Am fost dusă aproape forțat să văd filmul Fast and Furious 7. Și, dacă tot l-am văzut, așa cum deja a făcut multă lume, am zis să-mi dau și eu cu părerea despre el, că oricum nu am altceva mai bun de făcut.
Fast and Furious 7 s-a vrut a fi un film sentimental și n-a ieșit tocmai pe placul fanilor pretențioși care se așteptau la cu totul altceva. Sincer, chiar și eu, care nu sunt fanul seriei Fast and Furious, mă așteptam la altceva. Nu neapărat la mai multă acțiune, ci la o altă modalitate de a-ți capta atenția, fără să te plictisească cu tot felul de citate despre importanța familiei, prieteniei și a oamenilor dragi pe care îi ai alături de tine în viață.
După ce a murit Paul Walker, întreaga echipă i-a dat filmului Fast and Furious 7 o altă semnificație, schimbându-i radical mesajul. Pentru toți, Paul Walker a însemnat ceva. Cu toții au rămas impresionați și marcați de moartea acestuia căci, într-adevăr, este marcantă. Este marcant să faci atâtea filme cu tot felul de scheme periculoase cu mașini, iar tu să mori dintr-un accident de mașină aproape banal cu ceea ce făceai în film. Ăsta-i unul din momentele alea în care viața bate filmul. Și-l bate rău de tot.
Faptul că filmul Fast and Furious 7 i-a fost dedicat aproape în întregime lui Paul Walker de către întreaga echipă de producție a acestuia, nu-i de condamnat. Deși aproape nimănui nu i-a plăcut, tocmai asta le-a adus acele înregistrări fabuloase de câștiguri, chiar dacă poate nu asta au urmărit, ci doar să-i dedice lui tot mesajul filmului.
Nu pot să spun că mi-a plăcut filmul Fast and Furious 7, dar, sensibilă fiind, m-a atins oarecum. I-am înțeles mesajul ăla, care la un moment dat te zgâria pe creier, despre familie, iubire, prietenie și importanța acestora în viața ta. Am înțeles că merită prețuite atât ele, cât și oamenii. Doar că nu trebuia să fie atât de insistenți cu mesajele astea și trebuia să se focuseze mai mult pe acțiunea filmului, să-l facă cât mai palpitant.
Nu mi-a plăcut că a fost lung și pe alocuri chiar foarte plictisitor. Din 140 de minute puteau să-l condenseze lejer în 100 și să nu se lălăie cu tot felul de secvențe de-a dreptul plictisitoare.
Și, ca să vedeți că mi-a plăcut ceva la Fast and Furious 7, ei bine mi-a plăcut de negrul ăla amuzant, care tot timpul scotea pe gură câte o prostie, de mai bine n-ar fi spus-o. Era haios și făcea publicul să râdă din când în când. În rest, nu mi-a prea plăcut altceva.
Iar la partea cu Paul Walker, că nu pot efectiv să nu revin la ea, cred că ar fi trebuit să-i dedice un moment la sfârșitul filmului (cum oricum au făcut-o) și atât. Erau suficiente 5-10 minute la final, nu la fiecare 5 minute din film. Ar fi atins oricum spectatorii care s-au dus să vadă filmul nu doar pentru că erau fanii seriei, ci și din curiozitatea de a vedea cum a fost continuat filmul după ce un actor a murit în timpul filmărilor și, totuși, acesta apare până-n ultima secvență din film.
Mesajul ăla, de la sfârșit, cu Vin Diesel și Paul Walker, pentru mine ar fi fost suficient. Și cred că și pentru restul spectatorilor. Avea impact emoțional și transmitea un mesaj puternic.
Dacă vreți să vedeți și voi cum a fost filmul Fast and Furious 7, pe lângă trambalări de motoare și vum vum vum, duceți-vă la cinema.