Tag Archives: daniela bojinca

Și când credeam că vine primăvara…

Daniela Bojincă/ februarie 10, 2016/ Personal/ 2 comments

A început să ningă. Și ieri și acum două zile și acum trei zile și acum patru zile, am schiat mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Era un soare afară și o căldură de ziceai că-i primăvară. Îmi ziceam zi de zi că gata… de mâine sigur nu se mai poate schia, la cât de cald este. În afară de pârtie, unde mai încercau să bage zăpadă cu tunurile, totul era negru. Pe șoseaua care poartă denumirea de Transalpina și trece prin stațiunea Rânca, erau o grămadă de copilași care pedalau de zor pe biciclete pentru copii. Azi, în schimb, când

Read More

Cum am evoluat în 2015

Daniela Bojincă/ decembrie 31, 2015/ Blogging/ 5 comments

La sfârșit de an îți dai seama de ce e bine să ai un blog. Ca să însemnezi pe el gândurile și evoluția ta de zi cu zi, de lună cu lună și an de an. Pe un blog găsești mereu la sfârșit de an aproape tot ceea ce ai făcut. Și, uitându-te așa în urmă, îți vezi evoluția. Ceea ce e foarte tare. Drept urmare m-am gândit să însemnez, la sfârșit de an, într-un articol, cum am evoluat pe 2015, privind de la coadă la cap. Să vedem: Pe Blog Am început să scriu constant. La un moment dat,

Read More

Eu iarna am petrecut-o afară când eram mică

Daniela Bojincă/ decembrie 30, 2015/ Personal/ 0 comments

Observ un fenomen ciudat în zilele noastre. Îl observ în online și în offline, comparativ. Când a dat prima ninsoare, toată lumea se bucura în online, din casă, din spatele geamului, de fulgii ăia frumoși care se așterneau pe pământ. În offline, în frig, toată lumea înjura de mama focului și făceau incantații de invocat primăvara/vara (bine, asta cu icantațiile e o exagerare). Copiii, azi, se bucură de iarnă mai mult din poze, decât de zăpada de afară. Eu, în schimb, când eram mică, m-am bucurat de iarnă din cărucioare pentru copii. Țin minte că, atunci când nu mă lăsa

Read More

Cum m-am apucat de vlog pe YouTube?

Daniela Bojincă/ decembrie 30, 2015/ YouTube/ 12 comments

Nu știu dacă știți deja, dacă ați observat prin online, dar m-am apucat de YouTube. N-am pornit în forță, recunosc, ci așa, foarte timid. Mie, încă, nici măcar nu-mi vine să cred că am făcut asta. Nu știu de ce, dar am avut mereu o frică să mă filmez și să mă pun pe Internet. Când scrii e cu totul altceva. Nu te vede nimeni și nu te judecă nimeni cum te maimuțărești în fața unei camere. Am mai postat clipuri pe YouTube, tot timid, cu review-uri la diverse aplicații sau jocuri. Nu multe. Vreo câteva. Dar nu mi se vedea

Read More

Am o pasiune pentru lego

Daniela Bojincă/ decembrie 29, 2015/ Personal/ 4 comments

Când eram mică, la vreo câțiva anișori, cred că printre primele mele sărbători de Crăciun, am primit în dar de la ai mei o găleată în formă de urs (sau mă rog, orice ar fi fost aia – dar cred că găleată se numește), plină cu piese de lego (am zis de la ai mei? Mă scuzați! Era de la Moș Crăciun!). Și acum o mai am, undeva, pe dulap. Am evoluat. Acum mă joc cu alte tipuri de lego, mai complexe, când am timp. Adică mai deloc. Ovalul roșu e important. Ursul meu cu piese de lego. Și da,

Read More

Cu ce m-a ajutat pe mine internetul?

Daniela Bojincă/ septembrie 18, 2015/ Personal/ 6 comments

Mi-a pus Emil Călinescu întrebarea asta, acum vreo câteva zile, dacă nu cumva mai bine de o săptămână. Nu mai știu exact când, dar mi-a dat o leapșă, recent, prin care eu trebuie să răspund la întrebarea: Cu ce m-a ajutat pe mine internetul? Pe mine, internetul, trebuie să recunosc, m-a ajutat foarte mult și nu neapărat într-o singură direcție cum l-a ajutat pe Emil (care zice că a devenit mai social prin prisma internetului). Pe mine internetul m-a dezvoltat pe plan personal, pe plan psihologic, intelectual și chiar și financiar. Dar zic să o iau pe rând, încercând să le

Read More

Când eram mică dormeam în cărucior în zăpadă

Daniela Bojincă/ septembrie 16, 2015/ Personal/ 0 comments

Da. Și n-am murit. Trăiesc și tare bine mi-a prins. În plus, era singurul loc unde mama își dăduse seama că-mi place să-mi fac somnul de frumusețe din fiecare după-amiază. Pe vremea mea, 1900 toamnă, nu exista balansoar pentru bebeluși. Așa că maică-mea mă înfofolea bine, bine de tot, mă punea în căruciorul de zi cu zi și mă scotea afară, în terasă, în mijlocul iernii, să-mi fac somnul de frumusețe. Și ce mult îmi mai plăcea! Îmi plăcea orice avea legătură cu zăpada, inclusiv să stau direct în ea. Desigur, nu mă scotea chiar să ningă pe mine. Eram

Read More

Ce jocuri m-am mai jucat în ultimul timp?

Daniela Bojincă/ august 19, 2015/ Personal/ 8 comments

Dacă e ceva care să-mi placă la nebunie pe lumea asta, este să mă joc. Și, uneori, pot spune că petrec ore întregi jucându-mă, fie pe calculator, fie cu prietenii diferite jocuri de societate. Mă relaxează. De fapt, pe toată lumea cred că relaxează această activitate. E o modalitate de diminuare a stresului acumulat prin diferite alte activități. Nu mă joc zilnic. Am și săptămâni în care nu pun mâna pe un joc. Dar, și când mă apuc, apăi nu glumesc cu jucatul. Mă joc nenică, de zici că-s cea mai împătimită ființă a jocurilor de pe pământul ăsta. Cum

Read More

Leapșa Liebster – e cazul să scap de ea

Daniela Bojincă/ august 12, 2015/ Blogging/ 8 comments

După patru nominalizări, mi-am zis că este cazul să scap de leapșa asta de-a dreptul enervantă ce, sincer vă spun, a început să-mi mănânce zilele și să mă roadă așa, încet, încet, pe interior. Când am primit prima nominalizare, de la Xaara Novack, eram la Untold. Și, neavând timp, nici nu m-am uitat peste ea. Mă gândeam că-i o leapșă faină, dat fiind că în germană înseamnă „drag”. Apoi, am plecat la Summer Well și, când am ajuns acasă, m-am mai trezit cu încă trei nominalizări, la intervale scurte de timp. Abia atunci mi-am zis să intru și eu să văd

Read More

Am revenit pe blog

Daniela Bojincă/ iulie 28, 2015/ Personal/ 2 comments

N-am mai scris pe blog de trei săptămâni și o zi, din motive de stres maxim și lipsă de timp. Adică de pe 6 iulie n-am mai scris. Subiecte au fost. Am avut câte un subiect despre care aș fi putut scrie aproape în fiecare zi pe blog. Dădeam mereu peste ceva care merita să se afle aici, printre rândurile de pe blogul meu. Și totuși n-am scris. Nimic. Parcă nici despre plictiseală n-aș putea spune c-ar fi fost vorba. N-are chiar nicio legătură cu plictiseala. Pur și simplu n-am mai scris. Nimic. N-a fost timp. L-am investit pe tot

Read More