Săptămâna trecută, joi, 15 octombrie 2015, a avut loc la Sala Polivalentă un concert marca Iris, care s-a vrut a fi reuniunea dintre Iris și Cristi Minculescu, după o lungă absență a solistului.
Mi-a plăcut Iris de când mă știu. Le asculta, inevitabil, muzica prin casă. Ascultau ai mei, așa că ascultam și eu. Și, obișnuită fiind de mică cu un anumit gen de muzică, atunci când am crescut, a ajuns să-mi placă
Când s-a despărțit Cristi Minculescu de Iris și a apărut tipul ăla, Toni Șeicărescu, cu melodia E magic, pe care a cântat-o playback la Neatza cu Răzvan și Dani, am refuzat să mai ascult vreodată Iris în noua formulă. Iris nu mai era Iris fără Cristi Minculescu. Era orice altceva, numai Iris nu.
https://www.youtube.com/watch?v=KUMCSxlP1OI
Sursă Youtube (user adinaraducantribut)
Desigur, am continuat să ascult Iris în vechea formulă, dar tare îmi părea rău că nu mai aud de ei pe niciunde și abia așteptam momentul în care Cristi Minculescu să plece în turneu cu trupa Iris. Iar treaba asta s-a întâmplat în turneul Din nou împreună, care a avut loc în aproximativ 14 orașe din țară, ultimul fiind concertul de la București, de pe 15 octombrie.
https://www.facebook.com/Pishkyy/posts/957157520992675
Am ajuns la concert, mi-am luat badge-ul de presă și m-am bucurat toată seara de melodiile cântate de Iris și de invitații pe care i-au avut: Mircea Vintilă, Paula Seling, Felicia Filip și un toboșar care ne-a ținut în priză preț de vreo 10 minute. Iar mie, personal, melodia pe care a cântat-o trupa Iris împreună cu Felicia Filip, mi-a plăcut cel mai mult. Împreună reușeau să-ți facă pielea de găină și să te cutremure. Are femeia aia o voce, de mamă-mamă. Mie îmi place și aș asculta-o la infinit.
Deși nu mă așteptam, Sala Polivalentă a fost plină. Când am ajuns eu și am intrat în sală, era cam pe jumătate și așa mă și așteptam să rămână. Apoi, la un moment dat, după ce a început concertul, am aruncat o privire în jurul meu și am fost surprinsă de câtă lumea era în spate, atât jos, cât și sus, pe scaune, eu fiind chiar în fața scenei. Asta înseamnă că multă lume a așteptat întoarcerea împreună a tuturor membrilor trupei Iris și, cred eu, e un mesaj clar pentru ei că ar trebui să continue dacă, după atâta timp, au reușit să umple Sala Polivalentă și, cred eu, restul sălilor în care au concertat în orașele din țară.
Însă starea mea de extaz și fericire din timpul concertelor, s-a cam dus la sfârșit, când a avut loc Meet&Greet. Am intrat într-o sală să facem poze cu membri trupei și, ulterior, să primim autografe. Zis și făcut. A început sesiunea de poze după care, la un moment dat, s-au băgat unii să ia autografe, iar restul de oameni care mai așteptau să facă poze n-au mai apucat căci, membri trupei Iris, n-au mai vrut să facă poze și cu ei, transmițându-le că a trecut sesiunea de poze când, de fapt, ea nu se încheiase atâta timp cât încă mai erau oameni care așteptau asta acolo.
N-a fost vina nimănui că nu s-a organizat o sesiune foto și o sesiune de autografe. Și, pentru că nu s-a făcut asta astfel încât toată lumea să fie mulțumită, dacă tot s-a produs acest haos, cred că era frumos din partea lor să continue să facă poze și cu cei care n-au mai apucat.
Și știu că astea-s mici detalii, însă tocmai detaliile sunt cele care trebuie bine puse la punct. Ele fac întotdeauna diferența.