Când e vorba să vorbesc despre mine, nu prea știu ce să zic, poate doar să-mi spun numele: Daniela Bojincă. N-am avut niciodată cuvintele potrivite pentru a mă descrie. Îmi place să fiu descoperită printre cuvinte, nu prin faptul că spun eu lucruri despre mine. Îmi place să las faptele să vorbească, cât și modul meu de a fi.

daniela bojinca

În schimb, vă pot da câteva date biografice:
-mă numesc, în buletin, Daniela Bojincă. Și Adriana, dar nu-l prea folosesc
-m-am născut în Târgu-Jiu, pe data de 13 octombrie 1994
-am terminat un liceu de profil matematică-informatică
-vreau să fac medicina
-îmi place să scriu (se încadrează oare la date biografice?)

Dacă nu-mi place să spun lucruri despre mine, să mă descriu, am să vă las, la fel ca și pe celălalt blog al meu, o descriere făcută de un bun amic, Radu, așa cum mă vede el.

…ești incorigibilă, ești infantilă, capricioasă, mânioasă, detestabil de încăpățânată, ești sălbatică și feroce când lupți pentru ceva și pleoștită ca o cârpă udă când capitulezi, ți se urcă sângele la cap instant, ca mercurul într-un termometru sub flacără, te dezlănțui ca un uragan… și aș fi tentat să-ți răspund cu aceeași monedă, te-aș strivi cu tot globul pământesc, te-aș izola în mintea unui nebun, ți-aș smulge sufletul de-a dreptul și te-aș lăsa doar cu un trup inert… dar mi-e teamă că ai accepta totul cu zâmbetul pe buze, cu o căldură și o candoare care m-ar revolta și mai mult, cu frumusețea unor ochi care sunt blânzi, nu reci, atingerea unei mâini care e mătăsoasă, nu tăioasă, pentru că eu, de fapt, citisem greșit toate semnele alea grotești la tine… și atunci mi-ai întoarce spatele și ți-ai dezgoli umărul, ca să văd că nimic n-a fost vreodată pierdut în viața ta, că miracolul te-a făcut de 10 ori mai atrăgătoare, de 10 ori mai puternică… pentru că e mult soare acolo de unde vii tu…