Știți, deja, bine cunoscuta mea poveste cu parțiale, proiecte și alte din astea pe la facultate ce, din nefericire pentru umanitate, m-au ținut cam departe de blog și mi-au luat 99.99% din timpul alocat de mine scrisului pe blog. Tocmai de aceea, deși am văzut animația Savva: Inimă de războinic de pe 8 decembrie 2015. Și azi suntem în 21. Acum, că am ajuns acasă, încerc să-mi fac mai mult timp și să recuperez!
Atunci când merg să vizionez o animație, încerc să mă rup de tot de adultul din mine și să la copilul să o vizioneze și să se bucure de ea. Prin ochii unui copil, imperfecțiunile dispar de cele mai multe ori. El nu e atent la cum sunt trase cadrele, la cum e dublat sau la cât de clișeică e povestea. El e atent la întâmplări și la poveste în sine. Pe el îl fascinează replicile și, de cele mai multe ori, rămâne cu un mesaj. Sau cel puțin îmi place mie să cred că toate animațiile astea stimulează subconștientul unui copil pentru viitoarele acțiuni conștiente.
Țin minte că eu, când eram mică, mă uitam la animații cu admirație. Și îmi luam personajele drept exemple de urmat. Iar pentru o perioadă încercam să fiu la fel de bună ca ele. Desigur, nu-mi ieșea, dar încercam. Și încercam să-mi dau seama ce e bine și ce e rău. Tocmai de aceea părinții mei nu mi-au spus niciodată de ce bine și ce e rău. M-au lăsat să-mi dau singură seama și să aleg. Probabil ei, maturi fiind, m-au văzut că urmăresc să aleg și n-au vrut să-mi influențeze nicicum, verbal, alegerile.
Savva: Inimă de războinic este o astfel de animație. Cu mesaj. Copilul din mine a încercat să urmărească mesajul și, la sfârșit, l-a prins. E despre curaj, prietenie și înțelegere.
Savva este un băiețel care, atunci când satul său este amenințat de prădători, reușește să scape și să caute ajutoare să-și salveze satul, mama și recolta. E un băiețel tare drăgălaș, simpatic, plin de curaj și determinare care, în drumul său, întâlnește prieteni dispuși să-i fie alături și să salveze împreună satul și, în același timp, fiecare să reușească să iasă de sub o vrajă cruntă.
Știți voi, momentele alea când întâlnești, în drumul tău, oameni cu scopuri și țeluri diferite de alea tale, dar care totuși se îndreaptă către același loc și, astfel, își unesc toate forțele și fac dintr-o multitudine de scopuri, unul singur și puternic? Despre asta este animația Savva: Inimă de războinic. Despre puterea de a împărtăși cu ceilalți problemele tale și de a le găsi împreună o soluție. Despre unitate.
Ce nu mi-a plăcut la această animație a fost calitatea dublajului. Desigur, acum vorbim despre adultul din mine. Adultului nu i-a plăcut calitatea dublajului și o să și argumenteze de ce: pentru că buzele personajelor începeau să se miște ori înainte, ori după ce noi auzeam deja vocile. Asta m-a zgâriat vizual, să văd că aud că vorbește cineva, dar nu se vede nimic pe ecran ca mimică, ori că nu aud nimic, dar mimica feței lor îmi arăta clar că vorbeau. A fost o problemă de corelare, cel mai probabil.
În schimb, vocile mi-au plăcut. Păcat de corelare. Mi-a plăcut de Andrei Aradits în rolul țânțarului și de Alina Eremia în rolul lui Savva. Iar personajul meu principal nu, nu a fost Savva. A fost Pusik. Pufoșenia aia mică și rozalie. Chestiuța aia hazlie și adorabilă. Am savurat fiecare cadru în care apărea Pusik. Și da, da, da! Știu! Semănăm! Ha ha.
Animația Savva: Inimă de războinic este distribuită în România de Freeman Entertainment și mai este încă în cinematografe (tocmai ce am verificat), așa că vă sfătuiesc să-i luați pe cei mici de mânuță (sau copiii din interiorul vostru) și să mergeți să vedeți această animație la cinema.
Sursă Youtube (user FilmSi Channel)
