Victor Frankenstein este un film despre viață, inteligență, nebunie și supremație. Combinația acestor elemente e demențială, în film.
Povestea, mai ales dacă ați citit lui Mary Shelley, probabil că o știți deja. N-am citit cartea dar, din cât m-am documentat, mi-am dat seama că povestea lui Victor Frankenstein din cartea cu cea din film, sunt asemănătoare. Doar mici detalii sunt diferite.
În film, întâlnim un student la medicină, plictisit de facultate și de tot ceea ce profesorii predau și nu pentru că era lipsit de interes, ci pentru că studiul realizat în cadrul facultății i se părea mult prea banal spre deosebire de cunoștințele pe care el deja le dobândea. Victor Frankenstein este tipul de om superior celui de rând, sufocat în banalitate, care vrea să se autodepășească și să schimbe lumea, să lase ceva suprem în urma lui.
Și ce altceva poate fi mai important, în viață, decât însăși viața și nemurirea ei? Viața, deși nesfârșită și într-o continuă regenerare de la o generație la alta, pentru fiecare în parte, are un sfârșit. Însă cum ar fi dacă moartea ar dispărea și viața ar fi veșnică? Cum ar fi dacă viața pierdută ar putea fi readusă la viață? Exact același întrebări și le pune și Victor Frankenstein în momentul în care pune bazele proiectului său ce avea să schimbe întreaga omenire din punct de vedere medical și nu numai.
Povestea în sine este interesantă. Însă, ceea ce este și mai interesant este modul în care decurg lucrurile căci filmul nu este doar despre viață, ci și despre supremație, depășirea puterii providenței, atitudine, manipulare, prietenie, orgoliu și ambiție peste măsurile normale de percepere și acceptare. Lucrurile devin și mai tensionate, atunci când în joc intră puterea banului și a guvernării întregii lumi de către una dintre cele mai puternice familii ale Angliei, iar asta dă filmului un plus de savoare, ca să zic așa.
Din film, eu m-am îndrăgostit de James McAvoy, cel care joacă rolul lui Victor Frankenstein și de cocoșatul Daniel Radcliffe, care joacă rolul lui Igor – asistentul lui Victor. Cei doi au jucat, din punctul meu de vedere, impecabil. Transformarea în personaje, pentru mine, a fost de nota 10. Mi-a plăcut fiecare grimasă a celor doi actori, fiecare poziție și postură a corpului, în special în cazul lui Daniel Radcliffe care a imitat un cocoșat excepțional. Cât despre James McAvoy, nu cred că puteau găsi un actor care să se potrivească atât de bine cu personajul lui Victor Frankenstein. Aș putea spune chiar că el, James McAvoy, alături de povestea în sine a filmului, reprezintă unul dintre punctele mari de interes ale acestui film.
Da. E clar. Eu m-am îndrăgostit și n-am niciun leac. Nu știu dacă-i neapărat de bine, dar e ok.
Mesajul filmului, la rândul lui, ne-a dat pe spate. Și, cred eu, oricât de frumoși, inteligenți sau buni am fi, trebuie să ne cunoaștem limitele. Deși trebuie să ne autodepășim mereu, există un prag de care e bine să nu trecem, ca să nu dăm în nebunie.
Filmul intră în cinematografele din țară din data de 04/12/2015 și este distribuit de Odeon Cineplex. Vă invit să-l vizionați și să vă lăsați fascinați.
Sursă Youtube (user 20th Century Fox UK)