Jur, sunt de-a dreptul frustrată și mă simt discriminată, oarecum, de gândirea societății. Adică, de ce trebuie să avem limite de vârstă pentru a purta ceva, sau pentru a ne decora într-un fel sau altul camera, fie prin picturi pe pereți, fie prin mobilier și alte obiecte decorative? De ce, spre exemplu, nu pot să am și eu, în camera mea un mobilier de cameră pentru copii? Și, de ce, peste tot, fie că te duci fizic într-un magazin, fie virtual, în online și cauți mobilier, găsești două tipuri: mobilier cameră adulți și mobilier cameră copii.
De ce există diferențierea asta, la nivel de societate? Adică, de ce eu, dacă am chef, nu mă pot îmbracă în haine cu modele pentru copii, dar pe mărimea mea. Bine, la mărime nu-i o problemă pentru mine. Încap lejer în haine pentru copii între 10 și 14 ani. Însă, cei care îmi cunosc prea bine vârsta, sunt sigură că s-ar uita câș la mine dacă m-ar vedea îmbrăcată în haine pentru copii și nu pentru adulți.
În plus, sunt sigură că, o parte dintre cei care citesc acest articol, în momentul ăsta, se uită câș la monitor și nu înțeleg ce are nebuna asta de scrie. Însă eu, în momentul de față, chiar am o mare problemă care, cred că ajunge până la nivelul de frustrare în legătură cu tiparele și legile nescrise impuse de societate.
N-am înțeles niciodată de ce trebuie să faci ceva doar pentru că aia ți se potrivește ție ca vârstă, sau de ce trebuie să te îmbraci în vreun fel în funcție de vârstă. Atâta timp cât ești o persoană cu discernământ și nu-l deranjezi pe ăla de lângă tine, nu văd de ce ar trebui să te încadrezi în tiparele societății și de să nu fii tu? De ce să nu faci ce-ți place și cum îți place? În limita bunului simț, desigur. Trebuie să avem un oarecare respect față de persoanele din jurul nostru, însă sunt sigură că asta nu înseamnă că trebuie să ne încadrăm în tiparele lor. Susțin cu tărie că trebuie să fim noi.
Ideea e că, eu, căutându-mi tot felul de chestii pentru locul în care mă mut, am găsit comoda asta drăguță de la Noriel.
Îmi place tare mult modelul și iepurașul ăla. Adică, e tare drăgălașă. Tare, tare drăgălașă. M-am îndrăgostit de-a dreptul de comoda asta, doar că, în cască, mi se șoptește că-i PENTRU COPII, nu pentru mine. Și nu înțeleg de ce. Adică, de ce nu mi se potrivește și mie iepurașul ăla drăgălaș? Dacă mie îmi place comoda de la Noriel, îmi place și pace! Așa că nu văd de ce m-aș încadra în tiparele de vârstă ale societății și de ce nu mi-aș achiziționa și eu o așa comodă drăguță.
Voi ce părăre aveți? Nu-i așa că-i drăguță și că, pe deasupra, mi s-ar potrivi?