Îmi place să fotografiez. Și sunt sigură că-ți place și ție. Tuturor ne place să fotografiem ceva, fie că o facem ca amatori, ori ca profesioniști adevărați.
Eu sunt o amatoare într-ale fotografiatului. N-am făcut vreodată vreun curs despre tainele fotografiei. Pentru fotografiile pe care le fac eu, n-am nevoie de așa ceva.
Însă, recunosc, am încercat mereu să aflu chestii noi despre fotografie de la oameni din domeniu. Și, când eram mai mică, unui prieten de-al tatei, pentru că îi era drag de mine și îi plăceau fotografiile mele de copil amator, m-a învățat câte ceva: cum să-mi aleg unghiuri bune, cum să mă poziționez în funcție de lumină și cum să-mi încadrez subiectul în funcție de background astfel încât atenția să fie întotdeauna centrată asupra lui.
Nu-mi ies tot timpul chestiile astea, dar mă străduiesc. Iar dacă e vorba să umblu la ISO, balanțe și alte din astea, n-aș spune că sunt praf, dar nici departe nu sunt. Mie-mi place să încerc să surprind un cadru fix așa cum e el. Fără să-i mai modific ceva prin diferite filtre. Desigur, de cele mai multe ori, aparatul nu reușește să surprindă prin obiectiv ceea ce ochiul observă, așa că e un must do modificarea ISO-ului și a diferitelor chestii pe acolo.
Tocmai de aia fac eu poză când cadrul are tot ceea ce-i trebuie ca să nu trebuiască să modific eu nimic. Absolut nimic. Iar dacă nu, și sunt în stadiul ăla de disperare să fac o poză, sun pe cineva care se pricepe mai mult. Îi spun ce văd eu și ce vede aparatul și uite așa sunt ghidată cum să fac să-mi iasă poza cât mai aproape de realitate. De aia e bine să ai câți mai mulți prieteni. Nu se știe niciodată când ai nevoie de câte cineva care să se priceapă într-un anumit domeniu în care tu nu te pricepi. Pam Pam.
Ok, exagerez. De obicei reușesc să fac poze în orice situație. Și unele ies chiar faine. Și nu pentru că m-aș pricepe eu, ci pentru că am noroc, ori mă ajută subiectul și cadrul în sine.
Iar mie îmi place să fac poze cu orice. Cel mai des, recunosc, fac cu telefonul. Îmi e mereu la îndemână. Iar eu cred că poze faine poți să faci cu orice și nu-ți trebuie neapărat un aparat performant pentru asta. Important e să știi să observi artisticul din poza aia, cât și cum să surprinzi cadrul, din ce unghi etc. Partea asta artistică nu stă în aparatul cu care surprinzi momentul, ci chiar în momentul efectiv. Poți să surprinzi un om făcând ceva, mergând pe stradă, muncind, ori zâmbind, cu orice aparat. Nu aparatul îi dă aliura aia artistică, ci subiectul în sine. Cel puțin așa văd eu lucrurile. A, că de la aparat la aparat calitatea pozei din punct de vedere grafic e alta, asta-i cu totul altă poveste.
Iar poza care mie mi se pare cea mai faină și care a strâns destule inimioare pe Instagram, e asta de mai jos.
https://instagram.com/p/y1N3DMnvKx/
Nu știu ce am făcut, dar poza asta e chiar faină. Am surprins un cadru pe care, în alte zile de stat la munte, n-am mai reușit să-l surprind. Am mai surprins și altele, dar parcă nu au creat același efect.
E fain să faci poze. Surprinzi o secundă pentru eternitate. Și cred că asta-i cea mai faină parte a fotografiatului. Cel puțin eu de asta fac poze. Ca să schimb un simplu moment într-o eternitate.