Green Inferno – Infernul din Amazon (deși ar fi trebuit tradus Infernul verde, dar fie), este probabil unul dintre cele mai bune filme de groază pe care le-am văzut.
Recunosc, mie nu-mi plac filmele de groază. Nu le sufăr. Nu le suport. Însă, filmul ăsta, oricât de mult nu l-aș suporta eu pentru acțiunile mai mult decât barbare pe care le are, este un film bun și, sunt sigură că pasionaților de filme de groază o să le placă la nebunie filmul Green Inferno. Are tot ce-i trebuie: sânge, brutalitate, tortură, chinuri, frică și poveste bună. O poveste care, în partea aia de lume, ar putea fi chiar posibilă.
Regizorul Eli Roth, a făcut o treabă tare bună. Desigur, nici distribuția nu a fost mai prejos. Justine (Lorenza Izzo) a fost preferata mea, alături de Daniel (Nicolás Martínez) și Alejandro (Ariel Levy), care și-au jucat rolurile impecabil.
Din punctul meu de vedere, sunt două tipuri de filme horror: horror-ul SF și horror-ul real. Green Inferno este un horror cât se poate de real. Probabilitatea de a se întâmpla așa ceva, sau să se fi întâmplat, este una cât se poate de mare, de palpabilă și de reală.
Green Inferno are două subiecte de interes pentru public și anume:
1. Problema ONG-urilor
Treaba asta-i tare interesantă și șocantă în același timp. Scoate în față problema manipulării situațiilor de către ONG-uri și falsitatea acțiunilor pe care le prezintă în fața oamenilor, în spate ascunzându-se cu totul alte obiective obscure și care nu au deloc legătură cu ideologia în sine a ONG-ului respectiv. N-aș vrea să dau spoiler, așa că mai bine mă opresc aici cu explicațiile mele laconice.
2. Povestea în sine a filmului
Green Inferno prezintă povestea unor tineri activiști americani, din cadrul unui ONG, care vor să salveze pădurea Amazoniană de la defrișare și un trib ce avea să fie pe cale de dispariție. Pun la cale un plan de a ajunge acolo și de a prezenta live, într-un mod dramatic, cazul defrișării pe site-urile de socializare.
Acțiunea lor este preluată rapid de către media mondială, problema părând să se termine cu bine. Însă, aventura tinerilor activiști abia aici începe căci, în spatele a ceea ce credeau că fac, se ascunde o mare minciună, iar avionul de mici dimensiuni cu care erau transportați înapoi în civilizație se prăbușește printre canibalii tribului în favoarea cărora militau.
Iar aici începe cu adevărat acțiunea filmului, coșmarul, teroarea și tortura. Totul devine dintr-o dată și mai interesant. Și, deși are scene la care simți că nu te poți uita, filmul te prinde și te ține captiv acolo. Te torturează și pe tine psihic. Te facă să trăiești fiecare moment în parte, ceea ce îl face să fie un film cât se poate de bun.
Însă, ce mi-a plăcut cel mai mult, a fost finalul neașteptat. De obicei, de la un anumit punct, știi deja cum o să se termine filmul. Aici, în schimb, povestea este dată peste cap, dându-i un plus și mai mare, așa, ca de final. Te lasă, practic, cu gura căscată și te face să te întrebi: WTF is wrong with you, girl?! Totuși, analizând întâmplarea ca un întreg, alegerea respectivă pare a fi una bazată atât pe raționament, cât și pe trăiri.
Deși în timpul filmului tot ce-mi doream era să se termine mai repede și să plec de acolo, simțind că e cel mai groaznic film pe care l-am văzut vreodată, spre sfârșit a început să-mi placă și să mi se pară un film cu adevărat bun, a cărui poveste merită atenția noastră.
Green Inferno este distribuit de Odeon Cineplex și va intra în cinematografe în data de 30 octombrie 2015. Până atunci, aveți timp să vă pregătiți psihologic pentru el, zic.
Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)
