Vreau să-mi încep ziua povestindu-vă despre ultima piesă de teatru la care am fost în weekend, la teatrul Odeon, Eu. O casă de păpuși.
De când am venit în București, am început să merg iar și pe la teatru, ceea ce nu mai făcusem de mult timp. Și îmi place asta. Desigur, mie îmi place orice se leagă de cultură. Iar să mergi la teatru e tare frumos. E un mod plăcut de relaxare.
Piesa Eu. O casă de păpuși este un monolog tare interesant, al unei soții ce-și sacrificase întreaga viață pentru soțul ei și iubirea lor. Pentru familie. E un monolog al disperării, al frustrării și, oricât de ciudat ar suna, al iubirii. E un monolog al vocii interioare care, după lungi înfrânări, s-a exteriorizat. Povestea din spatele monologului este una tare interesantă, cu un mesaj clar, ceea ce mi-a plăcut.
În plus, pe lângă monolog, este interesantă modalitatea în care piesa Eu. O casă de păpuși este pusă în scenă. Asta face piesa de teatru să fie și mai atractivă pentru public și chiar să-i capteze atenția și să-l țină cu sufletul la gură deși, aparent, este un simplu monolog. Proiecția de lumini din timpul monologului este una reușită, iar momentele de musical sunt de-a dreptul geniale!
Apoi, mie mi-a plăcut tare mult actrița Aura Călărașu. Mi-a plăcut cum și-a jucat rolul. Mi-a plăcut fiecare grimasă, fiecare gest, fiecare pas și atitudinea pe care i-a impus-o personajului său. Cred că, într-o piesă de teatru, este importantă atitudinea pe care actorul i-o impune personajului. Asta face ca totul să pară mai real și, implicit, mai captivant. Iar Aura Călărașu a știut cum să-i impună personajului ei o atitudine suficient de atrăgătoare.
Desigur, eu sunt subiectivă. E posibil ca ce mi-a plăcut mie, altora să nu le placă. Spre exemplu, monologul poate să pară plictisitor pentru cei care, din fire, n-au nicio treabă cu melancolia și de fel nu sunt sentimentali, ca să zic așa. Însă, dacă te lași cuprins de mesajul monologului,de suferința din spatele lui, de trăiri, este aproape imposibil să nu-ți placă și să nu te pună oarecum pe gânduri.
Drept urmare, dacă aveți timp și sunteți de prin București, sau în București, vă sugerez să vedeți această piesă de teatru, Eu. O casă de păpuși, la teatrul Odeon. Și să o trăiți. E mult prea frumoasă ca să nu se bucure de atenția unui public cât mai numeros.
Sursă YouTube (user Carmen Lidia Vidu)