Category Archives: Personal

AMR 30

Daniela Bojincă/ aprilie 1, 2016/ Personal/ 2 comments

Oficial, mai sunt fix 30 de zile până la paște. Cu tot cu ziua de azi. Asta înseamnă că mai sunt fix 30 de zile până să învie pentru a 2016 oară Iisus Hristos, cum spun răutăcioșii. Practic, e doar a 2016-a celebrare și atât. La fel cum fiecare dintre noi își serbează ziua de naștere, Iisus e mai șmecher și-și serbează și nașterea și moartea și învierea. Ce vreau eu, însă, să subliniez, este să vă spun faptul că mai sunt fix 30 de zile până să vină domnul iepurilă. Asta înseamnă că mai sunt fix 30 de zile până să primesc cadouri.

Read More

Lumea evoluează pentru leneși

Daniela Bojincă/ martie 31, 2016/ Personal/ 0 comments

N-am zis eu asta. Au zis-o alții, pe undeva, printr-un articol, acum ceva timp. Țin minte că am citit asta, dar nu mai știu nici unde și nici când. Asta pentru că memoria mea nu e una foarte bună și nici de foarte lungă durată. Uit detaliile care mie mi se par neimportante. Informația de pe hardul meu intern se șterge constant, pentru a fi înlocuită de una nouă, utilă mie într-un anume moment. Și un hard extern nu am, din păcate pentru mine. Tind să cred că replica aia e adevărată. Lumea chiar evoluează pentru leneși. Tot ceea ce se

Read More

Cam așa se muncește pe magistrala M5 din Drumul Taberei

Daniela Bojincă/ martie 30, 2016/ Personal/ 4 comments

Eram în troleu. În 69. Veneam de la oficiul poștal 66. Stau pe undeva între AFI PALACE COTROCENI și viitoarea stație de metrou Orizont din Drumul Taberei. Pe mine nu mă afectează că n-am metrou. Am doar o stație de autobuz/troleu/tramvai până la Politehnica. Sunt la metrou în mai puțin de 5 minute de când am coborât din bloc. Și cam la 7-10 minute dacă merg pe jos. Nu mă plâng. Mie îmi e bine. Am trecut spre oficiul poștal 66 pe la 12:10. Nu era nimeni pe acolo. Pustiu. M-am întors cu troleul pe la 12:38. Oamenii ăia făceau plajă la soare, altul

Read More

Am un puzzle de 9 piese care mi-a dat mindfuck

Daniela Bojincă/ martie 24, 2016/ Personal/ 3 comments

De fapt am chiar două puzzle-uri de 9 piese care mi-au dat mindfuck la propriu. Le am de vreo două luni pe la mine. Și da, în două luni nu am fost în stare să fac nici măcar un puzzle de 9 piese dintre cele două pe care le am. Așa că, după ce mi-au dat mindfuck grav de tot și m-au enervat, le-am abandonat în dulap. Dar să vă spun cum a început totul și cum am ajuns eu să fiu traumatizată. Așa că am să vă scriu aici o poveste, în care avem trei personaje: X (e prea

Read More

Cum a fost prima mea ședință foto

Daniela Bojincă/ martie 23, 2016/ Personal/ 33 comments

Când am scris articolul ăsta, mă apucasem să-l scriu la timpul prezent. Dar, fiindcă îl public la vreo două săptămâni distanță față de momentul în care s-a și întâmplat acțiunea, m-am gândit să-l schimb puțin și să-i dau o altă formă experienței mele despre prima mea ședință foto într-un studio. Am să încep cu povestea de la început. Adică de la primul mail pe care l-am primit de la Florentina, mail-ul în care mă invita la studio să mă răsfețe. Era un mail imens, cu mult text și multe fotografii, așa cum face un om care se respectă când vrea

Read More

Cum am pierdut un pariu în fața fostei mele profesoare de română

Daniela Bojincă/ martie 19, 2016/ Personal/ 2 comments

Ieri, la ora 17:30, am pierdut un pariu în fața fostei mele profesoare de limba română. Eu nu prea pun pariu cu cineva. Am învățat asta de la taică-miu. El câștigă întotdeauna și eu pierd mereu. Drept urmare, mai bine stau în banca mea, liniștită, fără să pierd nimic. Ies mai câștigată așa. Cum a început totul? Ei bine, a început pe 17 martie odată ce mi-am schimbat eu poza de profil cu una nouă: În 13 minute a strâns 84 de like-uri. Și discutam eu cu fosta mea profă de română, Minerva, despre treaba asta cu likeurile. Și-mi zice

Read More

Vreau să-mi cumpăr mașinuțe

Daniela Bojincă/ martie 16, 2016/ Personal/ 0 comments

Mașinuțe. Sunt înconjurată de mașinuțe de când mă știu. Avea tata o grămadă de când era el mic, iar eu mă jucam cu ele. Sau, mai bine spus, le dărâmam. Doamne, ce-mi mai plăcea să fac asta. Aveam așa o plăcere malefică să le distrug. Deși, eu vedeam această acțiune ca pe una educațională. Încercam să aflu ce se află dincolo de caroserie. Am fost pur și simplu un copil curios de mic. Îmi plăceau mașinuțele. Machetele. Însă, mai mult decât acele mașinuțe, îmi plăceau mașinile cu radio comandă. Cele pe care le puteai manevra și le puteai trimite direct

Read More

Vreau să mai fiu copil doar ca să am și eu mobilă cu iepurași

Daniela Bojincă/ martie 11, 2016/ Personal/ 8 comments

Eu mă simt încă un copil. Și cred că o să mă simt așa toată viața mea. E important să ne simțim copii și, din când în când, să ne comportăm ca atare. Buletinul meu însă, îmi spune clar că, deși îmi place să mă comport ca un copil, nu mai sunt unul. Am crescut. Și, drept urmare, în marea majoritate a timpului trebuie să mă comport precum un adult și să am activități specifice vârstei mele. Să mă îmbrac specific vârstei mele. Și să cumpăr chestii specifice vârstei mele. Dar, cum pe interior eu sunt un copilaș mic și

Read More

4 martie – baba mea

Daniela Bojincă/ martie 4, 2016/ Personal/ 4 comments

Azi e 4 martie și, oficial, azi e baba mea, conform zile în care sunt născută (13 – 1+3=4). Practic, ziua de azi îmi prezice cum o să fie tot anul meu de acum încolo. Dacă-i cald și soare: o să am un an frumos; dacă-i frig și plouă, așa ca azi, în București: o să am un an tare urât și foarte puțin productiv. Așadar, anul meu o să fie unul urât și mohorât. Deci eu o să fiu mohorâtă. Ceea ce nu o să se întâmple, pentru că am să țin minte acest articol și că am avut

Read More

Ce ne mai jucăm?

Daniela Bojincă/ februarie 27, 2016/ Personal/ 6 comments

E sâmbătă. Și plouă. Ieri a fost vineri. Și a fost frumos. Pentru weekendul ăsta pot spune că aveam planuri mari. Unul l-am și dus până la capăt, ca să zic așa, pin ploaie și prin vânt, înghețând. Dar despre asta ceva mai târziu. Acum să vorbim despre căldurică, ceiuț, păturică și jocuri educative. Adică paradisul în care am revenit din excursia mea prin București, prin locuri mai mult sau mai puțin cunoscute de către omenire (Tunelul Feroviar Lujerului). E așa bine la mine-n căsuță, unde-i cald și bine, după ce aproape am înghețat pentru că nu mi-am luat mănuși

Read More