N-am mai apucat, iar, să scriu de câteva zile. Vreo cinci, dacă am stat eu să le număr bine. Am avut ceva probleme cu timpul astfel încât plecam la 7 dimineața și mă întorceam pe la 23, sau deloc. Poate, într-o zi cu soare, când o să treacă stresul posteveniment nasol, am să vă povestesc eu câte ceva și despre toată treaba asta.
Acum vreau să vă arăt însă câteva imagini din plimbarea mea din weekendul trecut.
Weekendul trecut m-am plimbat pe meleaguri Gorjenești. N-am plecat prea departe. Am fost într-o zonă de munte, un loc în care mie îmi place să merg de fiecare dată când am ocazia. Îmi place zona tare mult. E frumoasă. Iar în perioada asta, când totul a înverzit, e numai bine de mers pe-acolo, de plimbat și de respirat puțintel aer curat.
În zona respectivă, undeva pe o stâncă, acum sute de ani (prin 1400 și ceva) a fost ridicată și o mănăstire care, măcar din punct de vedere istoric, este importantă (acolo a pornit revoluția de la 1848 Tudo Vladimirescu – de acolo a plecat). Și da, deși nu le am cu bisericile, mănăstirile și alte cele, acestea îmi plac totuși din punct de vedere arhitectural și le apreciez din punct de vedere istoric. Reprezintă o istorie a neamului de care, că ne place ori nu, nu ne putem descotorosi. Nu-i drept să o facem. E drept să trăim asumându-ne lucrurile, indiferent de care este natura lor.
Ultimul articol pe care l-am scris aici a fost despre biserică, BOR și despre cum au reușit ei să șteargă o pictură destul de faină care, de altfel, ne reprezintă chiar propria religie și propriile basme biblice în care noi credem. Însă lumea, din câte se pare, nu a înțeles că eu, de fapt, n-am absolut nimic cu biserica. Am cu oamenii ăia care se cred trimișii lui Dumnezeu pe Pământ, ăia care cred că pot să facă ce și cum vor mușchii lor, prostind lumea în ultimul hal.
Drept urmare, că-mi place să merg la biserică și să o admir din punct de vedere arhitectural, cultural și istoric, precum admir și peisajele superbe (de cele mai multe ori) din jurul lor, vă las pozele astea de mai jos.
Și un călduros noapte bună. Sau ce vreți voi, când citiți acest articol.
