• Home
Daniela's Blog
keep your memories alive
sanatate
Personal

Fă-ți timp pentru sănătatea ta!

by Daniela Bojincă februarie 3, 2015
written by Daniela Bojincă

Tu când ți-ai făcut ultima dată timp pentru sănătatea ta? Să te gândești efectiv la ea? Să ai parte de un moment de singurătate și să-ți analizezi propria ta stare de sănătate? Când a fost ultima dată când ai luat în serios și cel mai mic semn asupra faptului că nu stai tocmai ok cu sănătatea?

Poate faci asta zilnic. Ce-i drept, eu mă gândesc zilnic la sănătatea mea. Mă gândesc de fiecare dată când mă apucă o tuse care mă sufocă efectiv. Cică sunt alergică, asta după ce m-au suspectat vreo lună de zile de TBC. Iar dacă vă întrebați la ce sunt alergică, n-aș putea să vă spun exact. Au ajuns la concluzia că-s alergică, dar nu au reușit să afle și la ce (asta după destule teste).

Deocamdată am reușit eu să descopăr anumite substanțe la care sunt alergică (și fără teste și consultații prin spitale, fără niciun rezulat). Am descoperit pur și simplu mergând prin hipermarket-uri că sunt alergică la detergenți, parfumuri și orice este frumos mirositor. Apoi, pe stradă, la mirosul acela specific din parc, dat de frunze, copăcei și flori. Iar acum am descoperit că încep să tușesc și când port diferite haine. Soluția? Păi în afară de a elimina statul prin preajma mirosurilor puternice și purtatul hainelor respective, nimic. Doar un doctor, în urma unor teste, mi-ar putea prescrie un tratament. Cu siguranță trebuie să existe ceva. Mai trebuie doar să găsesc un doctor bun care nu doar să-și dea cu presupusul, ci și să descopere ce am.

Faptul că mă gândesc zilnic la sănătatea mea, nu mă însănătoșește. Și nici pe alții nu-i însănătoșește momentul în care acordă atenție sănătății lor. Ceea ce ne însănătoșește cu adevărat este momentul în care facem ceva pentru sănătatea noastră, mai mult decât a ne gândi la ea. Ne însănătoșim doar atunci când acționăm. Când, chiar și după ce ne-am confruntat cu o grămadă de doctori care nu au reușit pur și simplu să dea de cap problemelor noastre, nu încetăm să căutăm o clinică și niște medici competenți și stăpâni pe situație.

Când clinica Hipocrat din București a propus, în cadrul unei campanii, să ne gândim mai mult la sănătatea noastră atunci când trebuie, încă de când suntem tineri și indiferent că problemele sunt minore ori grave, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit pe site-ul lor să văd dacă au secție specială de alergologice.  Și nu doar că au secție de alergologie, ci au o multitudine de secții, o salină și piscină. În plus, spitalul arată impecabil atât pe exterior, cât și pe interior (asta din câte am văzut eu în poze). Mai multe puteți găsi însă pe site-ul clinicii, Clinica Hipocart.

clinica hipocrat

Cred că pentru a putea să reușim aproape tot ce ne-am propus în viață, alături de persoanele dragi nouă, este important să avem grijă de sănătatea noastră. Este important să facem mai mult decât să ne gândim zilnic, ori din când în când la ea. Cel mai important este să acționăm și să nu ne dăm bătuți. Și nici să nu generalizăm și să aruncăm doctorii și spitalele din România în aceeași oală, doar pentru că unii nu au fost suficient de buni. Cu siguranță există doctori care să poată da de cap, chiar și aici, la noi în țară, problemelor noastre de sănătate. Vreau să cred în asta. Vreau să cred în ei și în faptul că și aici poate exista excelența și devotamentul pentru o meserie nobilă.

Chiar, tu ce ai făcut pentru sănătatea ta în ultimul timp?

februarie 3, 2015 6 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Blogging

Dacă ești blogger poți participa la realizarea unui eBook despre blogosfera din România

by Daniela Bojincă februarie 2, 2015
written by Daniela Bojincă

Anul trecut s-a făcut un eBook cu părerile a 578 de bloggeri români, despre blogosfera românească, eBook pe care îl găsești aici. eBook-ul conține diverse informații despre bloggeri, blogurile lor, conținut, trafic, venituri și investiții, cât și despre rețelele sociale pe care aceștia le folosesc. E interesant să-l citești. Poate chiar afli chestii utile pe viitor.

Anul acesta, cei care au pus cap la cap acest proiect vor să repete toată treabă. Să mai scrie un eBook și în 2015, tot cu ajutorul bloggerilor.  Un eBook despre bloggeri, bloguri și diverse informații despre conținutul lor, venituri și investiții, trafic și promovarea pe social media. 

Dacă vrei și tu să faci parte din acest proiect, nu trebuie decât să completezi acest chestionar (pentru bloggeri), sau acel chestionar (pentru vloggeri). Anul acesta, pe lângă chestionarele de mai sus, vor să implice bloggeri și mai mult, adică vor să-i implice cu adevărat în scrierea acestui eBook și anume să apară în eBook părerile bloggerilor și ale vloggerilor. Dacă vrei să te implici mai mult, mai poți răspunde întrebărilor din chestionarul de aici (pentru bloggeri), sau chestionarul de aici (pentru vloggeri).

Apoi, dacă vrei să fie bătut recordul de anul trecut, pe lângă faptul că-l completezi zi tu, poți da vestea mai departe. Să afle cât mai multă lume despre eBook și să se contureze un conținut cât mai apropiat de adevăr și util tuturor bloggerilor. Blogosfera îți va fi pe deplin recunoscătoare, creând pentru tine conținut cât mai calitativ posibil (cel puțin asta se vrea).

februarie 2, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
food panda
Concurs

Concurs: Câștigă un voucher Food Panda pe care să-l folosești în restaurante și pizzerii

by Daniela Bojincă februarie 1, 2015
written by Daniela Bojincă

Am primit de la Food Panda și Blogal Initiative un voucher care poate fi valorificat la orice comandă de pe site-ul Food Panda la unul dintre restaurantele sau pizzeriile lor. Și, dacă tot am primit acest voucher, m-am gândit să-l dau drept premiu într-un concurs pe blog.

Ce trebuie să faci ca să câștigi voucher-ul?

Obligatoriu:

– să lași un comentariu la această postare menționând că vrei voucher-ul și un mail valid să te pot anunța dacă ai câștigat concursul.

Opțional (adică dacă vrei tu să faci și astea de mai jos bine, dacă nu un singur comentariu este suficient):

– un like paginilor de Facebook: Blogal Initiative, Food Panda și paginii blogului meu (asta dacă vrei să fii la curent cu alte concursuri și proiecte);
– să te abonezi la NEWSLETTER (în partea dreaptă)

– să dai un share articolului (să mai afle și alții);
– să scrii despre concursul ăsta și la tine pe blog (dacă ai blog).

Perioada de desfășurare a concursului: 1 Februarie – 8 Februarie 2015 23:59.

Premiul concursului: Un voucher în valoare de 50 RON, valabil în restaurantele și pizzeriile de pe site-ul Food Panda. Lista restaurantelor în care poți folosi voucher-ul, atunci când faci o comandă online pe site-ul Food Panda, o găsești aici.

Alegerea câștigătorului: 

– Cu ajutorul random.org. Toți veți avea șanse egale. Extragerea o să fie filmată și publicată ulterior pe blog, în cadrul acestui articol, sub forma unui update.
– Dacă cel ales nu va răspunde în maxim 48 de ore la mail (în cazul în care acesta poate nu este unul valid), voi reface extragerea și voi alege un alt câștigător.

Vă doresc baftă tuturor și fie ca cel mai norocos să câștige voucherul celor de la Food Panda!

februarie 1, 2015 37 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
tabara fotografie
BloggingCalatorii

Concurs: #tfb10 – Povestea muntelui meu

by Daniela Bojincă ianuarie 31, 2015
written by Daniela Bojincă

Vă spuneam în articolul de aici despre tabăra de fotografie #tfb10 și cum, dacă ai un cont de Instagram, unul de Facebook, un blog, un pașaport valabil și pasiunea pentru fotografie, poți pleca cu alți 7 oameni faini în tabăra de fotografie #tfb10 din Dubai. Tare, nu?

Cum eu am, după cum spuneam și în articol, un cont de Instagram, unul de Facebook, blogul ăsta, un pașaport valabil încă mult timp de acum încolo și-mi place să fac fotografii atunci când îmi sare în ochi câte un cadru care-mi place la nebunie, m-am hotărât să particip la concursul celor de la Foto Union și să-mi încerc norocul de a fi a 8-a persoană care pleacă alături de 7 tipi în Dubai.

7 tipi și-o tipă. Probabil ar crede arabii că-n Europa se poartă haremul la femei. 😀

Drept urmare voi răspunde provocării lor și voi spune povestea unui loc atât prin cuvinte, cât și prin poze. Multe poze de pe Instagram.

Povestea mea este despre munte. Și anume iubirea mea pentru munte. Nu știu dacă mai este vreun alt loc de pe pământul ăsta, în afară de mare și ocean, pe care să-l iubesc mai mult și mai tare.

http://instagram.com/p/x6rRyenvCZ/

M-am îndrăgostit de munte și de legendele lui încă de la o vârstă destul de fragedă. De când stătea mama cu mine acasă și-mi povestea legendele copilăriei ei, fie ca să adorm, fie ca să mă facă să casc gura și să-mi bage în ea, aproape cu forța, ceva de mâncare. Asta ca să pot trăi și eu de pe o zi pe alta.

Țin minte fiecare legendă în parte pe care mi-o povestea mama de la bătrânii satului ei. Iar una care mi-a rămas cu adevărat în minte și mă frământă aproape zilnic, este legată de baza militară din interiorul muntelui și cum de, în Al Doilea Război Mondial, sătenii de la poalele muntelui vedeau tot felul de avioane de luptă că ies din munte.

Mă întreb mereu dacă muntele pe care pășesc eu e gol pe interior. Uneori calc apăsat, alteori sar și încerc să-mi dau seama dacă se simte că e gol, în special în zona unității militare. Și mă gândesc, în caz că e cineva acolo, dacă se întreabă ce nebună n-are ce face de le pică lor praf în cap. 

Mă întreb dacă sub mine se află catacombe pline cu armament. Galerii întregi căci, după cum spun legendele, acolo era unul dintre punctele strategice în care se făcea armament pentru război. Când eram mică și îmi povestea mama toate astea, îmi doream să ajung explorator și să descopăr tot ce spunea ea. Să mă întorc acasă, să o iau de mână și să-i arăt tot ceea ce am descoperit. Să-i demonstrez că nu sunt doar legende, ci secvențe importante din istorie (documente vechi, declarații și diferite pasaje din scrieri istorice atestă legendele astea).

http://instagram.com/p/ydAAWDnvDt/

Am avut norocul și privilegiul de a mă naște, la fel ca mama și tatăl meu, într-o regiune istorică, la poale de munte. Târgu-Jiu, Gorj. În județul ăla care l-a dat pe Brâncuși, pe Vladimirescu, pe Teodoroiu și pe Arghezi. În județul ăla din care, acum o sută și ceva de ani, a pornit o revoluție. Într-un oraș din care privești muntele de pe malul Jiului și te minunezi.

Istoria muntelui meu iubit datează încă din perioade străvechi, de pe vremea dacilor și a romanilor. Pe vremea lor se spune că s-a format Transalpina, când legiunile romane se războiau cu dacii. Iar o legendă spune că apoi, între secolele XVIII și XIX, fiecare familie de localnici a participat cum a putut la construirea unei porțiuni din drum, fiind ulterior pietruit cum se cuvine de către germani în Primul Război Mondial și folosit apoi de Carol al II-lea ca drum strategic între Oltenia (Valahia) și Transilvania.

http://instagram.com/p/xpKxCxHvMk/

Nu iubesc însă muntele doar pentru legendele lui și pentru istoria ce-l încarcă, ci și pentru frumusețea pe care acesta ne-o oferă. Pentru fiecare peisaj în parte, dincolo de construcțiile haotice care răsar ca ciupercile după ploaie.

http://instagram.com/p/wrduR0nvDD/

Iubesc muntele pentru fiecare apus de soare. Pentru fiecare joc de culoare al razelor pe cer. Printre nori și crengile de brad.

http://instagram.com/p/xHTbmgnvHQ/

Iubesc muntele pentru misterul ce-l creează în jurul fiecărui pisc, în jurul fiecărui brad și de-a lungul fiecărui drum. Iar atunci mă întreb oare câți rătăciți or fi trecut prin aceleași locuri ca mine, ori câți rătăciți ori fi privit aceleași locuri. Oare privirile prezentului se intersectează cu cele ale trecutului?

http://instagram.com/p/yNadwYnvIW/

Ohhh. Și uitasem chiar ceea ce era poate cel mai important. Pe lângă toate cele de mai sus, iubesc muntele și poveștile lui pentru că mă inspiră. Mă inspiră să evoluez. Să mă dezvolt ca persoană atât din punct de vedere emoțional, cât și intelectual. Iar atunci când sunt poate cu moralul la pământ și vreau să mă motivez, merg la munte și privesc imensitatea fiecărui brad în parte. Măreția. Și tind să o ating.

http://instagram.com/p/xqeSX7HvOe/

P.S.: În caz că vă întrebați unde sunt făcute pozele mai exact, să știți că ele sunt făcute în Rânca, Gorj, la 60 de km de Târgu-Jiu (majoritatea). Iar una în Straja, Hunedoara (cea cu clădirile). Grupa de munți este aceeași: Parâng.

P.P.S.: Dacă aveți un cont de Instagram, puteți găsi toate pozele mele făcute la munte cu hashtagul #muntedb.

P.P.P.S.: Acest text este înscris în concursul TFB10 – #tenDubai – un eveniment organizat de Foto Union powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif.

ianuarie 31, 2015 12 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
distractie pe bani putini
Blogging

Distracție cu bani puțini

by Daniela Bojincă ianuarie 30, 2015
written by Daniela Bojincă

Cei de la KFC au lansat provocarea distracție cu bani puțini pe care o poți găsi pe Facebook și Instagram sub hashtagul #distractiecubanipuțini.

Probabil, dacă ai acces la net, îi știi și tu pe copii bogătașilor de pe Instagram, adică pe cei care îi găsești sub hashtagul #richkidsofinstagram. Dacă nu îi știi, aruncă o privire. Sau două. Dar te asigur eu că una e suficientă. Te saturi repede. Asta dacă nu cumva ești masochist și-ți place să te faci să suferi când vezi ce au alții și tu n-ai.

În momentul ăla în care ne săturăm efectiv să mai fim masochiști, ne întoarcem la viața noastră. La distracția noastră. Și anume la distracția aia pe bani puțini. Foarte puțini în comparație cu ai lor.

Acuma, dacă vrei să mai faci și haz de necaz, poți face un colaj ca cel de mai jos. Uploadezi colajul pe site-ul KFC, iar apoi o pui și pe Facebook și Instagram cu hashtagul #distractiecubaniputini și #smartfun. Asta ca să fii sigur că o vede toată lumea și să demonstrezi că nu doar copii marilor bogătași au parte de distracție adevărată, ci și noi ăștia mai săraci lipiți.

distractie cu bani putini

Se poate să te distrezi și cu bani puțini. Chiar se prea poate. Spre exemplu, cu banii pe care eu îi câștig într-un an, iar ei îi sparg într-o singură noapte, sau hai să nu exagerez, poate chiar și o săptămână, reușesc să mă distrez destul de fain: mă plimb, ies prin oraș, vizitez locuri pe gratis, mănânc pe bonuri de masă și-mi cumpăr haine și alte cele la reducere, ori la lichidările de stoc. Deși, de cele mai multe ori îmi cumpăr de la second-hand. Dă firmă, desigur. 

În plus, să știți că am și eu propriul meu Iphone, milioane de dolari, elicoptere, câte o casă de vis pe fiecare continent în parte și multe altele, dar nu vreau să vă oftic acum. Problema e că le am în vis, noaptea.

Dacă și tu te distrezi, însă, cu bani puțini, fă un colaj ca cel de mai sus. Sau mai multe, dacă ai inspirație. Pozele le găsești pe Instagram, cu hashtagul #richkidsofinstagram. Apoi uploadează colajul unde îți spusei mai sus și intri în joc pentru un smartphone și premii săptămânale care constă în 3 brățări inteligente de fitness și 5 Smart Menu de la KFC în fiecare zi!

ianuarie 30, 2015 4 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
urgent curier
Personal

Uneori celor de la Urgent Curier le ia prea mult să facă o livrare

by Daniela Bojincă ianuarie 29, 2015
written by Daniela Bojincă

Întâmplarea, ce-i drept, a avut loc acum ceva timp. Mai exact, acum vreo 3-4 săptămâni. Cum n-am avut timp să scriu despre asta și nici idee despre cum aș putea să abordez subiectul ăsta astfel încât să nu pară că dau vina pe întreaga echipă Urgent Curier, care, din punctul meu de vedere, uneori nu tratează lucrurile atât de urgent precum spune, am tot amânat scrierea lui. Și constat că, atunci când lași să treacă timp și te calmezi, e mult mai bine să scrii despre un subiect care ți-a dat ceva bătăi de cap și te-am cam scos din pepeni. Acum pare amuzant. Totuși, cei de la Urgent Curier ar trebui să trateze problema cu seriozitate și să facă ceva pe partea de comunicare și coordonare a tuturor comenzilor.

Acum aproape o lună de zile, prietenul meu a sunat la Urgent Curier să facă o comandă pentru o livrare la Iași, de tip ramburs. Curierul a venit pe 31 Decembrie să preia coletul. N-au fost probleme aici. Sa apucat să scrie cu mânuța lui datele expeditorului, datele destinatarului, suma de ramburs și o observație cât se poate de clară: „ROG LIV. SÂMBĂTĂ!!!”.

urgent curier

Ei bine, de aici încolo a apărut prima problemă. Și anume asta:

– Cum doriți să vi se facă rambursarea banilor?
– Prin depunerea sumei în contul bancar.
– Îmi pare rău, dar noi nu avem acest serviciu. Noi doar înapoi prin curieratul nostru și prin plata a 20 de lei, atunci când vă este înmânată suma de bani.

Dragă Urgent Curier, concurența voastră oferă acest serviciu. Și anume rambursarea banilor prin depunerea în contul bancar a acestora și fără vreo plată ulterioară pentru acest serviciu, singura plată fiind cea a transportului. Așa că, dragă Urgent Curier, fă ceva în privința asta.

Prietenul meu a trecut peste asta… și a plasat totuși comanda la ei.

A fost preluat coletul și am așteptat să fie livrat. Și am așteptat. Și am tot așteptat. A intrat în depozit, în Târgu-Jiu, pe 31. Și n-a mai plecat spre București. A plecat abia sâmbătă, când a și intrat în depozit, dimineața, în București. Unde a și rămas până pe 5 ianuarie, luni. Abia pe 6 a ajuns în Iași și a fost livrat la destinatar deși, săracul, voia ca livrarea să-i fi fost onorată sâmbăta. Așa cum voiam și noi. Și așa cum a scris și curierul.

urgent curier

Dacă nu a plecat pe 31 către București, ci abia pe 3, cred că ar fi trebuit să plece tot atunci și către Iași, iar livrarea să fi fost făcută luni, nu marți. Iar dacă livrarea nu putea fi făcută sâmbătă, dată fiind și perioada revelionului, măcar să ne fi spus curierul asta și să nu fi scris cu mânuța lui să fie livrată sâmbătă, dacă nu se putea întâmpla acest lucru. În plus, numele de Urgent Curier spune de la sine că-i urgent. Nu văd nimic urgent în livrarea asta. Absolut nimic.

Eu, prin urgent, de la Urgent Curier, aș fi înțeles ca livrarea să decurgă așa: o trimit pe 31. Pe 31 pleacă din Târgu-Jiu și ajunge și în București. Apoi, pe 3 noaptea pleacă către Iași, intră dimineața în depozit și iese în aceeași dimineață pentru a putea fi onorată comanda în ziua respectivă, cea precizată chiar de către curier. Asta aș fi înțeles eu prin urgent.

Adică ați putut face, cu cei de la Cargus, o livrare de o zi a unei biciclete, din Tulcea până în Constanța, făcând înconjurul țării, dar nu ați putut livra un colet pe traseu direct (Tg-Jiu – București – Iași), decât în 6 zile? Asta-i tare ciudat. Și urât.

urgent curier livrare

Știu că pe 1 și 2 Ianuarie nu s-a lucrat. Tocmai de aceea am și spus în paragraful de mai sus cum aș fi înțeles eu o livrare urgentă cu două zile nelucrătoare. Desigur, nu toată echipa Urgent Curier este de blamat și arătat cu degetul, ci doar cei responsabili de această livrare, cât și coordonatorii lor. Lucrați mai mult pe partea de comunicare și respectare a termenelor. E important pentru clienți. Pe mine una, spre exemplu, m-ați pierdut definitiv. Nu-mi plac angajamentele nerespectate. În plus, dacă pentru prietenul meu nu a fost o mare problemă că nu aveți serviciul de a livra banii în cont, precum fac cei de la Fan Courier, pentru mine este. Iar eu caut cele mai performante și ofertante servicii. Sper ca, dacă cineva din echipa voastră va citi acest articol, să schimbe ceva pentru viitorii și actualii clienți.

ianuarie 29, 2015 14 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
tabara fotografie
CalatoriiConcurs

Uite cum poți ajunge în tabăra de fotografie #tfb10 din Dubai

by Daniela Bojincă ianuarie 28, 2015
written by Daniela Bojincă

Nu știu dacă ai văzut până acum pe la alții, așa că m-am hotărât să-ți spun eu despre tabăra de fotografie. Sau să-ți spun și eu, în caz că ai văzut/citit pe alte bloguri, pagini de Facebook, sau mai știu eu pe unde altundeva.

După ce anul trecut s-a organizat în Bistrița, România, #tfb10 organizează anul acesta o ediție aniversară în Dubai. O tabără de fotografie cu 8 oameni. 7 se știu deja, iar tu poți să fii cel de-al optulea, în caz că ești pasionat de fotografie. Și te poți duce să faci cele mai tari fotografii din Dubai.

Pentru a ajunge însă în Dubai, alături de cei 7, trebuie să îndeplinești niște condiții esențiale.

1. Să fii pasionat de fotografie.

2. Să ai un blog.

3. Să ai un cont de Instagram.

4. Să ai un cont de Facebook.

https://www.facebook.com/3.14shky/posts/894275250624120?pnref=story

5. Să ai un pașaport valabil.

Și 6. Să citești toate detaliile de la ei de pe site. 

Tabăra #tfb10 din Dubai este organizată de Foto Union powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif.

Pentru că dețin un cont de Instagram, unul de Facebook, am blogul ăsta și un pașaport valabil încă mult timp de acum încolo, am să mă înscriu zilele astea în concursul lor. Așa că fie ca cel mai bun, cel mai talentat și cel mai norocos să câștige.

Dacă nu ai toate cele menționate mai sus, îmi pare sincer rău de tine. Dar știi de acum că, pe viitor, s-ar putea să-ți fie de folos la ceva dacă ți le faci. După cum bine vezi, uneori sunt chiar utile.

tfb10

P.S.: Nu cred că va exista discriminare. Adică nu cred să conteze faptul că ești băiat sau fată, deși mulți spun că din start nu o să câștige o fată din motivele astea: „Că nu au cum să ia cu ei o fată în Dubai, că ei îs 7 și femeile au un anumit statut în Dubai și sunt multe interdicții”, „Că îți dai seama ce zic arabii dacă văd o fată cu 7 tipi și cum ar fi cei 7 tipi priviți de către restul”, „Că e mai comod să ia un băiat”. Chiar cred că, dacă pozele vor fi îndeajuns de bune, va putea câștiga și o fată. Așa că, dragelor, nu vă sfiiți să participați. Fie ca norocul să fie de partea uneia dintre noi.

ianuarie 28, 2015 1 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
evenimente culturale
Cultură

Vreau să aflu ce evenimente culturale se desfășoară în Târgu-Jiu

by Daniela Bojincă ianuarie 26, 2015
written by Daniela Bojincă

Am vrut să scriu de ceva timp articolul ăsta și să vă adresez întrebarea care reiese din titlu: Știe careva, dintre târgujienii care îmi citesc blogul, ce proiecte și evenimente culturale, faine, se desfășoară în Târgu-Jiu?

Vreau și eu un oraș al culturii. Vreau și eu un oraș cu evenimente culturale că, slavă domnului, sunt destule subiecte în județul Gorj de pe urma cărora se pot face proiecte și evenimente culturale.

Am văzut acum ceva timp, pe un blog al unui craiovean, un eveniment interesant al Centrului Cultural Polonez din Craiova. Apoi am vorbit cu el pe tema asta și i-am spus că mi-ar plăcea să merg.. că-i tare fain.. că pe la noi nu se organizează nimic de genul ăsta. Cel puțin de anunțat nu se anunță. Iar noi, oamenii de rând, nu avem cum să aflăm dacă ei nu anunță și nu fac public evenimentul. Daniel Botea, căci despre el este vorba, m-a anunțat că pot să merg și eu, dacă vreau. Doar că n-am putut.

Însă nu partea de sus e cea mai tare, ci faptul că, după eveniment, Daniel mi-a dat un semn prin care îmi spunea că și la Târgu-Jiu există Centrul Cultural Polonez Târgu Jiu și că recent organizaseră un eveniment cultural, dar că mai organizează și în viitorul apropiat alte evenimente culturale.

Reacția mea, pe bune, a fost una de uimire totală. Ce proiecte? Unde, când și cum? Personal n-am auzit niciodată de așa ceva. Și, când am auzit de câte un proiect, a fost pentru că era cineva implicat. Așa se întâmplă de obicei, se anunță doar ai lor. Și atât. În rest, dă-i naibii pe ceilalți. Să știți însă că mai există și oameni cărora le pasă și care și-ar dori seri și evenimente culturale. Ori weekend-uri culturale.

În plus, prin evenimente culturale și prin promovarea lor, poate crește potențialul turistic. Adică așa cum s-a întâmplat în Sibiu. Pe lângă turiști, prin organizarea unor evenimente culturale, crește potențialul investitorilor străini (vezi Cluj și Sibiu). Iar zona asta, moartă din cauza atâtor uzine și firme închise, ar putea reînflori.

Pe vară, a fost un eveniment cultural care a constat în niște roll-up-uri înșirate de la Masa Tăcerii, până prin centru. Erau despre Brâncuși, istora orașului și Axa lui Brâncuși. Dacă nu aș fi ieșit în oraș și nu aș fi trecut din întâmplare prin parc și pe centru, nu aș fi auzit de existența lui. Nu a fost promovat în niciun fel.

Și, ca să vedeți că nu sunt promovate astfel de evenimente culturale, chiar am vorbit astăzi cu un ziarist din Târgu-Jiu, întrebându-l dacă știe de niște evenimente culturale care au loc în viitorul apropiat. Iar el, săracul, mi-a zis că habar nu are. Că la ei nu vine nimeni cu astfel de informații despre care să poată să scrie pentru cititorii lor. Așa că nu, nu au nicio vină. Într-adevăr, nu prea au cum să afle de evenimente culturale organizate prin oraș, atâta timp cât nimeni nu anunță nimic.

Mi-aș dori tare mult, extrem de mult, să aflu ce evenimente culturale vor fi în Târgu-Jiu în perioada imediat următoare. Vreau și eu să particip și sunt sigură că mai vor și alții. Fraților, faceți ceva și pentru oamenii care vor asta, că sunt destui.

ianuarie 26, 2015 0 comment
0 FacebookTwitterPinterestEmail
klaus iohannis
Cărți

Câteva cuvinte despre cartea lui Klaus Iohannis

by Daniela Bojincă ianuarie 25, 2015
written by Daniela Bojincă

M-am apucat să citesc cartea lui Klaus I0hannis, Pas cu Pas. Și, după cum bine vedeți și în partea dreaptă, v-o recomand și vouă. Am tot vrut, de când a apărut, să o comand de pe net. Și m-am răzgândit de fiecare dată când am văzut că dădeam pe transport aproape cât dădeam pe carte. Într-o zi, însă, am intrat în Diverta. Și-am dat tocmai peste cartea asta pe care, desigur, am cumpărat-o cu 15 lei.

M-am apucat să citesc cartea lui Klaus Iohannis cu mult entuziasm. Și, atât cât am apucat să citesc din ea, entuziasmul meu nu a dispărut deloc. Ba chiar s-a multiplicat.  Cartea lui, deși este una biografică, ne prezintă dorința noului președinte de a schimba ceva, cât și câteva dintre planurile lui de viitor. Proiecte la care a visat încă de când era tânăr și nu avea nicio tangență cu lumea politică.

Îmi doresc doar ca acele cuvinte să nu fie minciuni. Îmi doresc ca, noul președinte, Klaus Iohannis, să schimbe ceva. Nu acum. Nu imediat. O schimbare bună nu se poate face imediat. O schimbare bună este aceea în care roadele ei le obții în timp, peste câțiva ani. La fel cum nu poți planta un pom și să te aștepți să primești roadele a doua zi, ori peste un an, ci abia peste vreo 2-3.

În carte, în special în primul capitol în care Klaus Iohannis își prezintă anii de formare, vorbește foarte mult despre educație. Despre cum a ajuns să fie dascăl, despre cum a îndrăgit să le predea elevilor și despre cât a iubit să învețe, să acumuleze noi cunoștințe. Iar un paragraf mi-a atras în mod special atenția și am să vă spun în rândurile de mai jos de ce:

„Spun toate aceste lucruri după ani buni de predare din pasiune și interes pentru elevi, pentru ceea ce așteaptă și pentru modul în care reacționează ei la actul predării. Mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez cu adolescenții. Nu mi s-au părut niciodată nici dificili, nici greu de stăpânit. Nu ei sunt dificili. Societatea în care trebuie să se integreze este dificilă. Cred că elevii au ceva foarte prețios și anume curiozitatea naturală, care se diminuează de la an la an, până când își termină studiile, moment în care curiozitatea naturală dispare. Din nefericire, așa este construit sistemul nostru de educație.” – Klaus Iohannis

Când eram eu în liceu, 80-90% dintre profesorii mei dădeau vina pe noi, pe elevi, pe generație. Pentru ei totul în jur era bun. Cu excepția noastră, desigur. Noi eram proști. Noi eram ăia care nu luam BAC-ul. Noi eram ăia cu note mici și scârbiți efectiv de a mai învăța ceva. Scârbiți de note. Și scârbiți și de ei, de aceia care veneau în fața noastră doar ca să-și facă norma de ore lucrate. Am avut în schimb doi trei profesori buni. Dornici să ne predea. Dornici să ne învețe. Și dornici să ne trezească interesul spre cunoaștere. Numărul lor este prea mic. Mult prea mic. Toți ar trebui să fie așa.

Mi-aș dori ca, într-o zi, să prind schimbarea. Prin prisma copiilor, ori a nepoților mei. Mi-aș dori ca sistemul să fie reformat. Mi-aș dori ca lor să le trezească dascălii dorința de cunoaștere. Și da, aștept ca el să pornească reforma. Aștept să dovedească, la sfârșitul mandatului, că a fost președinte care ne-a promis că o să fie. Aștept să i se adeverească și sloganul lui cu „România lucrului bine făcut”. Și sper ca așteptarea mea să nu fie în zadar. 

Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:

ianuarie 25, 2015 11 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
subiect de carte
Blogging

Povestea fiecăruia ar putea fi un subiect de carte

by Daniela Bojincă ianuarie 24, 2015
written by Daniela Bojincă

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găsești aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma. Și, drept urmare a evenimentului lor, ne întreabă și pe noi, bloggerii, ce poveste din viața noastră ar putea fi un subiect de carte.

De fapt, dacă stau să cuget mai mult, povestea fiecăruia nu doar că ar putea fi un subiect de carte ci, ba din contră, ar putea fi un subiect pentru o serie întreagă de romane. Cu toții avem lucruri de împărtășit: sentimente, trăiri, aventuri, momente. Cu toții avem de spus povești. Și, oameni fiind, tindem să le împărtășim cu cei din jurul nostru. Cu ființe care să trăiască prin intermediul relatărilor noastre, însăși povestea.

Spre exemplu, eu mereu mi-am dorit să ajung să scriu o carte. Nu acum, ci mult mai târziu. Adică atunci când voi putea spune ca am trăit îndeajuns de multe experiențe, încât să le pot împărtăși altora aventura vieții mele. Iar ca subiect de carte să fie însăși întâmplările care au avut un impact vizibil asupra emoțiilor mele, a sentimentelor, a trăirilor și a deciziilor ulterioare.

Până acum, deși am doar 20 de ani, a existat un eveniment ale cărui întâmplări, nu tocmai potrivite și drepte pentru un copil de 12 ani, au reușit să mă doboare efectiv de pe axă. Să-mi distorsioneze lume atât de mult, încât au reușit să mi-o distrugă și, implicit, să transforme copilul din mine într-un adult prematur. Un adult care era, de fapt, un copil captiv într-o altă lume.

Pentru mulți, uneori chiar și pentru mine, povestea-i una banală. Care i s-ar fi putut întâmpla oricui. Și, totuși doar un singur om a fost afectat emoțional într-un procentaj imens. Eu. Povestea asta se repetă mereu. Aproape zilnic pentru cel puțin un copil. Aproape zilnic câte un copil este operat pe inimă, din diferite motive: ba că-i lipsește un perete, ba că-i bate prost, ba că etc. etc. etc. Iar unora li se distrug suflete. Întâmplarea în sine, nu voit, distruge suflete. Iar cartea mea despre asta ar fi. Despre cum de la o simplă banalitate, care se poate rezolva și cu un medicament, s-a ajuns la distrugerea unui suflet de copil. Și despre cum, oricât te-ai strădui, nu poți evita asta.

Desigur, cartea mea nu se vrea una tristă și exagerat de emoționantă, care să aducă poate șiroaie de lacrimi. Aș avea grijă să o umplu și cu experiențe fericite, cum ar fi momente din copilăria mea și întâmplări în urma cărora am învățat ceva care mi-a fost de folos aproape pentru toată viața. Cartea mea, dacă va fi să existe atunci când voi avea suficient de împărtășit cu oamenii din jurul meu, va fi despre un amalgam de experiențe, trăiri și sentimente.

Dacă ai și tu o poveste care crezi că ar putea fi un bun subiect de carte, lasă-mi un comentariu. Mie mi-a plăcut întotdeauna să aflu noi povești și noi experiențe de viață. În plus și cei de la Editura Univers vă vor citi comentariile.

ianuarie 24, 2015 9 comments
0 FacebookTwitterPinterestEmail
Newer Posts
Older Posts
  • Facebook
  • Twitter

@2021 - All Right Reserved. Designed and Developed by PenciDesign


Back To Top
Daniela's Blog
  • Home