În momentul ăsta, în care scriu articolul, aștept să înceapă Eurovisionu vieții. N-am văzut nicio etapă până acum (de anul ăsta), dar vreau să văd finala. Ce-i drept, mie, personal, melodia celor de la Voltaj chiar îmi place. Are un mesaj care ajunge fix acolo unde trebuie să ajungă. În suflet. Și asta cred că e ceea ce contează cel mai mult. Mă aștept să ocupe un loc destul de sus.

Dar să revenim la ceea ce vreau de fapt să vă spun prin acest articol și anume experiențele pe care le-am avut vineri, cu 3 trenuri. Da. 3 trenuri! TREI!

Am fost la București, cu oprire în Craiova. Și m-am întors.

PRIMUL TREN – noțiunea de curățenie începe să dispară

Am mers cu trenul de la Tg-Jiu la Craiova, ca mai apoi să schimb cu Softransul. De obicei, singură, noaptea, în tren, încep să mă plictisesc la maxim, așa că încep să fiu mai atentă la tot ce este în jurul meu. Așa am numărat cele 43 de becuri din vagon și am observat că nu s-a mai făcut curat prin el de hă hă hăăă, un amar de vreme (conform pozei de mai jos, desigur).

Ah. Și ca să mă plâng. Un nene m-a sforăit tot drumul. TOT!

AL DOILEA TREN – rapid. Și totuși a întârziat o oră și ceva

Desigur, n-a fost vina lui, teorectic. Dar practic, mai contează? Cum s-a pus în mișcare Hyperionul, am fost anunțați că o să aibă ceva întârziere până la Caracal, că sunt niște probleme (un tren care s-a găsit să deraieze fix în dimineața aia). Așa că am făcut vreo 2 ore până la Caracal. Măcar Hyperionul are net. Și este foarte bine întreținut. A compensat.

AL TREILEA TREN – când cumperi două bilete, specifică-i tipei de la ghișeu să fie împreună

Am luat două bilete în ultimele 6 minute înainte să plece și trenul din gară. Iar în ultimul minut l-am și prins, evident. Se uită unul din noi pe un bilet și căutăm vagonul 5. Doar că, pe ușile alea, în tren, scria doar 1 și 2. Târziu m-am prins că erau de fapt clasele. Am nimerit într-unul în care credeam că e vagonul 5. Și, când ne uităm pe ambele bilete, observăm că unu-i în vagonul 5 locul 63 și altul în vagonul 5 locul 78.

Pe lângă asta, un controlor puțin certat cu calmul, ne-a explicat că dacă nu ne cărăm de acolo plătim diferența de clasă și BLA BLA BLA!

Ne-am mutat în vagonul 6 pe niște locuri libere. Și-am rămas acolo.

În plus, la clasa a doua, condițiile erau cam de 10 ori mai bune decât la clasa întâi.  Dar mă gândesc că trebuie să existe cumva o modalitate prin care să ia mai mulți bani de la călători, nu?

Dacă ai și tu experiențe din tren de care să te plângi, le poți dezvălui într-un comentariu.

https://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2015/05/calatorie-cu-trenul-1024x640.jpghttps://danielabojinca.ro/wp-content/uploads/2015/05/calatorie-cu-trenul-150x150.jpgDaniela Bojincă - PishkyCalatoriiPersonalbucuresti,calatorie,cfr,craiova,hyperion,povesti tren,softrans,trenÎn momentul ăsta, în care scriu articolul, aștept să înceapă Eurovisionu vieții. N-am văzut nicio etapă până acum (de anul ăsta), dar vreau să văd finala. Ce-i drept, mie, personal, melodia celor de la Voltaj chiar îmi place. Are un mesaj care ajunge fix acolo unde trebuie să ajungă....