Tag Archives: copilarie

Vreau să-mi cumpăr mașinuțe

Daniela Bojincă/ martie 16, 2016/ Personal/ 0 comments

Mașinuțe. Sunt înconjurată de mașinuțe de când mă știu. Avea tata o grămadă de când era el mic, iar eu mă jucam cu ele. Sau, mai bine spus, le dărâmam. Doamne, ce-mi mai plăcea să fac asta. Aveam așa o plăcere malefică să le distrug. Deși, eu vedeam această acțiune ca pe una educațională. Încercam să aflu ce se află dincolo de caroserie. Am fost pur și simplu un copil curios de mic. Îmi plăceau mașinuțele. Machetele. Însă, mai mult decât acele mașinuțe, îmi plăceau mașinile cu radio comandă. Cele pe care le puteai manevra și le puteai trimite direct

Read More

Amintiri din copilărie X

Daniela Bojincă/ februarie 20, 2016/ Personal/ 0 comments

Am avut laptopul mort până azi. A fost terminat, săracul. Dar acum, se pare că, odată cu revenirea mea din Școala de Formare din cadrul asociației facultății, și-a revenit și el și e gata să mă ajute să scriu un nou articol pe blog despre amintirile mele din copilărie, partea X (știu, știu, v-am tâmpit cu astea). Am și eu, ca toată lumea, perioadele mele în care sunt nostalgică. Și când sunt într-o perioadă din asta de nostalgie, mă apuc și scriu tot felul de articole despre verzi și uscate din copilăria mea. Sau, în articolul ăsta, chiar și din

Read More

Am o pasiune pentru lego

Daniela Bojincă/ decembrie 29, 2015/ Personal/ 4 comments

Când eram mică, la vreo câțiva anișori, cred că printre primele mele sărbători de Crăciun, am primit în dar de la ai mei o găleată în formă de urs (sau mă rog, orice ar fi fost aia – dar cred că găleată se numește), plină cu piese de lego (am zis de la ai mei? Mă scuzați! Era de la Moș Crăciun!). Și acum o mai am, undeva, pe dulap. Am evoluat. Acum mă joc cu alte tipuri de lego, mai complexe, când am timp. Adică mai deloc. Ovalul roșu e important. Ursul meu cu piese de lego. Și da,

Read More

Cam așa a fost prima mea experiență cu bicicleta

Daniela Bojincă/ octombrie 15, 2015/ Personal/ 6 comments

Nu mai știu exact la ce vârstă mi-au cumpărat ai mei prima bicicletă pentru copii. Oricum, nu eram la școală. Asta-i tot ce știu. Eram mică și abia reușeam să mă urc pe ea. Era roșie, parcă,  cu ceva maimuțoaie pe ea și două roți ajutătoare, cam cum sunt și cele de la Noriel (în caz că le știți). Am primit-o de Crăciun (venise, cică, moșul mai devreme la mine – așa mă mințiseră ai mei). Îmi era tare drag de ea. Am adorat bicicleta aiași tare-mi pare rău că nici măcar nu mai știu pe unde e. Țin minte

Read More

Când eram mică dormeam în cărucior în zăpadă

Daniela Bojincă/ septembrie 16, 2015/ Personal/ 0 comments

Da. Și n-am murit. Trăiesc și tare bine mi-a prins. În plus, era singurul loc unde mama își dăduse seama că-mi place să-mi fac somnul de frumusețe din fiecare după-amiază. Pe vremea mea, 1900 toamnă, nu exista balansoar pentru bebeluși. Așa că maică-mea mă înfofolea bine, bine de tot, mă punea în căruciorul de zi cu zi și mă scotea afară, în terasă, în mijlocul iernii, să-mi fac somnul de frumusețe. Și ce mult îmi mai plăcea! Îmi plăcea orice avea legătură cu zăpada, inclusiv să stau direct în ea. Desigur, nu mă scotea chiar să ningă pe mine. Eram

Read More