covrig polonez

Au trecut exact 7 zile de când am părăsit Polonia. 7 zile de când viața mea a revenit la normal. 7 zile de când am intrat în rutina aia de zi cu zi care te face imediat să te gândești din nou la următoarea vacanță.

Am în față o agendă în care am umplut două pagini cu o schiță a ceea ce aș vrea să povestesc pe blog despre experiența din Polonia de ziua mea, despre cele 10 zile în care am vizitat o mulțime de locuri frumoase în Polonia, am întâlnit o multitudine de oameni minunați în Polonia și am învățat atât de multe lucruri interesante despre cultura Poloniei și despre orașul minunat în care am fost: Cracovia. Oraș pe care ți-l recomand cu toată căldura să-l vizitezi și să te bucuri de minunățiile lui.

Mi-am făcut o schiță pe zile cu cele mai importante lucruri pe care le-am făcut, ori le-am vizitat în ziua respectivă. Sper să-ți fie ușor să o urmărești și sper să-ți facă plăcere și să te bucure experiența mea din Cracovia și, de ce nu, poate chiar te conving să o pui pe lista destinațiilor tale. N-ai să regreți. Ba chiar n-ai să mai vrei să pleci de acolo – eu asta am pățit în ultima zi. Mai că-mi dădeau lacrimile că părăsesc un așa oraș frumos și civilizat pentru jungla Bucureștiului.

Ziua 1, vineri, 13.10.2017 – prima impresie despre Polonia și excursia la Auschwitz

La 5 dimineața mă urcam în avion și mă pregăteam să zbor către Varșovia unde aveam să schimb avionul pentru destinația finală, Cracovia. La ora 8 dimineața eram în Cracovia, în aeroport. Urma să iau trenul către gara comună cu autogara. Avusesem deja o impresie plăcută din aeroportul din Varșovia unde pe culoar erau băncuțe unde cânta Chopin. Apoi am fost impresionată de trenul modern, curat, cu prize și wi-fi care m-a dus până în gara aia comună cu autogara din Cracovia. Civilizați oameni, indicatoare peste tot, afișaze electronice și un mall imens. Practic și dacă ai fi vrut să te pierzi pe acolo, nu prea puteai. Atât de bine sunt oamenii ăștia din polonia organizați. Am să-ți las mai jos câteva poze.

 

Oh, iar dacă ajungi cumva în Cracovia, în gara aia cu autogara, să cauți restaurantul Olimp. Au mâncare tradițională foarte ieftină, foarte gustoasă, foarte bună și proaspăt gătită. E vreo 3.69 PLN/100g și poți să-ți alegi din preparatele de la autoservire. Asta înseamnă vreo 3.99 RON/100g. De vreo 10 PLN am mâncat o farfurie mare cu multe feluri care mi-a ținut de foame toată ziua, până m-am întors de la Auschwitz. Și când am plecat din Cracovia cu trenul spre aeroport, la întoarcere, tot acolo am mâncat. Și am mai luat și la pachet. Super bună mâncarea, recomand.

 

După ce am mâncat la Olimp, am mers în atugoară, la etajul 1 (că da, autogara lor are atât de multe peroane încât se întinde pe etaje), la peronul G10 (parcă) de unde am luat un microbuz spre Auschwitz. A fost un drum frumos de vreo oră și jumătate. M-am bucurat puțin de peisaje din Polonia până acolo.

Când am ajuns la Auschwitz am rămas impresionată de numărul mare de oameni care se aflau acolo. M-am dus direct la casa de bilete și-am cerut un bilet pentru un student. Cu ghid în engleză. Și mare mi-a fost mirarea că nu mai aveau locuri. Mi-am zis că am pus-o. Am bătut atâta drum, restul excursiei era deja planificată în polonia și nu prea mai aveam când să mă întorc la Auschwitz. Așa că am întrebat-o în ce limbi mai e ghidul disponibil. Iar fata aia de la casă, drăguță, mi-a zis: germană (fuck, no), poloneză (fuck twice, noo!), olandeză (damn, no!), încă ceva și spaniolă (OMG, OMG, OMG, daaaaa!!!! Știam eu că vor fi bune la ceva telenovele!!!), așa că am luat ghidul în spaniolă, care era disponibil abia peste vreo 2 ore. Timp în care mi-am făcut de lucru și m-am plimbat în jurul lagărului de concentrare și am făcut niște poze prin împrejurimi.

La 14 și ceva mi-am lipit abțibildul pe care scria că fac parte din grupul de spaniolă și am intrat în lagăr. Acolo m-am întâlnit cu un grup de oameni super simpatici din Argentina, Mexic și Puerto Rico care tocmai își dăduseră demsia de la firma la care lucraseră și au plecat să viziteze Europa. Mi-am mai făcut niște prieteni alături de care am trăit experiența din interiorul lagărului. A fost mai bine cu ei. Singură cred că m-ar fi afectat și mai mult locul ăla decât oricum a făcut-o.

Dar să-ți vorbesc puțin despre Auschwitz și de ce am ales să-l vizitez fix de ziua mea. Sau măcar să încerc să explic de ce am făcut asta, că-i cam complicat chiar și pentru mine.

Auschwitz e un loc plin de durere și tristețe. Și cred că oricât de puternic ai fi și oricât de pregătit te-ai simți să vizitezi locul ăla, când ajungi acolo o să ai parte de niște sentimente tare chinuitoare. Prima dată am intrat în curtea interioară și am văzut poarta aia principală care apare în mai toate filmele tematice. Apoi am intrat în clădiri. Fiecare avea propriul ei scop de exterminare, ca să zic așa și în care la momentul actual sunt depozitate obiectele persoanelor care au fost în Auschwitz și care au mai rămas înainte să încerce să-l distrugă înainte de eliberarea lagărului de către sovietici: o cameră plină cu păr pe care îl trimiteau în Germania să facă haine din păr natural, geamantane și o serie de acte de înregistrare și de însemnări ale ororilor.

M-am plimbat pe aleile din lagăr. Am văzut poze cu oamenii de acolo. Am aflat poveși îngrozitoare despre cum erau folosiți drept cobai pentru diferite experimente medicale, am văzut cum erau ținuți oamenii în picioare în camere atât de mici și de întunecate încât cedau imediat, sau în camere în care nu era aer. Am trecut prin camerele de gazare și am ajuns și în cea mai nouă parte a lagărului, unde e și linia aia de cale ferată care apare în toate filmele și unde am aflat că cei mai fericiți oameni de acolo erau cei care curățau wc-urile pentru că miroseau atât de urât încât nu se atingea nimeni de ei. Am aflat cum erau omorâți copiii și cum se transformau unii oameni în adevărați monștri, sau cum în momentul eliberării, după ce au rezistat atîâia ani în chinuri, au murit pentru că au mâncat prea mult. Și e dureros. E dureros fiecare pas pe care îl faci în locul respectiv. Simți cum plânge locul ăla sub picioarele tale de câte orori s-au întâmplat în văzul lui.

Turul a durat de la ora 14.45 până aproape de ora 19 de era să nu mai am cu ce să mă întorc înapoi în Cracovia. Am făcut multe poze pe acolo. Am și filmat și îmi propun să editez filmările și să fac un colaj pe care să-l pun aici pe blog cu, dacă se poate, mai multe detalii despre experiența mea la Auschwitz. Acum am să-ți las doar câteva poze.

Și cam atât cu prima zi. M-am întors în Cracovia tristă, cu o grămadă de gânduri și frustrată că mult prea puțini oameni au plătit pentru ororile pe care le-au făcut. Să trecem, acum, la lucruri mai frumoase despre Polonia și excursia mea.

Și da, știu. N-am răspuns la întrebarea: de ce Auschwitz de ziua mea? Poate pentru că așa am simțit. Am vrut să fie altceva. Mama mi-a zis că-s sadică. Posibil și ăsta să fie un motiv.

Ziua 2, sâmbătă, 14.10.2017 – am învățat să joc un nou sport

Despre ziua doi în Polonia nu prea am să-ți povestesc foarte multe lucruri interesante. În prima parte a zilei am făcut tot felul de jocuri de socializare și cunoaștere cu grupul imens din care am făcut parte, iar seara am mers și am jucat un fel de fotbal care se numește bubble soccer și care este super extra mega tare și demențial. M-am îndrăgostit de jocul ăsta solicitant în care trebuie să stai cu bula aia pe tine. E foarte amuzant când pici și te rostogolești. Eu m-am prăpădit de râs și în joc și de pe bancă. Și e foarte amuzant când alergi după minge cu imensitatea aia de bulă pe tine. E o experiență pe care chiar ți-o recomand dacă ai ocazia să joci așa ceva. Noi am fost în sala de sport a Universității Politehnica din Cracovia. Am să-ți las mai jos câteva poze ca să vezi și tu cât de tare ne-am distrat.

Ziua 3, duminică, 15.10.2017 – am descoperit Cracovia în două feluri extraordinare + vizită la Observatorul Astronomic

Da. Am descoperit Cracovia în două feluri extraordinare pe care ți le recomand și ție când te duci într-un oraș în grup și faceți o multitudine de activități împreună.

Prima modalitate de a descoperi Cracovia:

Ne-am întâlnit într-o cafenea, ne-am împărțit pe grupe iar organizatorii ne-au dat următoarea provocare: să ajungem în centru și să facem poză unui vitraliu, unei bule de săpun (?!) și unor lumânări. Asta însemna că trebuia să descoperim cele mai frumoase catedrale/biserici cu cele mai frumoase vitralii, candelabre și bula aia de săpun care o să vezi ce tare e. Am să-ți las două poze făcute de mine dintr-o catedrală cu cel mai frumos vitraliu pe care l-am văzut până acum, niște lumânări și cea de-a treia poză am să o las de la un coleg de excursie din Estonia, pentru că sunt de părere că-i cea mai cea poză dintre toate cu bula de săpun.

Căutând să ajungem în centru am descoperit niște străduțe superbe și niște catedrale a căror frumusețe nu prea o poți descrie în cuvinte. Mie mi-a plăcut mult pentru că am descoperit niște locuri mai puțin populare din centrul Cracoviei, ca să zic așa: străduțele alea mai mult circulate de localnici decât de turiști.

 

 

A doua modalitate de a descoperi Cracovia:

După ce am îndeplinit prima provocare, am primit o foaie cu alte 10 provocări prin care să descoperim Cracovia din punct de vedere turistic și cultural. Asta mi s-a părut cea mai tare. Toate provocările au fost super interesante și am aflat o groază de lucruri noi. Am să-ți las mai jos o poză cu provocările și am să te provoc și pe tine să afli, gugălind, care sunt răspunsurile. Apoi poți să treci mai departe.

Punctul 1: ăsta a fost tare amuzant. N-am poza, dar am găsit un nene care stătea pe o bancă și ne-am dus în spatele lui și am așteptat ca ceilalți să ne facă poză fără ca el să știe 😀

Punctul 2: Stă un nene acolo care la fiecare oră iese și cântă cu trompeta după ce bat clopotele și se oprește  brusc. Greu să-i faci poză fiind atât de sus.

Punctul 3: Se oprește brusc pentru că, legenda spune așa: când a fost o invazie asupra Cracoviei nenea cu trompeta a ieșit la geam și a fost săgetat de o suliță și s-a oprit brusc. Iar tradiția continuă azi cu el la geam și oprindu-se brusc. Practic e un fel de readucere aminte constantă, din oră în oră, asupra unui moment din istoria Cracoviei. Super tare!

Punctul 4: Și mai greu, că-i și mai sus.

Punctul 5: Se spune că turnurile alea nu sunt egale din următorul motiv: s-au apucat să construiască turnurile bisericii 2 frați; iar fratele cel mic era gelos pe cel mare că turnul lui era mai mare, așa că l-a omorât și și-a cosntruit propriul turn mai înalt. Sfârșit.

Punctul 6: Obwarzanek însemnă covrig polonez. Și am făcut și poză cu dânsul.

Punctul 7: Poza cu dragonul. Care din timp în timp scoate flăcări. Și e tare drăgălaș.

Punctul 8: Legenda dragonului spune așa: dragonul omora oameni, iar regele a poruncit să fie omorât, iar cine reușea avea să primească mâna fiicei lui; un pantofar s-a oferit să facă asta cu o oaie; a primit oaia, a omorât-o, a umplut-o cu ceva iute și a dus-o la grota dragonului să fie mâncată; dragonul a mâncat oaia și, pentru că i-a fost sete, a băut atâta apă din Vistula încât a explodat; și așa a murit dragonul. Sfârșit.

Punctul 9: Am făcut poză și cu lebăda, dar nu o mai am.

Punctul 10: N-am găsit statuia, că n-am ocolit clădirea. Dar am dat de ea în altă zi.

Seara am mers și am vizitat Observatorul Astronomic din Cracovia

A fost o experință senzațională. Ne-am uitat la stele printr-un telescop vechi de prin 1860. Am văzut cum se deschide trapa și cum se mișcă pereții clădirii ca să te orientezi unde vrei tu pe bucățica de cer vizibilă deasupra ta. Nu am poze, că m-am bucurat mai mult de moment și de cele două stele (una rece și una caldă) pe care le-am văzut prin telescop. Tare frumos a mai fost.

Ziua 4, luni, 16.10.2017 – am ajuns în Munții Izera și am făcut poze la stele

Luni am plecat din Cracovia spre Munții Izera. A fost un drum lung de aproape 7 ore, dar cu multe peisaje frumoase. Am ajuns acolo destul de târziu și nu prea am multe de povestit. Seara, în schimb, a fost una specială. Am învățat să montez singură un telescop (și sunt foarte mândră de mine pentru chestia asta, îmi place mereu să învăț chestii noi și diferite) și am învățat să facem poze la stele și cu telefoanele, nu doar cu aparatele. Și vreau să-ți arăt trei poze foarte faine. Care mie îmi plac la nebunie. Și care cred că o să-ți placă și ție.

 

Ziua 5, marți, 17.10.2017 – drumeție de o zi pe munte

Marți a fost o zi absolut fabuloasă. Ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun și am plecat într-o drumeție prin Munții Izera din Polonia. A fost o drumeție de 8 ore în care m-am bucurat de munte și de peisajele mirifice. Am mers 23.4 km, am făcut vreo 34.284 pași și o poză în mijlocul râului care trece și prin Polonia și prin Republica Cehă. A fost o zi extraordinară. Nu mă mai bucurasem de ceva timp de atâta aer curat, de frumusețea naturii și de munții mei dragi. Practic a fost unul dintre cele mai frumoase momente din Polonia. Și tare rău mi-a părut când s-a terminat, deși eram moartă de picioare și foarte obosită.

Ce mi s-a părut interesant în drumeție a fost că la un moment dat am întâlnit niște monumente care reprezentau planetele din sistemul nostru solar. Pietrele astea (monumentele) erau dispuse direct proporțional cu distanța reală dintre ele pe traseul nostru montan. Și era super tare să vezi cât de departe sunt unele planete unele de altele și cât de aproape altele. Ca să-ți exemplific, am să-ți dau niște timpi: între Soare și Mercur am mers 1 minut, iar între Saturn și Uranus vreo 30 de minute. Mi s-a părut foarte tare.

Mai jos am să-ți las niște poze pe care le-am urcat deja pe Facebook și pe Instagram. Sper să-ți placă.

https://www.instagram.com/p/Baryb7YAPpe/?hl=ro&taken-by=danielabojinca.ro

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1684559231595714&set=pb.100001249598596.-2207520000.1509209200.&type=3&theater

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1684262584958712&set=pb.100001249598596.-2207520000.1509209200.&type=3&theater

Și câteva poze de pe aparat.

Ziua 6, miercuri, 18.10.2017 – traseu de 3 ore până în Cehia

Marți a fost ultima zi petrecută prin munți, din păcate. Și, cum nu toată lumea s-a încumetat la traseul de 8 ore din ziua precendentă, organizatorii s-au gândit să facă unul și a doua zi, de 3 ore, mult mai puțin solicitant. Iar eu m-am încumetat și la ăla. deși aveam febră musculară. Dar cum de febra musculară scapi tot prin mișcare, am zis că trebuie să mă duc. Și tare bine mi-a prins, c-am lăsat-o acolo, în munți. Și m-am bucurat de o priveliște superbă. Pe traseul ăsta de 3 ore am trecut în Cehia unde am ucat într-un turn de unde am avut o priveliște superbă aspra Cehiei și a Poloniei. Mi-a plăcut la nebunie. M-am simțit tare bine cu pământul la picioarele mele ca să zic așa. Și cu Cehia. Și cu Polonia. Un sentiment tare fain pe care mă bucur că l-am trăit.

După ce ne-am întors de pe traseu am plecat spre Cracovia. Un alt drum de vreo 7 ore. Iar seara ne-am dus să descoperim Cracovia pe timp de noapte și să luăm pulsul vieții de noapte de prin Cracovia așa că am aterizat într-un fel de club cu muzică veche super bună – Alternatywy pe care ți-l recomand dacă ajungi în Cracovia (este chiar în spatele catedralei din centru).

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1685741891477448&set=pb.100001249598596.-2207520000.1509209198.&type=3&theater

Ziua 7, joi, 19.10.2017 – am mâncat o supă și niște sarmale tradiționale din Polonia

Asta-i cel mai important la ziua asta. Că am mâncat o supă tradițională de sfeclă cu fasole și niște sarmale poloneze imense. Care nu mi-au plăcut absolut deloc. Le-am gustat, m-am strâmbat groaznic și le-am lăsat în farfurie. Poate nu erau gătite cum trebuie, ce-i drept. Parcă le-aș mai încerca și într-un alt loc, dacă ar fi. Dar, sincer, nu prea le-aș recomanda. Sau poate că aș face asta doar ca să văd ce părere mai au și alții despre ele.

Ziua 8, vineri, 20.10.2017 – am vizitat turnul și Muzeul de Istorie

Vineri am urcat în turnul din piața centrală și am avut o priveliște, cât s-a putut că era ceață în ziua aia, asupra centrului Cracoviei. Și am făcut și niște poze faine. Două am să le las și mai jos.

Apoi am vizitat Muzeul de Istorie de sub centrul Cracoviei. Prin 2000 și ceva au descoperit niște ruine sub centru și le-au valorificat, mutând acolo Muzeul de Istorie. Muzeu care mi-a plăcut tare mult. Așa cum poate deja știi, mie îmi plac tare mult muzeele interactive. Enorm de mult. Iar Muzeul de Istorie din Cracovia este un muzeu interactiv. Și am să-ți dau câteva exemple: m-am cântărit în unitățile medievale din Cracovia și apoi am aflat greutatea mea reală (38.5 kg cu tot cu tot cu haine), apoi pe un ecran m-am jucat de-a arheologul și căutam prin nisip obiecte care au fot găsite în locul respectiv. Iar exemplele ar putea continua, dar nu prea aș vrea să-ți stric experiența și surprizele în cazul în care o să ajungi și tu pe acolo. Și nici poze n-am să-ți las de aici. Am să las poze doar cu turnul și din turn. Chiar nu vreau să strict deloc experiența din muzeu cu niște poze.

Să urci în turn costă vreo 9 PLN iar să intri la muzeu este între 15 și 20 de PLN (pare rău, nu mai țin minte și nici pe site n-au prețuri).

Ziua 9, sâmbătă, 21.10.2017 – Wawel Castle partea întâi

Pentru ultimele zile am lăsat Wawel Castle. Și bine am făcut, căci mi-au trebuit două zile să pot să-l văd pe tot. Sâmbătă am văzut grădinile, turnul și grota dragonului. Și nu mai aveam timp și de apartamentele regale, trezorerie, catedrală și camerele de stat unde aveau loc întrunirile importante.

Grădinile sunt impresionante. Și la fel și arhitectura castelului. E un loc unde trebuie să-ți rezervi timp, ca să te poți bucura din plin de el. Așa, dacă o să-l vezi pe repede înainte, nu o să rămâi cu mare lucru. E un loc imens și plin de obiective care merită cu adevărat văzute, explorate și contemplate. Uite un link de pe siteul castelului cu câteva poze, ca să-ți clătești și tu ochii.

Grota dragonului nu e cine știe ce, dar uite aici un link de pe siteul castelului cu câteva poze.

Iar din turn să știi că ai o priveliște superbă asupra curții interioare a castelului și a orașului și împrejurimilor. Am să-ți las și eu o poză mai jos, dar îți recomand și link-ul de aici de pe siteul castelului cu câteva poze faine.

Am stat mult timp să mă plimb pe acolo, prin curtea castelului și să mă bucur de fiecare colțișor. Că așa sunt eu când vizitez. Stau foarte mult într-un loc ca să simt că mă bucur cu adevărat de el. Și-ți recomand și ție să faci la fel dacă ajungi pe acolo.

Ce aș vrea să mai menționez este că grota costă 3 PLN, iar turnul 4 PLN. Nu există reduceri pentru ele.

Ziua 10, duminică, 22.10.2017 – Wawel Castle partea a doua

În a doua zi la Wawel Castle din Cracovia am vizitat apartamentele regale, trezoreria + armamentul, catedrala și camerele de stat în care aveau loc cele mai importante întâlniri și recepții.

De la apartamentele regale, sincer îți spun, deși impresionante și foarte frumoase, aveam mai multe așteptări. În sensul că mă așteptam să văd mai multe dormitoare. În schimb, am văzut doar două: unul în care a stat unul dintre președinții Poloniei dintre cele două războaie mondiale și încă unul. În rest am văzut camere de primire, sufragerii și o toaletă veche încă de când s-a construit castelul. Și era păstrată în stilul ăla rustic. Dar mi-a plăcut mult arhitectura interioară și mobilierul vechi de prin secolele 16. Costă 25 PLN biletul întreg și 19 PLN redus. Îți las aici un link de pe siteul castelului cu câteva poze din apartamentele regale ca să vezi cât de frumoase sunt.

Trezoreria și armamentul au fost peste așteptările mele. Am rămas fascinată de ce am văzut în camerele alea. Mi-am clătit ochii în camera cu puști și săbii mai ceva ca în aia cu bijuterii, sincer îți spun. Da, știu, sunt o ciudată, dar chiar erau de o frumusețe de mamă-mamă. Costă 18 PLN biletul întreg și 11 PLN redus. Îți las aici un link de pe siteul castelului cu câteva poze din trezorerie ca să vezi și tu ce minunății au polonezii.

Catedrala este și ea fascinantă. Și se intră gratuit în ea. E imensă. Îți clătești ochii în imensitatea și în frumusețea ei. E ceva, pfai mamă. N-aș mai fi plecat de acolo. La fel cum nu aș mai fi plecat deloc din locul respectiv, dar mna. Nu s-a putut.

Camerele de stat sunt impresionante. Pentru asta eu și fost construite, de altfel, ca să impresioneze. Acolo aveau loc cele mai importante întâlniri între senatori, deputați și delegați din alte țări. Iar acele camere arătau practic măreția Poloniei. Cel puțin ăsta le era scopul Și eu cred că le-a ieșit polonezilor. Sunt de-a dreptul impresionante și rămâi cu gura căscată când vezi ce reușeau oamenii ăia să construiască pe vremea aia. Doamne-doamne. Costă 18 PLN biletul întreg și 11 PLN redus. Îți las aici un link de pe siteul castelului ca să vezi cât de frumoase sunt camerele astea.

Ohh, și că era să uit. Când m-am întors de la castel am descoperit un bar românesc, deschis de un polonez îndrăgostit de Dacii și de România.

https://www.facebook.com/danielabojinca/posts/1692964670755170?pnref=story

Și cam asta a fost excursia mea în Polonia. Seara am plecat spre România. Și tare rău mi-a părut că am părăsit Polonia. Cam atât de rău ca în poza de mai jos. Am părăsit o țară civilizată, cu tramvaie care nu fac zgomot și care au prize și sunt moderne. Am părăsit un oraș mai mare decât Bucureștiul și totuși deloc aglomerat. Am părăsit un oraș curat și civilizat. Abia aștept să mă întorc, într-o zi, acolo. Polonia e de-a dreptul minunată. Și e plină de oameni simpatici și drăguți.

Și, oficial, acesta este cel mai lung articol al meu. Dacă ai ajuns pe aici și ai citit fiecare cuvințel, să știi că ai citit fix 4096 de cuivnte.