Am fost săptămâna trecută la Bloggers Lan Party 12. Și am descoperit că n-am uitat să mă joc Guitar Hero și încă am îndemânare, plus că am învățat să joc două jocuri noi și am descoperit care-i treaba cu Virtual Reality și jocurile de genul.
Paparzzi: OVERHEAT
De data asta, Bloggers Lan Party 12 a ocupat două etaje la Impact Hub, cu tot felul de jocuri: FIFA 17, Call of Duty: Infinite Warfare, Guitar Hero, Catan, Fussball, Activity.
Anul trecut am încercat să cochetez cu FIFA. Am văzut că n-am nicio șansă, așa că anul ăsta m-am uitat din depărtare cum se joacă alții și aia a fost. Dacă ești anti-talent, ești anti-talent și pace.
Iar Call of Duty am zis că nu-i de mine și m-am tirat de acolo.
În schimb, am învățat să joc Activity și Catan. Ca mai apoi, pe seară, să-i învăț și pe alții cum se joacă Catan. Se pare că Emil e profesor bun, că el m-a învățat rapid toate regulile. Iar el se poate mândri cu un elev care-și depășește rapid profesorul.
Catan mi s-a părut un joc interesant. Nu mi se părea cine știe ce până să-l joc. Dar acum, că l-am jucat de câteva ori, îl recomand și eu altora. Sigur o să te prindă și pe tine jocul ăsta. E interesant să-ți faci propriile tale așezări, poduri și orașe, să primești resurse cu care să le construiești și așa mai departe. Dar cel mai interesant în jocul ăsta mi s-a părut că poți să furi, legal, de la adversari, resurse (muhahahahahaha) – și cum se făcea că eu ajungeam să fur mereu ce-mi trebuia și ce le trebuia și lor.
Apoi, mi-am dat seama că am talent la Activity. Știu să explic, să mimez și să desenez astfel încât coechipierii mei să se prindă despre ce cuvânt este vorba. Și mi-a plăcut și jocul ăsta. Îl jucasem cum se juca el, pe timpuri, ca joc de cabană, când echipa ta alegea un cuvânt și te punea să-l explici coechipierilor din echipa adversă fie prin mimă, vorbit sau desenat. Dar niciodată cu o tablă și cărți cu cuvinte. Lumea evoluează.
Cum a stat treaba cu Virtual Reality la Bloggers Lan Party
Așa cum am spus și mai sus, cel mai mult mi-a plăcut să descopăr cum stă treaba cu Virtual Reality. Am mai încercat eu niște astfel de ochelari, dar cu niște filmulețe scurte, fără să fiu implicată direct și să fac ceva acolo.
De data aceasta, m-am implicat cu totul în Virtual Reality. Și mi-a plăcut tare mult. Să povestesc. Am urcat cu liftul la etajul unei clădiri și am fost convinsă să mă arunc în gol. Și mi-a fost frică, după cum bine se poate vedea în filmarea de mai jos. Pentru că te simți ca fiind acolo și totul pare atât de real…
Apoi, îl auziți pe Silviu pe fundal cum făcea mișto de mine? El a pățit-o și mai și. În sensul că lui chiar îi tremurau picioarele. Râdea ciob de oală spartă…
După, m-am dus la un etaj mai jos, de unde puteam „decola” și zburam așa deasupra clădirilor. Și era atât de faină senzația asta, că nu mă mai săturam. Și uitasem unde sunt, că mai vor și alții să încerce ochelarii ăia și jocurile.
Dar nu m-am lăsat. M-am pus la coadă pentru a treia oară. Și m-am jucat și Fruit Ninja. Atât de tare mi-a plăcut.
Paparazzi: Bogdan Pană
E fascinant cum te introduc într-o altă lumea din care simți că faci parte. Și înfiorător în același timp. E înfiorător cum realitatea se transpune virtual, dar se pare că spre asta tinde omenirea întreagă.
Și cam atât despre Blogger Lan Party 12. Să vedem cum o fi 13-le, numărul meu norocos.
O să las și un video care surprinde integral atmosfera de sâmbăta trecută.