Când te gândești la Crăciun, la ce te gândești de fapt?
La o casă frumos decorată, cu multe luminițe și un brad împodobit? La o masă plină cu de toate? La zăpadă? La cadouri? La Moș Crăciun? La atmosfera aia de vis și la mirosul specific? Sau la propria familie și la momentele pe care le petreceți împreună, la glumele și poveștile pe care vi le spuneți? La timpul ăla, petrecut împreună după mult timp, fără griji și fără probleme care să vă bată la ușă?
Pentru mine, spre exemplu, Crăciunul înseamnă zăpadă și mai mult timp petrecut în familie decât de obicei. Cadourile, pentru mine, au început de foarte mult timp să nu mai aibă un sens de Crăciun. Cadourile, până la urmă, nu le dai pentru un motiv impus. Ele trebuie dăruite pentru că asta simți, indiferent că-i o sărbătoare, sau nu. Dai un cadou așa, pur și simplu, din suflet.
Filmul Haos de Crăciun este despre momentele petrecute în familie. Atunci când, de prea mult timp n-ai mai avut parte de familia ta, vezi în sărbătoarea de Crăciun o salvare. Un motiv să-ți fie alături și să le fii alături. Să depănați amintiri și să reconstruiți tot ceea ce, în timp s-a dărâmat între voi.
În filmul Haos de Crăciun acesta este visul lui Charlotte (Diane Keaton) – de a-și vedea familia reunită și de a încerca să consolideze relația dintre ei. Vrea să-și vadă copiii și nepoții fericiți, vrea să se înțeleagă bine cu sora ei și, mai presus de toate, vrea să-și salveze căsătoria și să repare cumva ruptura care s-a produs de-a lungul anilor între ea și soțul ei Sam (John Goodman). Astfel, în familia Cooper, Crăciunul devine singura salvare a vieții de familie.
Doar că, de cele mai multe ori, socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg și, din planurile unui Crăciun frumos petrecut în familie, iese un adevărat haos de Crăciun, în care toată lumea se ceartă cu toată lumea, își reproșează neîmplinirile vieții și, ceea ce părea că trebuie să se consolideze, se distruge, parcă, de tot.
Povestea de ansamblu a filmului Haos de Crăciun e una clasică: împreună în familie de Crăciun. Drept urmare, modalitatea în care trebuie să fie prezentată publicului larg, trebuie să fie una cât se poate de diferită față de toate celelalte. Și, în mare parte, este. Doar că, la un moment dat, ai impresia că te uiți la cea mai tristă comedie. Îți dau lacrimile. Iar anumite scene s-ar putea să nu ți se pară tocmai normale. Adică, oamenii, când au pe cineva în spital, chiar nu sărbătoresc voios Crăciunul în holul spitalului, nu dansează și nu se bucură.
În film mi-a plăcut tare mult de Eleonor (Olivia Wilde). Femeia aia e cuceritoare prin simpla ei prezență. Îmi place de ea și, în opinia mea, și-a jucat tare bine rolul. Un alt punct de interes l-ar putea reprezenta și Ruby (Amanda Seyfried), împreună cu lecția ei de viață. Iar bătrânul din film, Bucky (Alan Arkin), ei bine bătrânul este adorabil și, din câte se pare joacă un rol foarte important.
Filmul intră în cinematografe din data de 27/11/2015 și este distribuit de Freeman Entertainment. Vă invit să-l vizionați și, în ciuda tuturor chestiilor care s-ar putea să apară pe parcurs, să-i prindeți mesajul. Cred că, cel mai mare plus al acestui film este mesajul transmis.
https://www.youtube.com/watch?v=g29GvwKCXPs
Sursă Youtube (user Cinema HD)