Cât te costă să faci o faptă bună

Daniela Bojincă/ aprilie 4, 2016/ Personal/ 2 comments

Se spune că totul în viaţă costă, nimic nu este gratis. Nu ştiu dacă este chiar aşa, dar sigur nu există preţuri pentru orice. Unele lucruri sunt nepreţuite, nu se pot cumpăra, vorba celor de la MasterCard. Aici mă gândesc la bunul simţ, la „cei 7 ani de acasă” şi alte asemenea. Alte chestii sunt atât de simplu de oferit şi totuşi unii se comporta de parcă ar fi lucruri scumple, dificil de acordat altora: zâmbete, vorbe frumoase, înţelegere… Multe alte lucruri costă doar timp şi în ziua de astăzi timpul pare sa aibă şi el un cost cât mai

Read More

AMR 30

Daniela Bojincă/ aprilie 1, 2016/ Personal/ 2 comments

Oficial, mai sunt fix 30 de zile până la paște. Cu tot cu ziua de azi. Asta înseamnă că mai sunt fix 30 de zile până să învie pentru a 2016 oară Iisus Hristos, cum spun răutăcioșii. Practic, e doar a 2016-a celebrare și atât. La fel cum fiecare dintre noi își serbează ziua de naștere, Iisus e mai șmecher și-și serbează și nașterea și moartea și învierea. Ce vreau eu, însă, să subliniez, este să vă spun faptul că mai sunt fix 30 de zile până să vină domnul iepurilă. Asta înseamnă că mai sunt fix 30 de zile până să primesc cadouri.

Read More

Lumea evoluează pentru leneși

Daniela Bojincă/ martie 31, 2016/ Personal/ 0 comments

N-am zis eu asta. Au zis-o alții, pe undeva, printr-un articol, acum ceva timp. Țin minte că am citit asta, dar nu mai știu nici unde și nici când. Asta pentru că memoria mea nu e una foarte bună și nici de foarte lungă durată. Uit detaliile care mie mi se par neimportante. Informația de pe hardul meu intern se șterge constant, pentru a fi înlocuită de una nouă, utilă mie într-un anume moment. Și un hard extern nu am, din păcate pentru mine. Tind să cred că replica aia e adevărată. Lumea chiar evoluează pentru leneși. Tot ceea ce se

Read More

Cam așa se muncește pe magistrala M5 din Drumul Taberei

Daniela Bojincă/ martie 30, 2016/ Personal/ 4 comments

Eram în troleu. În 69. Veneam de la oficiul poștal 66. Stau pe undeva între AFI PALACE COTROCENI și viitoarea stație de metrou Orizont din Drumul Taberei. Pe mine nu mă afectează că n-am metrou. Am doar o stație de autobuz/troleu/tramvai până la Politehnica. Sunt la metrou în mai puțin de 5 minute de când am coborât din bloc. Și cam la 7-10 minute dacă merg pe jos. Nu mă plâng. Mie îmi e bine. Am trecut spre oficiul poștal 66 pe la 12:10. Nu era nimeni pe acolo. Pustiu. M-am întors cu troleul pe la 12:38. Oamenii ăia făceau plajă la soare, altul

Read More

BBC îți spune cum a evoluat lumea de când te-ai născut tu

Daniela Bojincă/ martie 26, 2016/ Cultură/ 6 comments

Sunt bune și momentele în care ești foarte plictisit și pierzi timpul dând scroll pe Facebook. Astăzi, spre exemplu, am descoperit un #casastiti, de la Cristian Florea, despre cum cei de la BBC au dezvoltat un tool foarte interesant care îți spune cum a evoluat lumea de când te-ai născut tu. Tot ceea ce trebuie să faci este să-ți introduci data nașterii și apoi să te minunezi de lucrurile interesante pe care cei de la BBC ți le spun în info-grafic. Treaba asta e destul de veche (de prin 2014), dar abia acum am dat eu de ea. Mai bine mai

Read More

Am un puzzle de 9 piese care mi-a dat mindfuck

Daniela Bojincă/ martie 24, 2016/ Personal/ 3 comments

De fapt am chiar două puzzle-uri de 9 piese care mi-au dat mindfuck la propriu. Le am de vreo două luni pe la mine. Și da, în două luni nu am fost în stare să fac nici măcar un puzzle de 9 piese dintre cele două pe care le am. Așa că, după ce mi-au dat mindfuck grav de tot și m-au enervat, le-am abandonat în dulap. Dar să vă spun cum a început totul și cum am ajuns eu să fiu traumatizată. Așa că am să vă scriu aici o poveste, în care avem trei personaje: X (e prea

Read More

Cum a fost prima mea ședință foto

Daniela Bojincă/ martie 23, 2016/ Personal/ 33 comments

Când am scris articolul ăsta, mă apucasem să-l scriu la timpul prezent. Dar, fiindcă îl public la vreo două săptămâni distanță față de momentul în care s-a și întâmplat acțiunea, m-am gândit să-l schimb puțin și să-i dau o altă formă experienței mele despre prima mea ședință foto într-un studio. Am să încep cu povestea de la început. Adică de la primul mail pe care l-am primit de la Florentina, mail-ul în care mă invita la studio să mă răsfețe. Era un mail imens, cu mult text și multe fotografii, așa cum face un om care se respectă când vrea

Read More

Film: London has fallen

Daniela Bojincă/ martie 22, 2016/ Filme/ 0 comments

London has fallen, dacă nu mă înșel, l-am văzut chiar săptămâna trecută. Și a fost unul dintre filmele alea care m-a captat cu totul. Mie mi-a plăcut. De obicei îmi plac filmele care se apropie cel mai mult de realitate (vezi atentatele din Bruxelles din dimineața asta). London has fallen pleacă de la o poveste cât se poate de simplistă. Prim-Ministrul Londrei moare. Drept urmare, toți marii șefi de stat din întreaga lume sunt invitați la comemorarea acestuia și la înmormântare. Asta transformă Londra în cea mai securizată capitală din lume, căci fiecare om de stat vine cu propria strategie de securitate,

Read More

Cum am pierdut un pariu în fața fostei mele profesoare de română

Daniela Bojincă/ martie 19, 2016/ Personal/ 2 comments

Ieri, la ora 17:30, am pierdut un pariu în fața fostei mele profesoare de limba română. Eu nu prea pun pariu cu cineva. Am învățat asta de la taică-miu. El câștigă întotdeauna și eu pierd mereu. Drept urmare, mai bine stau în banca mea, liniștită, fără să pierd nimic. Ies mai câștigată așa. Cum a început totul? Ei bine, a început pe 17 martie odată ce mi-am schimbat eu poza de profil cu una nouă: În 13 minute a strâns 84 de like-uri. Și discutam eu cu fosta mea profă de română, Minerva, despre treaba asta cu likeurile. Și-mi zice

Read More

Vreau să-mi cumpăr mașinuțe

Daniela Bojincă/ martie 16, 2016/ Personal/ 0 comments

Mașinuțe. Sunt înconjurată de mașinuțe de când mă știu. Avea tata o grămadă de când era el mic, iar eu mă jucam cu ele. Sau, mai bine spus, le dărâmam. Doamne, ce-mi mai plăcea să fac asta. Aveam așa o plăcere malefică să le distrug. Deși, eu vedeam această acțiune ca pe una educațională. Încercam să aflu ce se află dincolo de caroserie. Am fost pur și simplu un copil curios de mic. Îmi plăceau mașinuțele. Machetele. Însă, mai mult decât acele mașinuțe, îmi plăceau mașinile cu radio comandă. Cele pe care le puteai manevra și le puteai trimite direct

Read More