Era o zi de luni la birou când ne-am hotărât să plecăm în Maramureș, într-un concediul cu totul altfel. La noi zilele de luni, de cele mai multe ori, nu sunt monotone. Și sunt pline de idei din astea care mai de care mai îndrăznețe.

Așa a venit și idee asta trăsnită. Într-o zi de luni dimineață în care vorbeam despre concedii și despre ce locuri faine ne-ar plăcea să vizităm în țara asta. Bucovina văzuse Andreea, Maramureș nu văzusem niciuna. Așa că a fost destul de ușor să ne decidem asupra destinației.

Doar că, în concediu merge oricine. În concediu să muncească, nu prea se găsesc nebuni. Așa că ne-am găsit noi două mai breze, mai cu moț, și-am zis să ne încercăm norocul și să găsim 1-2 familii care să ne găzduiască, iar noi să-i ajutăm în schimbul găzduirii cu munci pe lângă casă, specifice așa toamnei.

Fapt pentru care toată ziua de luni m-am gândit cum sa scriu un status pe Facebook, astfel încât mesajul să fie pe deplin înțeles și să ne bucurăm de concediu așa cum ne-am planificat.

Așa că marți am publicat asta:

Internet, 2 fete au nevoie de ajutorul tău! Mai exact, eu și colega Andreea.

Treaba e simplă. Vrem un concediu altfel. În Maramureș. Rupte de internet. Să stăm la o familie timp de 5 zile, să îi ajutăm cu treburile de toamnă de prin gospodărie și să ne bucurăm de locul ăsta minunat. Să avem parte de un concediu autentic românesc, cu relaxare prin muncă în gospodărie.

Așa că, dacă ai bunici din Maramureș, unchi, mătuși, verișori, prieteni care ar primi două fete să-i ajute 5 zile cu treburile zilnice din gospodărie, undeva la țară, dă-ne de știre. Ne dorim, ce-i drept, mai mult activități specifice toamnei. Și să ne bucurăm de viața la țară, în Maramureș, departe de betoanele din București

https://www.facebook.com/danielabojinca/posts/2086034571448176

Existau 2 variante:

1. Lumea să ne ia la mișto pentru ideea noastră
2. Lumea să fie entuziasmată și încântată, astfel încât să se implice în nebunia noastră și să ne ajute să găsim oameni la care să stăm în Maramureș și pe care să-i ajutăm cu munca pe lângă casă.

Din fericire pentru noi, ideea a plecat foarte bine, iar oamenii au fost bucuroși să ne ajute. Astfel încât încă din prima seară am avut o mulțime de propuneri pe care începusem să le centralizez într-un excel. Am strâns atât de multe propuneri, încât apoi ne-a fost tare greu să ne hotărâm unde să mergem.

Și, cum nu am putut alege un singur loc în care sa mergem, am mers în două. Am reușit să ne luăm și concediu ceva mai multe zile (vreo 5), așa din scurt, plus două de weekend, astfel că am putut să stăm de miercuri până duminică într-un loc și de duminică până marți în alt loc.

Apoi am găsit un bilet de avion între 5 și 11 septembrie cu doar 150 de lei dus-întors. Pomană, dat fiind faptul că l-am luat abia cu vreo 2 săptămâni înainte. Și, pentru că norocul nu s-a oprit aici, am găsit și un BlaBla Car care ne-a luat de la aeroport din Cluj-Napoca și ne-a dus până în prima locație (asta chiar în timp ce eram în autobuz, spre avion, iar eu mă plângeam că nu știam cu ce naiba ajungem din Cluj-Napoca până în Maramureș, astfel încât să nu pierdem mult timp pe drum). La întoarcere, ce-i drept, n-am mai avut aceeași baftă. Am combinat un microbuz până în Baia Mare și un autocar până în Cluj Napoca.

Prima locație din Maramureș

Pentru prima opțiune am mers pe mâna recomandării unei doamne din Sighetul Marmației, la o familie tare faină, compusă din 4 adulți (părinți + bunici) și 3 copii tare simpatici, drăgălași și cu foarte mult bun simț. Oamenii stau la vreo 20 și ceva de kilometri de Sighetul Marmației, în Bârsana, unde este și una dintre cele mai frumoase mănăstiri pe care le-am văzut și unde am ascultat una dintre cele mai frumoase slujbe, de Sfânta Maria, pe 8 septembrie.

Dar nu stau oriunde în Bârsana. Ci stau undeva pe o colină, de unde poți vedea Munții Maramureșului și Munții Rodnei. Un peisaj de vis. M-am îndrăgostit de locul acela. E magnific să te trezești dimineața și să vezi cum se ridică ceața așa, printre coline, în depărtare. Sau cum stau munții deasupra ceții. Bine, eu sunt îndrăgostită de orice peisaj cu munte, dealuri, văi, păduri și așa mai departe. Mi-aș face așa, o căsuță, într-o zi, într-o zonă ca aia, iar când mă trezesc dimineața să văd frumusețile naturii.

Cam așa ceva vedeam noi zilnic:

Ce-am muncit prin Bârsana

Probabil că te întrebi și ce am făcut în Bârsana, așa cum s-au întrebat și restul oamenilor care ne cunosc, când ne-am întors. De ce treburi ne-am ocupat și cu ce s-au îndurat oamenii de acolo să ne pună să facem. Și da, am folosit bine cuvântul îndurat. Pentru că le era cam teamă să ne pună să facem orice. De teamă că poate noi nu suntem obișnuite cu astfel de munci.

Totuși, am mers să dăm apă la vaci, am mers la scos cartofi și la adunat prune. Am participat și la facerea gemului de prune, am dat cartofi pe răzătoare de mi-am zdrelit degetele și am văzut cum se face pâinea de casă. Am văzut cum stă treaba cu porcii și alergatul după ei. Am adunat fânul întins când a început să plouă. Și am încercat să învăț să torc. Am încercat.

Aș fi pus niște poze și de la restul activităților, dar n-am. Că am mai lăsat și telefonul deoparte, uneori.

Reacția multora a fost: doar atât? Și poate că și a ta este. Însă, atunci când mergi la scos cartofi, nu scoți doar 5 minute. Când aduni prune, nu termini în 20 de minute. Când faci gem, mesteci în el suficient timp până e suficient de consistent. Treburile astea durează cu orele, uneori cu zilele. Noi am avut 3 zile întregi de stat în Bârsana (am ajuns miercuri seara și am plecat duminică dimineața; practic, zilele astea nu se pun), dintre care una a fost sărbătoare și în una am și vizitat zona. Nu-s ca jocurile alea pe calculator, în care aduni recolta în jumătate de oră și apoi faci altceva și altceva și altceva. Așa că nu apuci să faci prea multe.

A fost foarte fain tot ce-am făcut. În special că ne bucuram de un peisaj de-a dreptul extraordinar. Deși muncă fizică, e altceva când n-ai în față patru pereți monotoni. Și când respiri aer curat.

Iar dacă vrei și tu acolo, dă-mi un semn. Oamenii primesc oaspeți într-o casă în care ai confortul necesar. Iar cazarea și mâncarea n-au deloc prețuri piperate.

Uite aici am stat:

A doua locație din Maramureș

Pentru a doua opțiune am ales Ocna Șugatag, la vreo 13 kilometri de Bârsana. Am găsit o pensiune absolut superbă – Pensiunea Domnița, iar oamenii au fost încântați de voluntari. Iar noi am fost încântate să-i cunoaștem și să vedem cum e la o pensiune dincolo de baricada clienților.

Ce-i drept, în Ocna Șugatag, fiind în sat, n-ai parte de un peisaj spectaculos. Însă nu strică o plimbare până la lacul sărat din Ocna. E un loc liniștit unde ai și băncuțe și unde poți sta efectiv să te bucuri loc și să te gândești la ale tale.

Ce-am muncit la pensiune

La Pensiunea Domnița am ajutat în cadrul pensiunii, în bucătărie. Într-o dimineață am făcut micul dejun. În alta doar l-am pus pe masă. Într-o seară am făcut o parte din cină. Apoi, puneam masa pentru cei cazați, mâncam cu ei la masă și apoi strângeam masa, făceam curat, spălam vase, ștergeam vase, le așezam la locul lor, ne odihneam și apoi ne apucam din nou de următoarea masă.

Mi-a plăcut tare mult că oamenii discutau cu clienții ce vor să mănânce la masa următoare și dacă li se pare ok propunerea făcută de ei. Iar domnul de la pensiune este cu adevărat o gazdă tare faină. Îți face plăcere să stai de vorbă cu dânsul. Și e un om implicat total în absolut tot ce are legătură cu pensiunea.

Prețul pentru o cameră este de 110 lei/noapte, iar mâncarea e vreo 20 de lei pentru fiecare masă. Cum ziceam, pensiunea e tare faină. Camere moderne, confortabile, cu baie individuală și încălzire în pardoseală. Televizor, internet și un foișor cu aspect tradițional maramureșenesc (sper că n-am pocit cuvântul ăsta).

Și e poziționată cam pe la jumătatea drumului față de multe chestii din Maramureș. E un loc numai bun în care să te cazezi, iar apoi să mergi cu mașina să vizitezi locurile faine din Maramureș. Am vizitat și noi câteva, dar despre asta o să scriu într-un alt articol, că deja se pare că m-a laut valul cu scrisul prea mult în articolul acesta. Nu o să se oprească aici seria de articole despre Maramureș. Mai am chestii de povestit. Unele care chiar m-au lovit sentimental, ca să zic așa. Și m-au pus puțin pe gânduri în ceea ce privește viața, grijile și prioritățile de zi cu zi.

Apropo, Pensiunea Domnița o găsești online pe pagina de Facebook și pe profilul de Facebook. Și, ca de final, uite o chestie faină de acum câteva zile, cu dansuri populare din foișorul pensiunii.