Dacă vrei să înveți cum să nu faci biznis, apăi citește cartea asta!
M-am apucat să citesc paginile cărții Biznis dintr-o întâmplare nu tocmai neîntâmplătoare, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Sau poate că nu înțelegeți, darnici nu trebuia. Atenția voastră trebuie să se îndrepte acum către Biznis și, pe bune vorbesc, dacă vrei să înveți cum să nu faci un biznis, ei bine chiar trebuie să citești cartea asta. În ea ai toate ingredientele eșecului. Sau aproape toate, că de.. unele mai trebuie să le descoperi și singur.
Biznis, după cum deja cred că v-ați prins din titlu, este scris de Eugen Demetercă care, până mai acum ceva timp, credeam că-l cheamă Demeterca, fără diacritică. Eugen și-a încercat talentul pe blogul Eugenisme și prin această proză scurtă, Biznis.
Mă pot mândri că, deocamdată, am ajuns să cunosc personal cinci autori: doi sunt poeți, doi au scris romane (unul mai mic și altul mai mare decât Biblia) și pe Eugen care, până ieri, habar nu aveam că a scris și altceva în afară de articolele de pe blog.
Deși are doar 19 pagini, am reușit să citesc cartea Biznis în două zile. Știu, ar putea fi un record mondial, dar vă asigur că aș putea-o citi și în o lună de zile, fără să exagerez cu ceva!
Revenind la oile noastre, să vă spun așa, în mare, despre ce este Biznis. Apăi Biznis vrea să scoată în evidență societatea românească de după revoluția din 1989 și încercările oamenilor de a tinde către un viitor mai bun, o lume mai bună, fără neajunsurile din timpul comunismului. Și cum nu poate fi prezentată o întreagă societate, Eugen, autorul, îl ia în vizor ca subiect principal pe Costel, împreună cu aventurile sale în biznis, desigur.
Acuma, dacă vreți și voi să știți cum s-a lansat Costel în afaceri și dacă a reușit, nu pot decât să vă invit să cumpărați cartea Biznis de aici. Și să o citiți, desigur.
Cu acordul lui Eugen, am făcut un mic print screen la carte (este în format PDF pentru e-book și PC) căci, după cum i-am spus și lui, am două lucruri pe care vreau să i le spun. Și nu sunt tocmai de bine.
1. Costel era în gara din Drobeta Turnu Severin și întreabă de Porțile de Fier 2. Nenea cu ciocănitul zice că-s șaizeci de kilometri și că mai bine îi arată de unde să ia autobuzul. Pentru necunoscători, Porțile de Fier 2 sunt la ieșire din Drobeta Turnu Severin. La marginea orașului. La periferia lui. Și, de la gară, până la Porțile de Fier 2, SUNT FIX UNSPREZECE KILOMETRI. Și, ca să vă arăt că nu vă mint, am să vă las și harta, cu traseul și cu numărul de kilometri. Deși, pe bune acum, de unde naiba au fost scoși ăia șaizeci de kilometri? Că mai pui douăzeci și ajungi la Târgu-Jiu. :))
Update: Da… distanța mea e pentru Porțile de Fier 1, nu 2. Hai, aruncați cu roșii.
și 2. Eugen, să știi că ne-ai rănit orgoliul nostru de olteni. Oltenii pur și simplu NU VORBESC CU „No” ȘI NICI CU „AMU”!!!!
În rest, cartea Biznis chiar mi-a plăcut. Este o combinație de aventură și situații comice. Mi-ar plăcea să aibă și o continuare. De data asta mult mai bine documentată din punct de vedere geografic (na că aici am fost chiar rea; scorpie – scuze Eugen).
Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze: