TAG – sau cum poate dura o prietenie zeci de ani

Daniela Bojincă/ iulie 9, 2018/ Filme/ 0 comments

Am fost săptămâna trecută la un film care mi-a plăcut tare mult. Se numește TAG (sau Leapșa, mai pe românește). Și este vorba despre unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe Pământ și anume despre prietenie. Prietenia aia care rămâne peste ani și ani și care, într-un fel sau altul, reușește să aducă oamenii împreună. Și e frumos să știi că mai există și relații de prietenie de durată, nu doar de  azi pe mâine, cât avem, de fapt, nevoie unii de alții. Iar asta mai ales că filmul este inspirat dintr-o poveste cât se poate de reală. Despre

Read More

Se dau acești pisici spre adopție. Și știu că vrei și tu unul

Daniela Bojincă/ iunie 19, 2018/ Personal/ 0 comments

Se dau doi pisici spre adopție – fetiță și băiat. Drăguței. Frumușei. Adorabilicioși. Dar să-ți spun povestea lor, zic. Colega mea, Mihaela, care e o super drăguță și sufletistă, într-o noapte, a auzit pe lângă casa ei niște câini lătrând când, de obicei, ar fi fost liniște. Așa că s-a dus să vadă ce se întâmplă și ce-i cu sunetele alea în miez de noapte. Ei bine, cineva aruncase la o margine de gard o cutie cu niște pisici în ea. Doar 2 mai rămăseseră în viață, restul muriseră. Iar Mihaela i-a luat în casă, să aibă grijă de ei

Read More

Fericirea unei copilării trăite la țară

Daniela Bojincă/ iunie 4, 2018/ Personal/ 0 comments

Am fost o norocoasă. M-am născut la poale de munte, la Târgu-Jiu. Și am crescut la casă, pe o stradă principală, ceea ce, acum, închisă într-o cutie de chibrituri undeva într-un cartier din București, mi se pare cel mai minunat lucru de pe Pământ. De pe geamul din bucătărie, dimineața, îmi plăcea mereu să privesc munții. Sau din grădina din spatele casei, la apus. Alergam toată ziua prin curte și grădină. Îmi plăcea să explorez fiecare colțișor. Era Universul în care evadam după ce-mi terminam temele, în școala primară. Apoi, când am mai crescut și nu mai zburdam pe unde

Read More

M-am apucat de grădinărit într-o garsonieră fără balcon

Daniela Bojincă/ mai 29, 2018/ Personal/ 0 comments

Da. M-am apucat de grădinărit. Într-o garsonieră fără balcon. Ci pe pervaz, în bucătărie. Și nici măcar n-am făcut-o din propria mea voință, ci cumva mai mult împinsă de la spate. Și când mă gândesc că, atunci când eram acasă, la ai mei, pe unde pe la generală și chiar și pe la liceu, mă certam cu maică-mea an de an că mi se părea o prostie să bagi atâția bani într-o grădină, că na, chiar dacă păstrezi semințe de la un an la altul, ai diverse costuri de întreținere a grădinii. Și mereu îi spuneam că iese mult mai

Read More

C’est fini la comedie!

Daniela Bojincă/ mai 18, 2018/ Personal/ 0 comments

Gata – c’est fini la comedie! Mă rog, pe 3 sferturi. Mai am de terminat și de susținut o licență.  Dar azi am dat ultimul examen din facultate. Și, ca să fie cu adevărat memorabil, de ținut minte și de povestit copiilor și nepoților, ultimul examen a fost și cel mai greu, cu scris și oral și multă panică. Bomboana de pe colivă, ca să zic așa. E ca atunci când crezi că le-ai văzut și trăit pe toate într-o facultate dar, ce să vezi, vine ceva din spate și-ți dă două după cap, să te trezești la realitate și

Read More

S-a deschis paradisul pietrelor în București. Se numește Stona

Daniela Bojincă/ aprilie 18, 2018/ Personal/ 0 comments

În București, săptămâna trecută, s-a deschis paradisul pietrelor naturale. Și cum eu sunt fascinată de pietrele naturale, m-am dus să-mi clătesc ochii printre marmură, granit, travertin, calcar și onix (oh, această minunăție). Îmi amintesc că atunci când eram mică și mă scoteau ai mei din casă, fie că era la un picnic la iarbă verde sau prin oraș, dacă găseam o piatră mai specială *sau care mi se părea mie specială), eu o luam acasă. O exasperam pe maică-mea. Mna, trebuia să-i reamintesc cumva, constant, că are copil.  Paradisul pietrelor naturale se află în Showroomul Stona Showroomul Stona s-a deschid

Read More

Spotlight 2018 – cu bune și cu rele

Daniela Bojincă/ aprilie 15, 2018/ Cultură/ 0 comments

Am fost aseară la Spotlight, pe Calea Victoriei. Un eveniment tare fain pe care chiar ți-l recomand. Azi, duminică, 15 aprilie, este ultima zi a festivalului Spotlight 2018. Așa că dacă n-ai ce face în seara asta, de la 20:30 până pe la 23:00, zic să dai o fugă pe Calea Victoriei și să te bucuri de proiecții. Mai jos am zis să povestesc puțin despre Spotlight 2018, cu bune și cu rele. Ce mi-a plăcut și ce nu. Spotlight 2018 cu bune Îmi place ideea evenimentului în sine. Bine, mie îmi place orice eveniment cultural care reușește să scoată

Read More

Am intrat în trend. Am gătit cu Tupperware

Daniela Bojincă/ aprilie 3, 2018/ Bucătărie/ 2 comments

Da. Am gătit cu Tupperware. Și a fost chiar interesant. Nu gătesc des. În primul rând pentru că maică-mea încă îmi trimite pachet pe principiul: lasă, mamă, că o să ai tu toată viața înainte să gătești și să te saturi de asta când o să ai și tu familie și copii (ceea ce nu pot contrazice). Și în al doilea rând pentru că nu prea am timp și sunt mai mult în vizită în propria casă decât locatar. Există două momente când gătesc: Când rămân fără mâncare de la maică-mea și sunt nevoită să-mi gătesc ceva. Când, deși am

Read More

Ready Player One – realitatea e doar în jurul nostru

Daniela Bojincă/ aprilie 2, 2018/ Filme/ 0 comments

Ready Player One este un film cu multe tipe smart. Sau cel puțin așa spune Andreea, colega mea de birou, care o să îți și povestească câte ceva despre film din perspectiva ei. Ce fac eu? Ei bine eu sunt aici pe post de grefier. Scriu ce-mi zice ea. Așa i-am promis. Daaaaar, înainte să o las pe Andreea să-și facă de cap pe blogul meu, zic să mai spun și eu câte ceva pe aici. Iar primul lucru pe care aș vrea să ți-l spun este faptul că filmul Ready Player One, în regia lui Steven Spielberg, este ecranizarea

Read More

Istanbul – orașul de care mă reîndrăgostesc iar și iar

Daniela Bojincă/ martie 30, 2018/ Calatorii/ 0 comments

Acum vreo doi ani pășeam pentru prima dată în Turcia, în Istanbul. Am ajuns în Istanbul cu autocarul, ca să prind avionul către partea de est a Turciei, tocmai în Van, aproape de granița cu Siria, unde am văzut cum e să mergi pe stradă și pe lângă tine să treacă un tanc, sau cum e să vezi oameni înarmați la tot pasul. A fost o experiență destul de traumatizantă, dar interesantă. Apoi, a doua interacțiune cu Istanbulul a fost la întoarcerea din Van. A doua zi dimineața aveam avion înapoi, spre România. N-am apucat decât să mă plimb la

Read More