Stau întinsă în pat și ascult ploaia cum se izbește de acoperiușul mansardei. Închid ochii și visez. Visez la ultima plimbare. O plimbare prin ținuturi rupte din basme, prin Hunedoara, prin locuri mai puțin cunoscute publicului larg.
(da, știu că zilele astea a fost soare și frumos dar, când m-am apucat eu de articol, ploua; și, de dragul cuvintelor, am păstrat introducerea)
Am ajuns din nou în Ținutul Pădurenilor, pe marginea unui lac, într-o inimă de pădure. Lacul Cinciș, unul dintre cele mai mari lacuri ale Transilvaniei, cunoscut și sub denumirea de Marea hunedorenilor, este absolut minunat sub razele soarelui de dimineață. E o oază de relaxare de care m-am îndrăgostit și pe care ți-o recomand să o vizitezi.
Aproape că m-am bătut parte în parte cu Marian și aproape că l-am dat afară din cameră ca să mă bucur de priveliștea spre Lacul Cinciș, de la etajul 2. Și ce dimineață minunată am avut într-o zi de weekend, după o săptămână agitată. Cu pădurea în față și lacul la picioarele ei.
#scuzeMariandarnuprea
Am savurat un mic dejun pe terasa din fața pontonului, cu o omletă făcută de Daniel și, după ce am vizitat cum sunt crescuți puii la Avis3000 despre care am povestit într-un articol anterior, am luat-o la pas de roată prin Ținutul Pădurenilor, pe meleaguri aproape nebătătorite de turiști. Asta pentru că Hunedoara are mai mult de oferit decât Cetatea Devei și Castelul Corvinilor.
Poză furată de la Daniel, care a furat-o de la Marian.
Ne-am oprit pe o străduță neasfaltată, după ce am trecut peste munți și văi, fix în fața casei lui Drăgan Muntean din Poienița Voinii, solist de muzică populară, decedat în 2002. Casa este plină de costume populare și obiecte de mult apuse, dar cu o încărcătură istorică impresionantă. E o călătorie fascinantă prin tradițiile transilvănene și prin cultura populară a vremurilor.
La întoarcere, în Ghelari, e un turn din care poți admira împrejurimile. Mi-a plăcut să-mi scald privirile peste culmile munților mei dragi, să mă bucur de albastrul lor și de verdele pădurilor din jur. E un joc de culori, de forme și de viață, armonios.
După ce ne-am delectat privirile cu natura, am poposit și-n fața unei catedrale, una dintre cele mai mari catedrale pe care le-am văzut într-un loc retras, cu o comunitate nu foarte mare – Catedrala Pădurenilor din Ghelari. Mi-ar fi plăcut să o vizitez pe interior. Nu că mă duc eu prea des la Biserică, dar îmi place să le admir arhitectura și picturile. Dar, am poposit fix în mijlocul unei nunți cu alaiul ei cu tot. Așa că am pus de-o poză de toată frumusețea, cu Marian. Cred că ar trebui să facem o marcă înregistrată cu ea, că devine deja un obicei pe unde ne întâlnim.
Poză furată din telefonul lui Marian, desigur.
Drumul șerpuit ne-a purtat într-un final către Furnalul de la Govajdia din Hunedoara, Ținutul Pădurenilor, primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea la nivel mondial și furnalul unde a fost făcută fonta care a fost trimisă la Reșita pentru a face Oțelul care stă mândru și semeț în Turnul Eiffel, conform plăcuței din fața porții. Iar dacă-i adevărat, hunedorenii sunt super mișto. Furnalul este părăsit acum, dar încă stă în picioare o mare parte din el, deși se vede că este într-o continuă degradare, din păcate.
Ne-am plimbat hai hui doar printr-o mică parte a Ținutului Pădurenilor din Hunedoara. După cum se vede și în poza de mai jos, nu-i chiar așa de mititel și e plin de locuri frumoase de bifat. Sunt locuri rupte parcă din poveștile cu prinți și prințese și din basme cu balauri peste munți și dealuri.
Marius Mandache a montat un filmuleț tare fain cu toată aventura în Hunedoara. Așa că, poftiți de vă delectați.
Sursă YouTube (user Marius Mandache)
#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu” si cotidianul Glasul Hunedoarei.