13 ianuarie 2020. Ziua în care am ajuns acasă cu burtica extrem de fericită și plină cu mâncare coreană. Și am zis că e musai să scriu despre asta căci mi se pare că am dat de unul dintre locurile pe care musai trebuie să le încerci prin București. Și anume unul dintre cele mai bune locuri cu mâncare din București: Restaurant Seoul de pe Strada Aviator Mircea Zorileanu 89 din București (în apropierea stadionului de rugby, Arcul de Triumf și Piața Presei).

De mai bine de 2-3 ani de zile, de când am auzit de acest restaurant din București, fiind fană declarată a mâncărurilor asiatice, mi-am tot dorit să ajung și să încerc niște mâncare asiatică cumva de la mama ei. Și când zic de la mama ei e că știu pe surse de la un fost angajat faptul că aduc majoritatea ingredientelor din Coreea de Sud, mai puțin carnea și legumele. Dar sosuri și alte din astea cu care prepară sosurile, sunt originare de la mama lor, ceea ce face ca experiența culinară să fie cât mai autentică, iar calitatea superioară.

Însă tot amânam să merg știind că prețurile sunt destul de piperate și găseam mereu altceva să fac cu banii. Însă, acum că am fost, am mâncat și am plecat cu un zâmbet cât China de mare de la ei din restaurant, pot spune că mâncarea aia își merită cu adevărat prețul.

13 ianuarie este o zi specială. La fel ca orice zi din săptămâna asta cuprinsă între 10 și 17 ianuarie, de ceva ani încoace. Săptămâna cu noroc și fericire o numesc eu. Așa că am renunțat la orice altceva și am mers să iau masa de prânz la Restaurant Seoul. Doar că masa aia de prânz cred că îmi ține și de cină la cât de mari erau porțiile.

Am mers pe mâna cunoscătorilor și mi-am ales ce mi s-a recomandat mai bun din meniul respectiv. Și n-am dat greș. Am mâncat niște bunătăți de numa numa.

Pentru început mi-am comandat un ceai cald de gutui pe care să-l savurez înaintea mesei. Și a fost CEL MAI BUN ceai pe care l-am băut vreodată. Pentru că nu a trebuit să pun nici zahăr, nici miere, nici nimic altceva ca să-l fac să fie bun. A fost perfect fix așa cum l-am primit.

Ce-i drept, când mi-a adus ospătărița ceaiul, eu am ridicat puțin din sprâncene că nu avea nici linguriță și nici pliculețe cu zahăr sau miere. Dar am zis să nu fiu copil de la țară și să comentez că n-am mai primit niciodată în viața mea un ceai fără ceva îndulcitori, ci să-l încerc fix așa cum l-am primit căci s-ar putea să am o surpriză plăcută. Iar surpriza n-a fost plăcută, ci a fost de-a dreptul fantastică și demențială. Thumbs up for this!

Supele coreene

Apoi mi-am comandat o supă de pachețele de primăvară (Mandu Tatuc) care a venit într-un castron imens pe care l-am și împărțit și am mai și luat restul la pachet. Pe lânga asta am mai luat o supă picantă din Kimci și carne de porc cu un bol de orez simplu super bun (Kimci Cigae) din care n-am încercat că nu-mi place mâncarea iute, dar care părea să fie tare bună la cum a fost mâncată.

Împreună cu supele am primit și niște salate super gustoase: una cu cartofi cu ceva sos, alta cu kimci super bun, alta cu ceva blat de pizza și ceva super bun pe deasupra și una cu castraveți și sos la fel ca la kimci. Super bune toate.

Felurile principale

Ca fel principal am comandat o porție de spaghete transparente cu legume, ulei și semințe de susan și carne de vită (Ceapce) și o porție de pui pane preparat cu legume în sos dulce-acrișor (Tangsuyk). Super bune ambele. Mi-am pus în farfurie câte jumătate din fiecare. Ceapce are niște arome senzaționate de la carnea de vită cu uleiul și semințele de susan, iar spaghetele sunt așa moi că se topesc efectiv în gură. Super bun preparatul. Iar Tangsuyk este extraordinar datorită sosului și al gutuilor din preparat, peste carnea de pui pane. Papilele mele gustative au luat-o efectiv razna de fericire. Un alt preparat pe care l-am luat pe recomandare și s-a dovedit a fi de-a dreptul excelent și pe care îl recomand.

Desertul

Desigur că nu am rezistat și, încă de la început de când m-am uitat pe meniu mi-au făcut cu ochiul niște clătite tradiționale coreene (care de fapt, conform internetului, ar fi fost introduse în Coreea de către imigranții chinezi), umplute cu scorțișoară, nuci pisate, miere/zahăr brun. Combinația asta nu avea cum să dea greș. Așa că, cum stomacul meu are mereu o încăpere liberă și pentru desert, oricât de plin ar fi, mi-am comandat un Hotteok. Priviți doar fericirea de pe chipul meu când am primit desertul. Iar gustul.. pfff… de nedescris. Și coca era super faină, diferită total de clătitele noastre.

Prețurile de la Restaurant Seoul din București

Ca să-ți faci o idee, în caz că vrei să treci pe acolo, prețurile sun cam următoarele:

• Ceaiul de gutui a fost 10 lei și am primit o cană medie ca volum; aș putea spune că e, într-adevăr, puțin cam mare prețul raportat la volum; raportat însă la calitate, e chiar super decent.
• Supa de pachețele de primăvară (Mandu Tatuc) a fost 40 de lei 200g (dar mie mi s-a părut că a avut mult peste 200g); din nou, preț măricel pentru volum, dar decent din punct de vedere al calității;
• Supa picantă din Kimci și carne de porc cu un bol de orez simplu (Kimci Cigae) a fost tot 40 de lei pt 200g (aici a părut de 200g);
• Spaghete transparente cu legume, ulei și semințe de susan și carne de vită (Ceapce) au fost 38 de lei pentru 250g; un preț super extra mega decent și pentru cantitate și pentru calitate;
• Pui pane preparat cu legume în sos dulce-acrișor (Tangsuyk) a fost 45 de lei pentru 200g; aici prețul mi se pare chiar măricel pentru cantitate, însă din nou calitatea câștigă.
• Clătitele tradiționale (Hotteok) au fost 24 de lei – super ok ca preț și pentru cantitate și pentru calitatea lor – foarte, foarte, dar foarte gustoase.

Totalul a fost de 214 lei. Multicel pentru o singură masă de două persoane cu salarii normale în oraș, într-adevăr. Dar savoarea și gusturile… merită tot răsfățul.

Notă pentru mâncarea de la Restaurant Seoul din București

Dacă ar fi să-i dau o notă de la 1 la 10, eu i-aș da 20. Atât de mult mi-a plăcut și localul și mâncarea. Un local simplu, tipic localurilor asiatice tradiționale de prin Coreea. Cu separeuri și senzația de intimitate.

Pe lânga asta, pe masă, aveau o plită electrică unde am înțeles că sunt niște preparate speciale pe care ți le aduc și ți le prepari direct pe masă. Și cred că mergea și pentru încălzit, sau ceva.

Apoi, mi-a plăcut că aveau un buton pentru fiecare masă ca să poți să chemi ospătarul când te hotărai ce voiai să comanzi, sau când voiai să mai comenzi altceva, sau să-l întrebi ceva. Super util butonul decât să stai să dai în disperare din mâini sau să strigi prin restaurant și să deranjezi pe toată lumea. Am înțeles că e un sistem implementat din Coreea și este adus chiar de acolo.

Chiar dacă mâncarea este piperată la preț, într-adevăr, merită totuși un răsfăț de măcar o singură dată să le treci pragul. Cu siguranță o să rămâi cu un gust tare plăcut.

Deci da, dacă ar fi să aleg o notă între 1 și 10, tot 20 aș alege. ♠

Iar după această experiență în București, mi-am propus să nu mai ratez să ajung în Coreea de Sud și să ajung pe bune în Coreea în viitorul apropiat.

P.S. Au și site și pagină de Facebook.

Pe mine mă mai găsești și pe Facebook și Instagram, așa că te invit și pe acolo să mă urmărești, să dai un like și un follow.