Anul trecut, cam pe vremea asta, mă plimbam între Târgu-Jiu și Craiova căci, între 22 aprilie și 4 mai 2014 a avut loc Festivalul Internaţional Shakespeare în capitala regiunii Oltenia (și tare mândră mi-s să știu că se întâmplă lucruri din astea faine și prin părțile mele, dar să mai iau și parte atunci când ele au loc).
Însă nu asta e cea mai importantă chestie. Piesele lui Shakespeare ar putea fi jucate oriunde, oricând, de către orice formație de actori destul de talentați. Am văzut multe piese jucate pe diferite scene, de către diferiți actori, din Shakespeare. Însă actorii teatrului Shakespeare Globe din Londra nu-i văzusem niciodată jucând, „ca la mama lor acasă”, o piesă a lui Shakespeare.
Așa că, mi-am zis: „Adică vin actorii de la teatrul Globe din Londra, cei aplaudați de milioane de oameni pentru atâtea reprezentații, atât pe scenele britanice, cât și în afara lor, și nu bat eu una bucată sută de kilometri să-i văd?”. Drept urmare, mi-am luat părinții și duși am fost în direcția Craiova ce, acum, este mai mult decât atât. A început să devină Craiova culturală, mai ales că se vrea a fi capitală culturală europeană în 2021.
Am ajuns la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, în Foaier, și-am așteptat să-nceapă piesa. Încă din primele minute am rămas uluită. N-am mai văzut niciunde o piesă de Shakespear jucată atât de bine. Trăită atât de bine de actori. Simțită atât de bine de public, încât să tresară la aproape fiecare replică. E o experiență care merită retrăită. Și mie, sincer, mi-ar plăcea să-i revăd pe actorii teatrului Shakespeare Globe din Londra, din nou, la următoarea ediție a Festivalului Internaţional Shakespeare din Craiova. Sau, de ce nu, direct la Londra, într-o zi ploioasă de-a lor.
https://www.facebook.com/3.14shky/posts/732509206800726:0
„Craiova Capitală Culturală Europeană 2021”, acum, în 2015, poate că nu spune prea multe. Însă, cu toate aceste festivaluri minunate, organizate de Filarmonică, de Casa de Cultura Traian Demetrescu, ori de oricine altcineva, în timp, va deveni, până în 2021, o capitală europeană demnă de acest titlu, împreună cu regiunea Oltenia căci, desigur, candidează împreună la acest titlu. Poate nu are cetate ca Alba Iulia, ori un oraș vechi întins pe sute de metri pătrați, însă are festivaluri, din ce în ce mai multe, sub diferite forme alte culturii și, cred eu, până la urmă asta înseamnă cultura cu adevărat. Ceva ce poți trăi și experimenta pe viu, indiferent că-i muzică, teatru, film, ori clădiri și monumente istorice. Împreună cu regiunea Oltenia, însă, le are pe toate, iar două exemple sunt următoarele: operele lui Brâncuși la Târgu-Jiu și piciorul podului lui Traian în Drobeta. Restul vă las pe voi să le descoperiți atunci când ne veți vizita.
Iar dacă nu ați fost până acum în Craiova, vă invit să o faceți. Haideți la un festival, poate chiar la Festivalul Internațional Shakespeare, ori la Festivalul Internaţional Craiova Muzicală, ori la Festivalul Puppets occupy street. Sau, dacă nu vă face niciunul cu ochiul, deși nu cred, puteți veni la oricare dintre festivalurile de aici. Cu siguranță vă va pica unul cu tronc. Iar Oltenia, ei bine Oltenia sunt sigură că nu vă va dezamăgi: are munții ăștia frumoși, are podișuri, câmpii și Dunărea. Ce să-ți și dorești mai mult, decât acest mic paradis?