preferam să stau cu durerea. Sau să mă îndop cu Nurofen Forte. Asta pentru că, atunci când mergeam la Târgu Jiu, împinsă de la spate de maică-mea, ba pe la un stomatolog, ba pe la un altul, având ceva probleme cardiace pentru care nu voiau să-mi facă anestezie (că le era lor frică), nu-mi făceau niciodată treabă ok. Pentru că nu aveau cum fără anestezie. Așa că luau puțin

Read More

Se dau acești pisici spre adopție. Și știu că vrei și tu unul

Daniela Bojincă/ iunie 19, 2018/ Personal/ 0 comments

Se dau doi pisici spre adopție – fetiță și băiat. Drăguței. Frumușei. Adorabilicioși. Dar să-ți spun povestea lor, zic. Colega mea, Mihaela, care e o super drăguță și sufletistă, într-o noapte, a auzit pe lângă casa ei niște câini lătrând când, de obicei, ar fi fost liniște. Așa că s-a dus să vadă ce se întâmplă și ce-i cu sunetele alea în miez de noapte. Ei bine, cineva aruncase la o margine de gard o cutie cu niște pisici în ea. Doar 2 mai rămăseseră în viață, restul muriseră. Iar Mihaela i-a luat în casă, să aibă grijă de ei

Read More

Fericirea unei copilării trăite la țară

Daniela Bojincă/ iunie 4, 2018/ Personal/ 0 comments

Am fost o norocoasă. M-am născut la poale de munte, la Târgu-Jiu. Și am crescut la casă, pe o stradă principală, ceea ce, acum, închisă într-o cutie de chibrituri undeva într-un cartier din București, mi se pare cel mai minunat lucru de pe Pământ. De pe geamul din bucătărie, dimineața, îmi plăcea mereu să privesc munții. Sau din grădina din spatele casei, la apus. Alergam toată ziua prin curte și grădină. Îmi plăcea să explorez fiecare colțișor. Era Universul în care evadam după ce-mi terminam temele, în școala primară. Apoi, când am mai crescut și nu mai zburdam pe unde

Read More

M-am apucat de grădinărit într-o garsonieră fără balcon

Daniela Bojincă/ mai 29, 2018/ Personal/ 0 comments

Da. M-am apucat de grădinărit. Într-o garsonieră fără balcon. Ci pe pervaz, în bucătărie. Și nici măcar n-am făcut-o din propria mea voință, ci cumva mai mult împinsă de la spate. Și când mă gândesc că, atunci când eram acasă, la ai mei, pe unde pe la generală și chiar și pe la liceu, mă certam cu maică-mea an de an că mi se părea o prostie să bagi atâția bani într-o grădină, că na, chiar dacă păstrezi semințe de la un an la altul, ai diverse costuri de întreținere a grădinii. Și mereu îi spuneam că iese mult mai

Read More

C’est fini la comedie!

Daniela Bojincă/ mai 18, 2018/ Personal/ 0 comments

Gata – c’est fini la comedie! Mă rog, pe 3 sferturi. Mai am de terminat și de susținut o licență.  Dar azi am dat ultimul examen din facultate. Și, ca să fie cu adevărat memorabil, de ținut minte și de povestit copiilor și nepoților, ultimul examen a fost și cel mai greu, cu scris și oral și multă panică. Bomboana de pe colivă, ca să zic așa. E ca atunci când crezi că le-ai văzut și trăit pe toate într-o facultate dar, ce să vezi, vine ceva din spate și-ți dă două după cap, să te trezești la realitate și

Read More

S-a deschis paradisul pietrelor în București. Se numește Stona

Daniela Bojincă/ aprilie 18, 2018/ Personal/ 0 comments

În București, săptămâna trecută, s-a deschis paradisul pietrelor naturale. Și cum eu sunt fascinată de pietrele naturale, m-am dus să-mi clătesc ochii printre marmură, granit, travertin, calcar și onix (oh, această minunăție). Îmi amintesc că atunci când eram mică și mă scoteau ai mei din casă, fie că era la un picnic la iarbă verde sau prin oraș, dacă găseam o piatră mai specială *sau care mi se părea mie specială), eu o luam acasă. O exasperam pe maică-mea. Mna, trebuia să-i reamintesc cumva, constant, că are copil.  Paradisul pietrelor naturale se află în Showroomul Stona Showroomul Stona s-a deschid

Read More

„Alpinism” în București

Daniela Bojincă/ februarie 9, 2018/ Personal/ 0 comments

Am zis să dau și pentru weekendul acesta o recomandare de activitate drăguță în București. Iar dacă weekendul trecut îți recomandam o ieșire la Museum of Senses, weekendul acesta îți recomand o ieșire la cățărat. Sigur o să-ți placă. Plus că nu e chiar așa oricum, ci puțin ieșită din tipar.  Încă de când a apărut conceptul la noi, mi-am tot zis că vreau să merg, pentru că îmi era dor de activitatea asta atât de dragă mie. Și tot nu apucam și îmi era atât de ciudă, că doar e la doi pași de mine, În Afi Cotroceni din

Read More

Uite o activitate drăguță pe care o poți face în weekend

Daniela Bojincă/ februarie 1, 2018/ Personal/ 0 comments

E joi. Iar de weekend ne desparte doar ziua de vineri. Așa că m-am gândit să-ți recomand o activitate drăguță pentru acest weekend și nu numai, dacă ești din sau prin București. Desigur, nu e doar pentru weekend. Activitatea asta merge și în timpul săptămânii, după muncă, ca să te mai relaxezi și să petreci timp cu cei dragi ție. Înainte de Crăciun, drept cadou, am fost într-un loc foarte tare din București. Ce-i drept, eu nu am fost în weekend, ci după ce am ieșit de la muncă. M-am dus fără prea mari așteptări și am ieșit fericită precum

Read More

17 ianuarie – revenire

Daniela Bojincă/ ianuarie 17, 2018/ Personal/ 0 comments

30 noiembrie a fost ultima zi în care am mai scris pe blog în 2017. 17 ianuarie prima din 2018. Fără să-mi propun asta. Pur și simplu s-a întâmplat fără să-mi doresc. Am tot încercat ca „azi” să scriu un articol. Dar a trecut fiecare zi de „azi” pe lângă mine fără să pot încropi măcar câteva fraze. Asta din lispă de timp și din lipsă de de inspirație din cauza lipsei de timp. A fost așa un fel de cerc vicios creat în jurul a două variabile. 2017 pentru mine a început frumos, cu o excursie la schi în

Read More

Nu știu nimic despre fashion – Rochia lunii Noiembrie

Daniela Bojincă/ noiembrie 30, 2017/ Personal/ 2 comments

Gata și cu luna noiembre. S-a dus și ea. Și aproape că s-a dus și 2017. Iar mie parcă nu-mi vine să cred că au trecut astea 11 luni și mi se pare ireal cât de repede s-a întâmplat totul. Parcă mai ieri îl plângeam pe 2016, iar acum încep să-l plâng și pe 2017. Îmi amintesc că, atunci când am trecut în clasa a V-a, profesorul meu de matematică, în puținele momente când nu ne preda și nu făceam exerciții și ne ținea discursuri motivaționale despre viață, de care mă minunam pe atunci și mi se păreau de domeniul

Read More