Martie e Luna Conștientizării despre Endometrioză. O boală despre care tocmai am aflat și despre care mulți alții nici măcar nu știu că există.
Dacă ești domn, nu ieși doar pentru că ai să afli că de boala asta suferă doar femeile. S-ar putea să suferi și tu, psihic, alături de femeia din viața ta care s-ar putea să sufere de așa ceva, fie ea mamă, fiică, soră sau mai știu eu ce alt grad de rudenie ar putea avea cu tine.
Iar dacă ești femeie, sigur s-ar putea să te intereseze. Nu se știe niciodată când, auzind pe cineva că se plânge de anumite simptome, ai putea să o influențezi cumva să se ducă la doctor și să preîntâmpine anumite situații care pot să fie chiar grave și, pe alocuri, insuportabile.
Când eram prin generală și fetele începuseră să aibă menstruație, profa de sport le zicea să nu se mai plângă atât de dureri, că-s normale și că menstruația nu e o boală. Și avea dreptate femeia. Menstruația nu-i o boală. Dar durerile pot reprezenta una.
Sinceră să fiu, când vine vorba de durerile astea menstruale, eu n-am prea știut ce sunt. Cum venea așa se și ducea. Doar în lunile în care n-am avut grijă să nu stau cu picioarele pe gresia rece, să nu umblu subțire îmbrăcată chiar înainte de menstruație, ori să nu-mi dau seama și să stau cu mâinile în apă rece din vreun motiv anume. Dar și când am avut dureri, simțeam că mă taie cineva cu cuțitul bucățele mici.
Dar dacă tu nu știi ce e aia menstruație fără dureri, treaba asta nu-i normală – precum în cazul endometriozei. Înseamnă că ai o problemă. Și ar trebui să o verifici și să o înfrânezi din fașă.
Ce este endometrioza?
Endometrioza este o boală. Și de boala asta suferă vreo 176 de milioane de femei din lumea întreagă. Endometrioza se manifestă prin faptul că găsești țesut similar cu țesutul uterului și pin alte părți ale corpului. Spre exemplu peste tot în cavitatea pelviană: pe ovare, trompe, peritoneu, ligamentele utero-sacrale, fundul sacului sau la nivelul pungii Douglas. Și mai sunt și cazuri mai puțin comune cum ar fi pe rinichi, vezica urinară, intestin, plămâni și chiar creier.
Asta așa, pe foarte pe scurt, ca să îți faci o idee despre boala asta.
Care sunt cauzele endometriozei?
Nu există nimic cert. Doar ipoteze care, după cum spun medicii, n-au fost dovedite în totalitate ca fiind cauzele endometriozei. Ceea ce se știe cu exactitate este faptul că boala asta este accentuată de estrogen. Fapt pentru care unele tratamente încearcă să reducă producția de estrogen. Cert e că nu există, practic, niciun tratament care să vindece complet endometrioza. Sunt doar încercări în speranța că ceva o să o combată (pe lângă operații care, de cele mai multe ori, nici ele nu sunt cu succes și boala asta recidivează).
Dar îți las aici mai multe detalii și teorii ale medicilor despre cauzele endometriozei.
Ce spun pacientele despre endometrioză?
Am învățat pe propria mea piele că, până nu treci tu prin ceva, nu poți înțelege acel lucru. Cum eu nu sufăr de boala asta și n-am dureri cumplite lună de lună, nu pot înțelege exact cum e, cât de intens se simte cu adevărat și așa mai departe, doar din informațiile pe care le am despre această boala. Așa că, pentru a promova campania asta de conștientizare cât mai bine, m-am întâlnit cu o pacientă care suferă de endometrioză și care mi-a povestit în detaliu cam tot ceea ce a însemnat și înseamnă pentru ea această boală.
Drept urmare, să aflăm ce spune o pacientă despre endometrioză.
M-am întâlnit cu Loredana în Afi Cotroceni, la Starbucks și, după ce ne-am luat fiecare câte o cafea și respectiv un capucino, ne-am pus pe povestit și împărtășit experiențe din astea spitalicești (că și eu am, dar de altă natură).
Povestea Loredanei
Loredanei i-a debutat menstruația de pa la vreo 12 ani. Și mi-a povestit că încă de pe atunci menstruațiile au fost abundente (5-7 zile – și da, e mult, dat fiind faptul că-s fete la care durează 3 zile) și dureri insuportabile. Cât de insuportabile (că poate unora li se pare normal să existe dureri)? Ei bine într-atât încât să leșine pe stradă ori în mijloacele de transport. Ceea ce nu-i tocmai ok. Partea nasoală e că Loredana a crescut cu impresia că aceste dureri sunt normale. Pentru că așa i se spunea (și știu foarte bine ce înseamnă treaba asta, căci și eu am crescut crezând că anumite simptome care-mi indicau o boală sunt normale pentru că așa mi se spunea).
Ulterior, pe la vreo 16 ani, în 2004, Loredana s-a operat de chist seros pentru că, dacă ar fi încercat să îl absoarbă cu ajutorul anticoncepționalelor, n-ar fi fost ok cu tratamentul de epilepsie pe care-l avea. După 9 ani, când a încheiat capitolul epilepsie, i s-au tot administrat anticoncepționale și calciu pentru dureri. Pentru că da, la noi, dacă ai probleme ginecologice, orice ai avea, ia și dă cu anticoncepționale – ceea ce e destul de nasol.
Și mie îmi e frică de durere. Dar mie îmi e frică de durere pentru că sunt traumatizată de spitale. Și am înțeles-o pe Loredana când mi-a povestit că, la un moment dat, pentru că nu mai suporta durerile, lua și câte 4-5 antiinflamatoare și analgezice pe zi. Pentru că durerile tot reapăreau la câteva ore. Și, tot de frică, uneori lua și preventiv. Așa cum fac eu cu nurofenul. Mă uit preventiv la el când simt că s-ar putea să mă doară ceva.
Cu timpul, durerile au început să fie din ce în ce mai greu de suportat (durei la defecație, ovariene care radiau în jos, de spate etc.). Iar organismul ei s-a dereglat cu totul. Până a ajuns în 2015 și s-a descoperit (dar după ce a fost operată), deși avea toate simptomele, că are endometrioză ovariană bilaterală și aderențe.
Doar că povestea Loredanei nu se termină aici. Boala asta se pare că-i tare păcătoasă și a recidivat. Deși avusese un tratament cu injecții pentru o perioadă de șase luni care îi induceau menopauza (în timpul stagnării menstruației și boala asta stagnează – sau așa ar fi trebuit).
Și, poate ți se pare ceva aiurea, dar să știi că e groaznic să afli că, după ce ai trecut prin niște chinuri cu o operație, acum trebuie să treci prin altele. Chinuri care pot să fie și mai grave și mai intense. E nasol. Rău. Te termina psihic.
De ce a ales Loredana să-și spună povestea public?
Loredana a ales să-și spună povestea public cam din același motiv pentru care am ales și eu să mă implic în această campanie. Ea știe ce înseamnă suferința în urma unei boli nediagnosticate (așa cum am pățit-o și eu până să fiu operată pe inimă). Așa că a ales să se implice și să ajute alte fete să descopere din timp o eventuală problemă. Iar această campanie de conștientizare are următorul scop: „în caz că ai durerile astea super rele în timpul menstruației, du-te la ginecolog – s-ar putea să suferi de ceva”. Orice durere indică o neregulă în interiorul organismului. Și ea ar trebui descoperită încă de la primele semne. Desigur, asta dacă am avea și specialiști. Și, în privința asta, stăm cam prost – puțini sunt cei specialiști în domeniul endometriozei.
A ales să-și spună povestea publică în încercarea de a schimba ceva. Fie că sunt percepții asupra bolii, atitudinii ori convingerii. Fiecare pas mic e un început spre alții mai mari. Așa că, fie că ești bărbat, fie că ești femeie, implică-te! O persoană dragă ție s-ar putea să-ți mulțumească cândva.