Cuplul Brad Pitt și Angelina Jolie (și din dragoste pentru el și Pitt) poate părea pentru mulți unul… clișeic, dar câți dintr voi v-ați gândit că toată această celebritate, faimă, numiți-o cum vreți, costă, doare, te rănește, îți fură intimitatea? Da, știm că are și avantajele ei, că nici dracu` nu e chiar atât de negru și că treaba cu intimitatea ți-ai asumat-o de prima dată când lumina reflectoarelor le-a arătat tuturor ” Who’s the new star in town”.
Nici ea, nici el nu mai sunt tinerei și puși pe fapte mărețe ca acum vreo 10 ani când jucau în ”Mr. and Mrs. Smith” și e vizibil acest lucru, vârsta și-a cam pus amprenta pe chipul amândurora. El are deja 51 de ani, o mustăcioară interesantă și nu-i mai spune doamnei lui ”Come on, sweetheart, come to daddy!”, ci e acolo, lângă ea, când aceeași ea face niște alegeri grele, dureroase pentru orice femeie… E bărbatul acela care iubește și face tot ce poate pentru a rămâne alături de cea pe care o iubește, deși ea nu e tocmai cea mai plăcută companie. Până la urmă, nu e deloc ușor să iei decizia de a-ți extirpa ovarele sau de a suferi o operație de dublă mastectomie.
By the sea / Pe malul mării este filmul scris, produs și regizat de frumoasa actriță, zic asta pentru că în ciuda greutății ei îngrijorătoare și a operațiilor avute în ultimii ani, Angelina și-a păstrat feminitatea, frumusețea naturală. Angelina și soțul ei sunt, ghiciți ce? Actorii principali ai filmului. Filmul a avut lansarea oficială pe 13 Noiembrie și a fost distribuit de Universal Pictures, muzica a fost realizată de Gabriel Yared, bugetul a fost unul de 10 milioane de dolari și cu asta mă opresc aici pentru că nu de asta ați intrat să citiți recenzia acestui film 😀
De la începutul filmului Pe malul mării am simțit că e ceva cu filmul ăsta, că e mai mult decât pare. După ce l-am văzut, toată seara m-am gândit cât de greu o fi să rămâi lângă un om atunci când el te tot îndepărtează, te tot alungă, când gelozia și nebunia dau mâna și parcă fac toate un pact împotriva ta, împotriva celui care-l iubește pe cel ce nu e deloc în apele lui sau ca să fiu „asortată” cu filmul, nu e deloc în marea lui… Dar tu rămâi acolo și lupți, așa cum știi, așa cum poți pentru relația aceea în care ați crezut amândoi la început, dar pe care o singură veste a zdruncinat-o din temelii.
Pentru mulți poate că filmul Pe malul mării a fost plictisitor și i-a adormit, pentru alții măcar interesant, pentru mine… mai mult decât un film. Cei care mă cunosc (cu adevărat) probabil vor spune ”Ok, ok Amy, dar tu oricum ești sensibilă și te pune pe gânduri orice film”, dar aici e altceva. E vorba de o femeie care suferă și alături de ea suferă și cel iubit. Și dacă nu ai iubit vreodată pe cineva cu toată puterea și ființa ta (în afară de pisica sau câinele tău) nu prea ai cum să înțelegi filmul. Trebuie să deschizi puțin ochii și să vezi dincolo de ecranul mare al cinema-ului, dincolo de scenele trase de multe ori pentru a ieși perfect.
Dați-mi voie să cred că acest film nu e doar un alt film în care Brangelina sunt actorii principali, ci că e o parte din viața lor, din tristețea și durerea lor, că ei nu sunt nici pe departe cuplul perfect. Sunt poate doar doi oameni care se iubesc, care s-au ales reciproc, nu doar atunci când le-a fost bine, ci mai ales, care au avut curajul și tăria de a se alege reciproc chiar și atunci când lumea, viața și relația lor nu erau nici pe departe „perfecte”.
Ca să înțelegi puțin despre ce vorbesc eu aici, povestea generală a filmului Pe malul mării este cea a unui scriitor american, Roland, și a soției sale, Vanessa, care se desfășoară într-o stațiune superbă, liniștită, cu iz pitoresc de anii ’70, înconjurată de o mare de-un albastru granat.
Nu e vorba de o simplă vacanță în care el, rămas fără inspirație, își ia soția de mână într-un moment de nebunie și îi spune ”Hai să ne găsim împreună inspirația”, ci de o așa-zisă vacanță în care să mai scrie și el ceva, dacă se poate treaz, fără sticle întregi de gin consumate, iar ea…Să stea singură, într-o cameră de hotel cu o priveliște senzațională, să plângă, să retrăiască momentul acela în care a primit cumplita veste, pe care nici o femeie nu cred că și-ar dori să o audă vreodată, indiferent dacă își dorește sau nu copii. Pe lângă toate acestea, ciudata Vanessa și-a descoperit și o altă ocupație cel puțin la fel de ciudată ca ea, dar mai ales ușor bolnavă: aceea de a-i spiona pe cei doi turiști, proaspăt căsătoriți, din camera de alături, de care o desparte doar un perete, dar de care o apropie o gaură.
Râzi, nu? Probabil te întrebi despre ce găuri în pereți vorbesc eu aici și care Dumnezeului este povestea filmului, dar dacă ți-aș spune totul, așa cu lux de amănunte, care ar mai fi farmecul?
Mai trist, dar ușor amuzant, e că în nebunia asta cu spionatul îl trage și pe soțul ei, între timp devenit ușor alcoolic și lipsit cu desăvârșire de mult dorita inspirație.
Eh, în final, aș vrea să te rog pe tine, cititorul/cititoarea acestei recenzii, să te iubești, să iubești, să lupți pentru ceea ce iubești și să nu lași depresia, durerea și amintirea trecutului să-ți distrugă frumusețea ta, a iubirii tale, a tot ceea ce te-nconjoară.
Sursă Youtube (user Movieclips Trailers)
Filmul este distribuit în România de Ro Image. În plus, vreau să-i mulțumesc Alexandrei pentru acest articol și pentru că, în ultimul moment, a putut să-mi ia locul la film. Din 20 noiembrie 2015, adică de ieri, filmul Pe malul mării poate să fie vizionat în toate cinematografele din țară.