Înainte să plec la București, cu facultate și toate cele, am zis să vin să stau și pe la bunici, cum făceam cu ani în urmă în vacanțe.
Vara asta, la fel ca și cealaltă, mi-am ratat vacanța la țară, la bunici. Am fost mai mereu plecată și nu puteam nicicând să găsesc o portiță de o săptămână astfel încât să vin să-mi petrec timpul și la țară, cu bunicii.
Îmi place la țară, la bunici. E un loc liniștit, la poale de munte. Practic, dacă merg pe jos vreo 5-10 minute pe uliță în sus, încep să urc pe munte. Adică, cam atât de aproape sunt eu de el și el de mine. E aer curat aici și e tare drăguț. Chiar tare drăguț.
Mai puțin când vine seara și vreau să mă pun în pat. E un câine pe aici pe uliță care toată ziua doarme, iar noaptea intră-n tură de lucru și se pune pe lătrat. Mă întreb, nu o răguși și el? Adică, latră efectiv într-una fără oprire. Parcă nici timp de respirat nu mai are. Pe bune.
Și, ca să înțelegeți cât de frumos e aici, vă mărturisesc că la țară, la bunici, e locul ăla în care nu prea stau pe net, deși îl am chiar wireless și foarte bun. Practic, aș putea sta pe net oriunde prin curte că nu duc lipsă de semnal. Totuși, nu fac asta. Îmi țin laptopul în cameră și ies pe afară, fac poze, alerg puii bunică-mii prin curte, mă plimb așa de nebună prin curte și prin livadă, sau stau pur și simplu cu bunicii, la povestiri din epoca 1900 toamnă.
Sunt fericită că fac parte din categoria oamenilor care s-au bucurat de experiența vieții la țară. E minunat să știi că poți fugi de aglomerație și de gălăgie, undeva într-un loc liniștit. E de-a dreptul minunat. Așa că, dacă n-ai țară, cumpără-ți. Sau cumpără-ți bunici cu țară.
Și, ca să vedeți cât de frumos e la țară, la bunicii mei, am să las și câteva poze pe care le-am urcat pe pagina de Facebook a blogului. Hope you like them all! 🙂
https://www.facebook.com/Pishkyy/posts/943743765667384