Am fost, weekendul trecut, duminică, la o ieșire la iarbă verde, undeva pe Defileul Jiului, cu al meu prieten, părinții mei și părinții lui.
Când eram mică, obișnuiam să merg cu ai mei și prietenii lor în fiecare weekend la iarbă verde. Apoi, ei au mai îmbătrânit, s-au mai ramolit, iar ieșirile nu au mai fost atât de dese pe cât erau pe vremea aia (mă simt de parcă aș avea suta de ani și aș vorbi despre acum hă hă hăăă).
Nu mai ieșisem de nu știu când la iarbă verde și, într-un fel, parcă și uitasem cât de frumos e să petreci o zi întreagă numai în natură, departe de tehnologie și alte tipuri din astea de civilizație și evoluționism. În natură e superb. Să stai așa, doar tu cu pomii, cerul, pietrele, muntele și susurul râului.
În plus, zona Defileul Jiului, deși foarte intens circulată, este o zonă extraordinar de frumoasă căci, până la urmă, ea nu este formată doar de zona prin care se face trecerea prin munți, ci este un întreg Parc Național.
Unde am stat noi, era o zonă tare liniștită, aproape de Jiu, unde efectiv nu prea auzeai mașini, ci doar sunetul naturii. Și da, natura are sunetele ei specifice: păsări, râu, frunzele copacilor în bătaia vântului. Și se creează așa, o melodia armonioasă specifică locului respectiv. Ceea ce îți dă o stare de bine. Te liniștește. Îți încarcă bateriile, ca să zic așa.
Pe scurt, Defileul Jiului este unul dintre locurile alea pe care merită să le vizitezi măcar o dată în viață. E frumos, liniștit și verde. Mult verde. Și parcă nici nu îți trebuie mai mult. E suficient ca să te simți bine cel puțin o săptămână întreagă de acum înainte.
Mai jos am să las și niște poze, făcute săptămâna trecută, ca să vezi cât de faină este zona aia.
Fain pe Defileul Jiului, nu-i așa? Adică ai da și tu o tură pe acolo? E frumos. E liniștit. E parcă fix ceea ce-ți dorești după o săptămână întreagă de muncă ca să te mai relaxezi și tu puțin. Și ca să ai chef să începi o săptămână nouă. Și alte din astea.