N-am mai scris pe blog de trei săptămâni și o zi, din motive de stres maxim și lipsă de timp. Adică de pe 6 iulie n-am mai scris.
Subiecte au fost. Am avut câte un subiect despre care aș fi putut scrie aproape în fiecare zi pe blog. Dădeam mereu peste ceva care merita să se afle aici, printre rândurile de pe blogul meu.
Și totuși n-am scris. Nimic. Parcă nici despre plictiseală n-aș putea spune c-ar fi fost vorba. N-are chiar nicio legătură cu plictiseala. Pur și simplu n-am mai scris. Nimic. N-a fost timp. L-am investit pe tot într-o cu totul altă direcție. Și am făcut bine. Am obținut ce mi-am dorit și totul s-a sfârșit cu bine. Adică am scăpat de stres și totu-i roz bombon cu picățele.
Dar scriu azi. Revin, ca să zic așa, pe blog. Și am să scriu frecvent, la fel cum o făceam și înainte. Am să scriu despre lucrurile care mi se par mie interesante, despre locurile prin care mă duc și tot așa.
Săptămânile astea trei (și o zi) în care n-am mai scris, aș putea spune că am stat mai mult eu cu mine ca să ajung să obțin un rezultat și să-mi îndeplinesc un obiectiv.
Aaaah, și am stat pe Instagram. A devenit ca o pasiune să mă uit la fotografiile faine făcute de alții, cât și să postez și eu tot felul de fotografii din diverse locuri. M-a prins Instagramul ăsta tare rău. A devenit ca o rutină să văd locurile frumoase prin care au trecut alții și să mai postez și eu câte ceva.
Apoi, m-am plimbat prin București. Am descoperit multe clădiri faine, renovate, iar altele în renovare. Am făcut o grămadă de poze pe străzile vechi ale Bucureștiului.
Și, ca să mă plâng și aici, pe blog, vă spun și vouă că n-am văzut încă filmul cu Minionii, dar am primit un tricou cu ei. Și mi-am luat săptămânal câte un Happy Meal ca să primesc un Minion :D.
Și am avut și o nuntă în familie. Deci am petrecut și mănânc muulte prăjituri. Cu ciocolată, desigur.
https://instagram.com/p/5U9WETHvIp/?taken-by=danielabojinca
Iar acum gata cu tot. Am revenit pe blog să vă stresez cu articole. Sunt o grămadă de lucruri care merită arătate. Lucruri faine care se întâmplă, recenzii ale cărților pe care mi-am propus să le citesc și cred că am să pun și poze de prin diferite locuri minunate. Practic, fiecare loc prin care treci e minunat. Are frumusețea lui. Sau cel puțin eu observ ceva frumos în fiecare loc în care merg. Poate că asta ar trebui să facem fiecare. Să observăm lucrurile frumoase din jurul nostru. Și să zâmbim. E important să zâmbești. Asta te face și pe tine mai frumos. Pe bune de nu. Zâmbetul ne face mai frumoși în orice moment.
Practic, prin prisma acestui articol am vrut să subliniez lucruri:
1. Trăiesc! N-am murit încă.
2. Am scăpat de stres și totu-i roz bombon cu picățele.
3. Am revenit pe blog.
Și 4. O să scriu iar frecvent chestii care mie mi se par interesante.
Pe scurt, încă n-ați scăpat de mine! 🙁