2020 a fost un an rău, dar bun în același timp

2020 a fost cu vârf și îndesat un an rău. Foarte rău. Dar pe cât ne-a luat, cred că ne-a și dat alte lucruri la schimb. Lucruri valoroase pe care, dacă stai tu cu tine într-un colț și îți dai voie să meditezi la tot ce a adus bun 2020 în viața ta, cu siguranță o să le descoperi. Cred că important e atunci când pierdem ceva, să fim atenți în jurul nostru la ceea ce putem câștiga și să ne concentrăm mai tare pe asta decât pe ceea ce am pierdut.

M-am apucat să scriu articolul acesta de ceva timp, într-un word. Apoi am scris jumătate din primul paragraf și pe blog. Și l-am lăsat undeva în draft, gândindu-mă mereu la el. La 2020 și la tot ce a adus bun în viața mea.

Iar într-o joi, la birou, virtual, desigur, am avut o întâlnire despre noi, cu un psiholog. Despre cum a fost pentru noi 2020. Cum am întâmpinat pandemia atât la nivel profesional, cât mai ales personal. Ce provocări a adus în viața fiecăruia.

Și, ca de obicei, am fost prima scoasă la „tablă” să spun cum am întâmpinat eu pandemia, ce am simțit la început, cum m-am acomodat și așa mai departe. :)))
Așa că m-am gândit să îmi continui articolul cu ceea ce am simțit și tot ce a adus bun pandemia în viața mea cel puțin. Dar sunt sigură că și în viața celorlalți.

Ne-a luat pandemia lucruri în 2020?

Da, cu siguranță. Și tot cu siguranță ne va mai lua. Unora le-a luat libertatea și bucuria de a merge la cinema, la teatru sau în restaurante. Eu am suferit mai puțin de lucrurile astea. În sensul că mereu m-am bucurat mai mult acasă de un film sau de o masă gătită în doi. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd timp pe drum. Și mi-am dorit mereu să folosesc timpul acela pentru mine, acasă.

După multe luni, în noiembrie decembrie, am simțit nevoia și îmi doream să merg la un restaurant înăuntru. Să mă bucur din nou de experiența asta. Mai schimbi puțin și mediu de acasă, căci e util pentru sănătatea mentală să nu stai 24/24, 7/7 doar între niște pereți. Dar nu mă afecta atât de tare.

Asta pentru că, atunci când a venit pandemia la începutul lui 2020, care până acum m-a ocolit la nivel personal cu Covid-19 (nu l-am luat, deși am locuit 2 săptămâni în aceeași casă cu un pozitiv, în carantină și-n izolare), eu m-am bucurat de lucrurile bune pe care le-a adus în viața mea. Și încă mă bucur!

2020 mi-a adus libertatea de a avea mai mult timp pentru mine

Uram efectiv timpul pe care îl petreceam pe drum până la birou. Și nu uram efectiv drumul în sine, cât timpul pe care îl stăteam în autobuz și simțeam că îmi răpește din timpul pentru mine. Am încercat să-l fructific totuși citind cărți în autobuz, despre care am scris aici.

Așa că atunci când am început să lucrăm de acasă, m-am bucurat de faptul că aveam mai mult timp pentru mine. Să stau eu cu mine înaintea programului de lucru. Și să mă apuc mai repede de pasiunile mele după programul de lucru. Căci între birou și pasiunile mele era acum doar o ușă și 10 secunde, nu 45 de minute.

Desigur, nici timpul ăla nu era neapărat rău. Îl poți considera, așa cum unii o fac, ca o delimitare între viața profesională și cea personală.

Dar mie mi-a plăcut de exemplu să fac ceva sport și exerciții fizice dimineața, cu videouri de pe YouTube. Deși nu mă pot mândri că m-am ținut de treaba asta.

Anul trecut mi-a adus timp pentru micul dejun luat în tihnă

Nu mi-a plăcut niciodată să mă trezesc foarte devreme. Un 7.30 e maximul acceptabil ca organismul meu să fie ok și să dea randament maxim pe timpul zilei. Indiferent de ora la care mă pun să dorm, că e 22:00 sau 00:00, mai devreme de 7.30 nu sunt om.

Și deși mă trezeam la 7.30 cu programul de la 9:00, nu reușeam să iau micul dejun acasă. La 8, trebuia să cam ies pe ușă, să merg în stația de autobuz/troleu și să mă îndrept spre birou. Așa că îmi luam merue micul dejun pe drum, sau de la Mega, cu masa la birou.

Așa că atunci când a venit pandemia și am început cu work from home am păstrat programul de trezire de dimineață și m-am bucurat de timpul acela pentru mine. Să iau micul dejun în tihnă. Să-mi fac un ceai fierbinte de care să mă bucur sub pătură în pat. Să citesc din pat sau de pe canapea până la începerea programului. Să-mi fac rutina mea de dimineață de îngriire a tenului, ori ceva exerciții fizice.

Anul trecut mi-a adus și libertatea de a lucra de acasă

Cumva, viața și deciziile pe care le-am luat încă de dinainte de adulescență, m-au adus în lumea digitalului și a marketingului online. Mi-a plăcut domeniul și încă îmi place. Iar în digital poți lucra de oriunde. Fapt pentru care mi s-a părut eru stupidă condiționarea lucratului de la birou. Nu trebuie să ai mereu un șef sau un CEO cu ochii pe tine, că ești la birou și faci treaba. O poți face de oriunde. Iar pandemia ne-a demonstrat că nu doar freelencerii pot face asta, ci mulți alții.

Așa că m-am bucurat de lucratul în piamale de pe canapea. Din pat. Din balansoarul din sufragerie. Cu YouTube-ul pornit sau cu un disc la pick-up. Și chiar mi se pare că sunt mai productivă decât de pe scaunul de la birou. Același birou. Din același loc.

Cred că biroul ar trebui să fie o alegere, nu o obligativitate. Dacă vrei să te mai duci din când în când pentru a lucra la un priect cu echipa. Sau efectiv pt a schimba mediul de acasă. Bine. Dacă nu, nu. La fel cum mi se pare util lucratul din cafenele, sau diverse locații permisive pentru a-ți desfășura activitatea profesională.

Iar 2020 a venit și cu un job nou

2020 a fost un carousel. De la evenimente și întâmplări, până la emoții. Am experimentat nu doar work from home, ci și study from home și scrierea disertației și coordonarea ei tot de acasă, fiind în ultimul semestru de master. Și odată cu asta, susținerea examenului de disertație, de pe canapeaua din sufragerie, în fața unui ecran de laptop și cu o camer pornită.

Încă de la finalul lui 2019, mă gândeam că este timpul să-mi schimb jobul. Voiam să evoluez în digital și să trec la un alt nivel. Am avut o oportunitate în februarie, dar nu s-a mai concretizat pentru că am plecat într-un poriect în Franța, planificat cu luni înainte. Iar oamenii n-au înțeles asta, așa că ultimul interviu a picat. Și bine a fost că s-a întâmplat așa, căci apoi am aflat că, la începutul pandemiei, adică cu o lună mai târziu, postul respectiv s-a restructurat și tipa care l-a laut a rămas pe drumuri în plină isterie de început de pandemie.

Așa că am zis să stau pe treaba mea, cel puțin până îmi dau disertația și se mai liniștesc eventual apele, fiind și un început în care multe domenii de activitate și companii ajungeau pe butuci. Iar după disertație, păstrându-mi și jobul actual pt o siguranță cât de cât, m-am pus pe căutat pe LinkedIn. Și am căutat. Și-am căutat. Și în prima lună nu aveam niciun răspuns pentru CV-uri. Iar apoi, din a doua lună au explodat e-mailul, telefonul și mesageria privată din LinkedIn cu propuneri.

Am prins puțin curaj. M-am lăsat dusă de val. Nu mi-am coborât standardele și am ajuns într-o echipă chiar foarte mișto și mult peste așteptările mele. Ceea ce mă face să cred că este și puțin o doză de noroc. Încă învăț o mulțime de chestii chiar și după 4 luni în companie. E un carousel. Și îmi place.

Important pentru mine a fost să îmbrățișez lucrurile frumoase

Da. Pentru mine a fost important să mă bucur de tot ce a adus bun pentru mine toată situația asta provocată de pandemie. Situație nasoală, de altfel, care ne-a și luat multe lucruri, însă nu acesta este scopul articolului. Dar care cred că ne-a adus o libertate după care tânjeam. Libertatea de avea mai mult timp pentru noi, cu noi. Cel puțin la mine a fost așa. Și la mulți oameni din jurul meu.

Însă m-a făcut și să conștientizez cât de benefică este o casă cu curte. În care să poți ieși la aer, să te plimbi, sau să te bucuri de raze de soare fără mască și fără frică în jurul tău. E crunt să stai locat între pereți și să nu te bucuri de o gură de aer ca înainte. Deși eu apreciez masca atunci când e frig. Este o foarte bună înlocuitoare pentru fular :)). Însă simt că mă sufoc atunci când e cald. Iar vara trecută.. ei bine ieșitul în curte era o adevărată binecuvântare.

Related posts

Mopul cu abur – cea mai utilă achiziție din pandemie

Cum e viața cu 3 implanturi dentare

Cum mi-am făcut inel la un atelier de bijuterii handmade

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Read More