Acum trei săptămâni și respectiv acum două săptămâni am părăsit în weekenduri Bucureștiul pentru niște locuri absolut minunate din România, prin munții patriei. Am hoinărit cu bicicleta electrică pe trasee montane și m-am bucurat de peisajele de toamnă din munți, liniște, miros de copaci, frunze uscate, ciripit de păsări, Dunărea și… liniște. Am zis liniște, nu?

După cinci zile prinsă în agitația din București, aglomerație cât cuprinde peste tot, de la mașini bară la bară, sardine în tramvai, trolee, autobuze și metrou, până la claxoane și oameni grăbiți și nervoși în orice perioadă a zilei, un weekend cu foșnete de frunze sub roțile bicicletei e ca o mană cerească.

Așa că, deși n-am mai biciclit de destulă vreme, mai ales pe trasee dificile cum sunt traseele montane, n-am refuzat invitația de a mă alătura unui grup de bloggeri și jurnaliști + vecini din Bulgaria, ca să biciclim împreună prin munții României.

În primul weekend am fost în vecinătatea Gorjului, în Isverna – Mehedinți. Un loc tare frumos, înconjurat de munți și dealuri și unde când răsare soarele parcă ești pe meleaguri din povești.

Și, sincer, nici cu apusul nu-mi e rușine.

În al doilea weekend am fost la Dunăre, în Svinița, un alt loc al României noastre de poveste. Ambele merită vizitate fie că mergi la o tură cu bicicleta, fie la pas, fie chiar și cu mașina. Dar cred că sunt mai frumoase primele două variante.

Dar să-ți povestesc cum a fost cu bicicleta electrică prin munții din Mehedinți și mai pe la nord, dar și mai pe la sud.

Cum sunt bicicletele electrice

Îmi zicea cineva că bicicletele electrice sunt o prostie. Că ce biciclit mai e ăla, dacă tu ai o forță electrică care pedalează pentru tine? Ce biciclit e ăla dacă nu schimbi vitezele și foile și pinioanele și dacă nu știi să le combini și alternezi în special atunci când urci diferite pante, mai ușoare sau mai dificile?

Ei bine, treaba nu stă chiar așa. Nu ai o pedală sau o clapetă undeva la ghidon care să facă bicicleta să vrum vrum ca un scuter sau o motocicletă. Nu. Ai pedale la care pedalezi în mod normal. Și pinioane. Și foi. Pe care trebuie să știi să le schimbi chiar dacă ai bicicleta setată pe modul electric. Asta pentru că poți și decupla bateria aia, ca să o folosești ca pe o bicicletă normală. Ceea ce este recomandat, mai ales când faci trasee lungi și ai nevoie de partea electrică pe pante, sau când obosești.

Bicicleta electrică de la E-Twow pe care am pedalat eu are 5 trepte de viteză pe partea electrică, 8 trepte pe partea mecanică și 3 foi. Indicat este să folosești treptele 1 și 2. Pe pantă, spre exemplu, uneori este suficient treapta electrică 1. Bicicleta urcă super ușor. Desigur, e nevoie să știi și cum să pedalezi o bicicletă normală și anume ca să poți folosi treapta 1 electrică trebuie să ai fie foaia din mijloc fie cea mică și o treaptă de viteză pe pinion de 5-6. Sau mă rog, asta e în funcție și de forța picioarelor tale.

Cert e că bicicleta electrică nu te scutește de pedalat. Și nici de efort. Și trebuie să știi să o folosești astfel încât să nu obosești și să pedalezi de drag și nu cu chin.

Cu bicicleta electrică prin munții patriei – Isverna

În primul weekend am fost la Isverna. Cum eu am venit tocmai de la București, nu m-am putut de bucura de biciclit și vineri. Și din păcate nici duminică, pentru că a trebuit să plecăm destul de devreme ca să prind trenul de Craiova-București.

Dar hei! Sâmbătă m-am bucurat din plin de biciclit prin munții patriei, pe un traseu ales de către organizatori și pe care poți să îl vezi și în aplicația creată specială pentru acest proiect, despre care o să-ți vorbesc puțin mai jos.

Traseul mi s-a părut unul mediu pentru un om care merge cu bicicleta când și când și ușor pentru cineva care le are cu biciclitul prin munți și nu numai. În plus, bicicleta electrică chiar te ajută, în special când ai porțiuni mai dificile de urcat și tu nu ești tocmai în formă. Deci, oricum ar fi, că te dai ca lumea cu bicicleta sau nu, că ai forță în picioare sau nu, poți să te bucuri de traseul respectiv cu o bicicletă electrică care te ajută foarte mult. DACĂ ȘTII SĂ O FOLOSEȘTI!!! Și o să scriu un articol separat despre cum e să pedalezi cu o bicicletă electrică și diferența față de una normală/mecanică, unde pedalezi fără pic de ajutor. Ceva mai detaliat față de ce am scris mai sus.

Am plecat de la pensiunea unde am stat, Steaua Munților din Isverna, spre căminul cultural al comunei, unde erau la încărcat bicicletele electrice. Iar de acolo a început aventura. Pentru început, ceea ce a ajutat la încălzire, am mers pe un drum de țară asfaltat, iar apoi, după câțiva kilometri, am trecut pe un drum neasfaltat și am început să urcăm prin munți, printre copaci cu frunze de toamnă și să ne bucurăm de un peisaj de toamnă de poveste.

Dacă ajungi prin părțile alea, recomand traseul. Cea mai frumoasă parte, recunosc, mi s-a părut și cea mai dificilă. Dar peisajul ăla… pfff, merita orice efort și orice febră musculară.

Finalul traseului s-a lăsat cu poza asta, cu cei care au reușit să ajungă până acolo, căci asta a fost, într-adevăr, cea mai dificilă parte. Frunzele erau ude și sub erau o mulțime de pietre care făceau roata să derapeze și să aluneci.

Și coborârea a fost senzațională, ce pot să spun. Mai ales când mi-a sărit un țap în față, dintr-o curbă, din boscheți și am făcut un slide de toată frumusețea, cu bicicleta, pe o parte, printre pietre. Încă mai am julituri și vânătăi. Dar heeeeeei, cine s-a dat cu bicicleta prin locurile alea superbe? Cine, cine, cine?

Și, pentru că îmi place să-mi testez limitele, deși lovită și accidentată, atunci când am avut de ales să prelungesc traseul sau să mă întorc cu cei obosiți la căminul cultural, să las bicicleta și să merg la pensiune, desigur că eu am ales să prelungesc traseul. Păi cum altfel? Să fi ratat eu alte peisaje minunate? Nici vorbă.

Dar să trecem mai departe și să vă povestesc puțin și despre ieșirea cu bicicleta electrică de la Dunărea.

Cu bicicleta electrică prin munții patriei – Svinița, la Dunăre

Am acceptat provocarea și din weekendul următor de a merge cu bicicleta electrică prin munții patriei. Tot în Mehedinți, dar mai la Sud. Acolo unde Dunărea face spectacol printre munți.

Am fost cazați într-un alt loc superb, în care ne trezeam cu Dunărea la picioare și cu munții deoparte și de alta.

Sâmbătă am plecat din nou să luăm bicicletele electrice care, surpriză, de data asta n-au fost încărcate toate. Eu am avut, ce-i drept, norocul de a pune mână pe o bicicletă încărcată full. Dar alții n-au fost chiar atât de norocoși și li s-a descărcat bateria fix când le-a fost lumea mai dragă. De asta și cred că este important să înveți înainte cum să folosești bicicleta electrică ca să conservi cât mai bine cele 2-3 linii pe care le ai. Spre exemplu, eu din 5 linii m-am întors cu 3 linii. Ceea ce înseamnă că și cei care aveau 2-3 linii puteau folosi bicicleta electrică pe electric pe tot traseul. Dar da, asta depinde foarte mult și de treptele pe care folosești bicicleta electrică ca bicicletă electrică.

Am pornit pe un traseu cu Dunărea la dreapta noastră și satele sârbești pe malul opus. Am mers așa o bună bucată de vreme, pe asfalt, iar apoi am părăsit Dunărea și am urcat prin munți, spre un sat cehesc de poveste. Spre exemplu, acolo, oamenii își lasă plasa cu bani în cui, la poartă, iar cineva vine și le pune pâinea în plasă, ia banii, lasă rest dacă e nevoi și așa mai departe. Mi s-a părut tare interesant.

Și acest traseu mi s-a părut un traseu mediu pentru cei care nu merg cu bicicleta foarte des, dar totuși puțin mai dificil decât cel de la Isverna. Era mult mai accidentat și chiar mi-a fugit roata de la bicicletă de câteva ori. Trebuia să alternezi și ceva mai bine bicicleta electrică cu cea mecanică, ca să reziste bateria, pentru că efortul era ceva mai ridicat și se consuma mai repede bateria.

Cel mai mult mi-a plăcut când am coborât din satul cehesc, înapoi, spre Dunăre. Pe drumul șerpuit printre copacii cu frunze multicolore ale toamnei și cu Dunărea în față. Tare rău îmi pare că nu m-am oprit să fac niște poze.

Ultima parte a traseului a fost, din nou, pe malul românesc al Dunării, înapoi spre locul în care trebuia să lăsăm bicicletele, mi s-a părut ceva mai dificilă decât urcatul pe munte. Așa că am făcut o aroganță și, pentru că mai aveam 3 linii la baterie, am dat bicicleta electrică de pe treapta 1 pe treapta 3. Și i-am prins din spate pe toți ceilalți care m-au depășit la coborâre căci, de data asta, rămasă cu sechele de data trecută de când mi-a sărit țapul în față, nu mi-am mai dat drumul foarte tare pe pantă în jos. Ceea ce mi-a permis să mă și bucur de peisaj.

Care e treaba cu traseele cu biciclete electrice

Așa cum ziceam mai sus, toată treaba asta este un proiect cu bicicletele electrice și trasee montane medii, care se numește Aventura comună pe cărările montane și este un proiect european transfrontalier România-Bulgaria (au și ei niște trasee pe la Vidin și Montana – și sper să ajung într-o zi și pe acolo ca să pot să compar cu traseele de pe la noi, din Mehedinți). Poți afla mai multe de la ei de pe site, despre proiect, evenimente viitoare, toate traseele disponibile și o mulțime de alte chestii. Apoi, cei de la JAMP au și o aplicație cu traseele montane, dificultatea lor, timpul estimat și harta traseului efectiv, ca tu să știi pe unde să o iei. O găsești în Google Play și App Store sub denumirea de JAMProbg Bike App. Este super utilă și ușor de folosit.

Așa că dacă vrei să mergi, îți recomand să arunci un ochi pe site și să-ți instalezi aplicația.