Miracol în celula 7 – o dramă excepțională

Am văzut acum câteva zile filmul Miracol în celula 7 de pe Netflix. Sau Miracle in cell No. 7 îi mai spune (asta dacă ai Netflix în engleză).

Am auzit că este unul dintre cele mai comentate filme din perioada asta. Și are și de ce. Povestea este una senzațională, plină de emoție și care te prinde în fața ecranului cu suspine și lacrimi șiroindu-ți pe obraji.

Așa că, dacă tot stau acasă de o lună de zile, am zis să includ în programul meu și timp pentru filme.

Dacă ai tendința să-l judeci pentru că e un film turcesc, ei bine să știi că se îndepărtează de filmele clasice turcești. E mult mai mult decât un film de tip telenovelă turcească.

Miracol în celula 7 este un film plin de emoție, care surprinde una dintre cele mai frumoase povești de iubire dintre un tată și o fiică. O legătură puternică care nu poate fi ruptă nici de distanță, nici de problemele de sănătate, nici de legislația autoritară din perioada respectivă din Turcia, nici de nimic. E o iubire de tată-fiică care rupe toate barierele societății.

Miracol în celula 7 îți umple obrajii de lacrimi și sufletul de suspine

Știți sintagma aia cu am plâns de m-am umflat? Ei bine nu am plâns de m-am umflat. Dar am plâns aproape din primele minute ale filmului, până la sfârșit, de m-a luat cu dureri de cap. E un film care doare. Doare pentru că iți atinge toate corzile sensibile din corp. Îți răscolește fiecare emoție. Și plângi de fericire. Și plângi de tristețe. Și te cucerește cu toate astea.

Filmul Miracol în celula 7 spune povestea lui Memo și a fiicei sale, Ova. Memo este un tată care suferă de dizabilități intelectuale, însă asta nu-l împiedică cu nimic să-i poarte fiicei lui o iubire aparte și să creeze o relație specială între ei doi. Viața lor era fericită împreună. Însă fericirea lor e destrămată cu o lovitură de ciocan în momentul în care Memo este condamnat pentru o crimă pe care nu a comis-o.

Însă frumusețea relației dintre tată și fiică, Memo și Ova, se intensifică. Și-ți umple obrajii de lacrimi și sufletul de suspine.

Mie mi-a plăcut. Cred că e unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut, cu o poveste plină de emoție și cadre absolut minunate. Totul m-a cucerit. De la tehnica de filmare, până la lumini și montaj.

Îl recomand cu tot dragul. Îl găsești pe Netflix. Poți să-ți faci cont aici.

Related posts

Cum și unde poți vedea interviul cu Meghan si Harry

The Social Dilemma – un documentar despre prezent și fiecare dintre noi

Copilul problemă – o dramă a unei societăți

12 comments

Marius Cucu aprilie 6, 2020 - 19:32
Da, chiar foarte fain filmul! Eu n-am plans, ca na, sunt mai insensibil de fel. Dar merita vizionat!
Daniela Bojincă aprilie 6, 2020 - 19:38
Deci ți-a plăcut și ție. Pe lângă povestea în sine, care e tristă și frumoasă în același timp, cadrele alea și peisajele mi s-au părut super, super faine.
Marius Cucu aprilie 6, 2020 - 19:41
Nu e rau, dar nu inteleg de ce plange lumea atat de mult la el. Orice peisaj e ok atat timp cat stai in casa de-o luna!
Daniela Bojincă aprilie 6, 2020 - 19:54
Pentru că e emoționantă povestea. E emoționat cât de mult poate iubi un părinte, un copil. E și mai emoționantă puterea cu care copilul îi răspunde. Te duce deja în extrema emoției problema mintală a tatălui și cum asta creează o legătură și mai specială în relația dintre ei doi. De asta plânge lumea.
Kania aprilie 7, 2020 - 01:28
Dupa lungi insistente din partea unor persoaane, l-am vazut si eu? E prea frumos filmul!❤❤ Si eu am plans de am rupt ? N-ai cum sa nu plangi, iti rupe inima? Mi-a placut mult si cum au jucat ei, mai ales actorul, foarte bun!
Daniela Bojincă aprilie 7, 2020 - 01:33
Mă bucur că ți-a plăcut! Și mie mi-a plăcut super mult actorul, dar și fetița care a interpretat-o pe Ova. Actorul respectiv a jucat și în serialul turcesc fenomen - Suleyman Magnificul. ?
Gabriel Ursan aprilie 12, 2020 - 11:52
Exista doua tipuri de persoane care s-au uitat la acest film: cele care au plans si cele care nu recunosc :) Eu am plans.
Marius aprilie 12, 2020 - 14:53
Si baietii plang cateodata?
Daniela Bojincă aprilie 12, 2020 - 19:42
Da, Marius, da. Chiar dacă nu recunosc.
Daniela Bojincă aprilie 12, 2020 - 19:41
Ha, ha, ha :))). Bună asta!
Mihai aprilie 14, 2020 - 01:12
Sunt tata de fata si cu asta am spus tot. Emotionant filmul.
Daniela Bojincă aprilie 29, 2020 - 14:04
Da, înțeleg sentimentul. Atinge toate corzile sensibile.
Add Comment

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Read More