Așa cum îți povesteam în articolul anterior din seria mea despre Școala de Șoferi, luni, pe 2 octomrbie 2017, am susținut examenul practic pentru obținerea permisului auto. Și așa cum am promis, indiferent de rezultat, eu am să scriu despre experiență pe blog. Dacă mă urmărești cumva pe Facebook, probabil știi deja deznodământul. Dacă nu, o să-l afli din acest articol.
Ziua de dinaintea examenului
Ziua de dinaintea examenului s-a nimerit să fie chiar ziua de naștere a maică-mii în care a împlinit frumoasa vârstă de 40+ ani (nu-i mai numărăm, că se supără). Așa că am încercat să mă detașez prin ziua ei de naștere de tot ce avea să urmeze a doua zi și să-mi concentrez toate gândurile și energia pe familie. Și mi-a ieșit asta, până seara înainte să mă pun în pat. Seara m-a apucat așa un fior și-un tremurat și s-au năpustit asupra mea toate gândurile rele. Începeam să mă stresez și știam că nu-i cel mai ok lucru, că n-am să mai pot să adorm. Și cam așa a fost. Am adormit cu greu. Tare greu. Mă gândeam doar la faptul că am să nimeresc numa oameni care-mi sar pe trecere și pe care nu-i observ și că mă duce cu mașina în pantă și nu mai pot pleca de acolo. Și că nu-mi iese parcarea laterală.
Nu-i ok să ți se întâmple asta. Chiar nu-i ok. Îți face rău. În același timp știi și tu că-i un proces normal. Stresul dinaintea unui lucru care ție ți se pare important este absolut normal. Ideea este să știi tu să accepți existența stresului ăstuia și să-l lași să treacă, că te asigur eu că trece. Dar e important să-l accepți. Altfel, te stresezi mai tare și nimic bun nu o să aisă din asta. Acceptă-l așa puțin, câte puțin, iar apoi ai să vezi că parcă ești mai ok tu cu tine și gândurile tale.
Ziua examenului – dimineața
M-am trezit la ora 7, după doar câteva ore de somn. Și m-a uimit că nu m-am simțit deloc obosită. Era o altă zi normală de luni. Mi-am mâncat micul dejun cu un gol în stomac și am plecat frumos spre zona unde se face prezența pentru examen și de unde pleacă primele mașini.
Eram super stresată. Simțeam cum încep organele să-mi tremure pe interior și, odată cu ele chiar și eu. Și la orice aș fi încercat să mă gândesc nu funcționa. Ba chiar simțeam că tremur din ce în ce mai tare. Și e un sentiment groaznic pe care poți să-l ai fix înaintea unui examen. Și pe care eu îl am de fiecare dată.
Când am ajuns acolo am așteptat să ajungă polițiștii. Și așteptarea aia a fost groaznică. Nici nu știam ce să-mi doresc: să intru prima și să scap, sau să intru printre ultimii și să plec de oriunde decât din parcarea respectivă (are o ieșire aiurea și îmi era cam frică).
Au ajuns pe la 8 și ceva. Și când s-a strigat lista de prezență am aflat că eram penultima. Și numele polițistului. Și că nu plec din parcarea aia nasoală.
Ziua examenului – așteptarea
Cum ziceam anterior, am fost penultima. Am intrat pe la 12:49. Ceea ce înseamnă că de la 8 la 12:49 am așteptat în mașină. Și am tot așteptat. M-am uitat pe YouTube la o grămadă de documentare. Am citit toate articolele posibile despre ce s-a întâmplat în Las Vegas și m-am uitat la o grămadă de filmulețe cu Mr. Bean. Nici nu-mi venea să cred câte am apucat să văd și să fac până la ora 12.50, de la 8. Și totul ca să mă detașez și să uit de examen. Mi-a ajutat. M-am relaxat foarte mult. Uitasem de stres. Uitasem de tot. Uitasem și că urma să dau examenul.
Ziua examenului – experiența de martor
Înainte să intru în examen am fost martoră domnului care a dat înaintea mea. A fost ok să văd procedura, cum i se adresează polițistul și așa mai departe. M-a ajutat. Bine, n-a durat prea mult. Doar 3 minute, că l-a picat în a treia intersecție în care a intrat fără să acorde prioritate.
E foarte utilă experiența de martor. Nu intri direct, ci vezi înainte ce te așteaptă. Și e ok ca să te obișnuiești psihic cu ceea ce urmează să ți se întâmple și ție. Cel puțin pentru mine a fost.
Ziua examenului – examenul practic
După experiența de martor, am urcat la volan. Și am fost uimită de cât de calmă eram. Nu-mi venea nici mie să cred că nu-mi păsa de existența polițaiului din dreapta mea și nu eram deloc crispată. Extraordinar sentimentul.
Bine, înainte să intru în examen, mi-am propus să gândesc așa. Sunt într-un oraș nou, pe care nu-l cunosc. Și trebuie să ajung în locul X, iar singurul meu îndrumător e polițaiul din dreapta. Și el îmi spune pe unde să o iau, ca să ajungem la destinație. Și așa m-am gândit tot drumul. Îmi spune domnul pe unde să o luăm ca să ajungem unde trebuie, că eu habar n-am. Cât despre tabletă și înregistrarea video am luat-o ca pe orice altă cameră din aia de bord. Puțin mi-a păsat de existența ei acolo. Băi și a funcționat la fix treaba asta ca să nu mă panichez. A fost una dintre puținele idei geniale pe care le-am avut vreodată în viața asta.
Cum a decurs examenul practic
Am plecat din parcare, m-a dus în câteva intersecții cu stop, cu cedează trecere, cu prioritate pentru mine, intersecții semaforizate, 3 giratorii și o pantă. Când am văzut că mă duce în panta aia mi-am zis: gata, aici mă pică, eu de aici nu mai plec în veci. Și m-am surprins eu pe mine când am văzut că am plecat de acolo, că nu mi-a murit motoru și că m-am descurcat cu alea 3 pedale să le corelez să plec frumos. Bravo, Daniela! (simt nevoia să mă felicit pentru minunea asta). Apoi am făcut o parcare cu spatele, una laterală, m-a băgat pe la niște treceri de pietoni să-mi vadă instinctul și cam asta a fost.
Examenul practic – admis sau respins?
Am luat 9 puncte pentru că, atunci când mi-a zis să parcheze dreapta, eu am dat să parchez pe stânga că acolo am văzut eu mașinile parcate. Și am primit 9 puncte că nu mi-am respectat direcția de mers. Și astea au fost toate punctele luate. Așa că am fost declarată ADMIS la examenul practic. Ei și atunci am început să tremur. Nu-mi mai puteam stăpâni mâinile din tremurat. Atât de fericită și de șocată eram.
Iar acum abia aștept să ies cu mașina și să mă plimb. Și să văd lumea, ca un om mare ce mi-s.
***Între timp, mi-a venit și permisul
Da, știu că eu am publicat articolul ăsta joi, iar eu am dat examenul practic luni. Deci luni s-a și transmis eliberarea permisului (cred că așa funcționează). Știu că te întrebi cum naiba de mi-a venit deja permisul. Ei bine, statul se mișcă foarte repede uneori. Iar permisul mi-a venit ieri, miercuri. În doar 2 zile. Ceea ce e foarte tare! Bravo stat român pentru rapiditate! Se poate, gen!
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1671284926256478&set=a.424025627649087.105830.100001249598596&type=3
Cam atât am avut eu de zis. Sper să te ajute toate articolele mele despre școala de șoferi și, dacă ai întrebări, nu ezita să mi le adresezi.