În articolul anterior v-am povestit despre prima parte a călătoriei, cea din Praga. Și cum am fost plecată iarăși ceva zile bune și n-am apucat să scriu pe blog, astăzi vă povestesc și cum a fost prin Viena. Ce-am apucat să văd în o zi și ceva și cât de tare m-au speriat unii. Dar să le luăm pe rând.

Când am ajuns în Viena, am vrut să mergem să mâncăm într-un loc foarte tare. Dar n-am mai ajuns acolo. Au avut grijă niște frați de-ai noștri să ne facă să nu ne ducem acolo.

Ne-am urcat în tramvai, care, în Viena, e tare complicat. E și subteran și suprateran. Pe enșpe mii de linii și cu niște hărți nu foarte clare până să te obișnuiești cu ele (spre deosebire de Praga, unde te prindeai din prima ce și cum). Și, în timp ce vorbeam cu o doamnă care ne încerca să ne explice cum să ajungem acolo, frații noștri ne-au zis că știu ei ce și cum, deși ei ziceau fix pe invers față de doamna respectivă. Așa că, atunci când ne-am dat jos din tramvai, ne-am dus la prima pizzerie pe care am văzut-o în fața ochilor.

Apoi, a doua zi, am vizitat Palatul Schonbrunn, despre care pot să spun că nu este la fel de frumos ca Palatul Regal din Centrul Vienei, Schonbrunnul fiind reședința de vară. Mie, personal, mi-a plăcut mai mult Palatul Regal din Viena. Dar, desigur, merită vizitat și Schonbrunnul, împreună cu împrejurimile sale: labirintul, grădinile imperiale, serele imperiale ce sunt de-a dreptul superbe și grădina zoo.

Această prezentare necesită JavaScript.

Apoi am revizitat Catedrala Sfântul Ștefan din Viena, catedrală care mă impresionează de fiecare dată și pe care doresc să o revăd mereu. Și, după ce i-am mai făcut câteva poze, am plecat către Turnul Dunării. Prima dată l-am ratat, așa că am zis ca de data aceasta să nu o mai fac. E tare fain acolo sus, iar restaurantul care se învârte este de-a dreptul fantastic. Merită să vă urcați în el și să admirați Viena de sus, Dunărea și să vă bucurați de tot ceea ce aveți la picioarele vostru. Peisajul, vă asigur, este unul mirific.

Această prezentare necesită JavaScript.

Iar seara ne-am dus în vestitul parc de distracții care, personal, nu mi s-a părut cine știe ce. Adică mă așteptam la ceva mult mai mult. Să fie, să zicem, mai spectaculos. Are ceva chestii pe acolo, dar nu cine știe ce. Totuși, m-am dat într-un mini carusel. Și mi-a plăcut senzația. 😀

Și, desigur, m-am plimbat cu tramvaiul și cu metroul. Iar cu metroul e tare simplu să te plimbi. Nu-i deloc complicat, sunt logice schemele și toate cele. Iar biletul pe o zi nu-i deloc scump și, desigur, cu biletul ăla te plimbi peste tot, atât cu metroul, cât și cu tramvaiul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Data trecută, în articolul despre Praga, n-am vorbit despre hotel și, pentru că a fost cineva care m-a întrebat ce și cum și căreia i-am răspuns într-un comentariu, am zis ca de data asta să fac un paragraf special. În Viena am stat în Hotel Allegro, undeva pe la marginea centrului, destul de aproape de Palatul Schonbrunn. Iar hotelula cesta, spre deosebire de cel din Praga, a fost extraordinar. E plăcut și confortabil, cu camere spațioase, băi la fel de spațioase, o priveliște faină, plasmă în cameră și niște paturi imense. Și, desigur, foarte curat. Din păcate n-am făcut poze în hotel, dar îl puteți găsi dând un search pe Google :).

https://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2015/03/IMG_6756-1024x683.jpghttps://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2015/03/IMG_6756-150x150.jpgDaniela Bojincă - PishkyCalatoriihotel allegro,hotel viena,palat regal viena,parc de distractii viena,schonbrunn,transport viena,turnul dunarii viena,vienaÎn articolul anterior v-am povestit despre prima parte a călătoriei, cea din Praga. Și cum am fost plecată iarăși ceva zile bune și n-am apucat să scriu pe blog, astăzi vă povestesc și cum a fost prin Viena. Ce-am apucat să văd în o zi și ceva și cât...