În jurul meu simt că mai toată lumea a luat-o ranza cu toată această epidemie și pandemie și coronavirus. Bine, acum și alții consideră despre mine că am luat-o puțin razna că refuz să ies din casă și iau foarte în serios sfatul cu statul în casă, autoizolarea și work from home. Dar cam atât. În rest, viața mea decurge absolut normal.
Mi-a scris ieri Dan, de la Călătoria Perfectă, că trăim vremuri interesante și vor să scoată o carte cu co-autori cu impresiile din perioada asta marcată de Coronavirus sau Covid-19, mai academic. Toate poveștile despre cum trăiește fiecare în perioada asta, se strâng la ei pe site.
În jurul meu văd numai lume panicată. Și lume care face mișto de lumea care-i panicată. S-au creat atâtea isterii și scenarii încât fiecare a ajuns să trăiască în propriul film și să creăm o panică colectivă care mi se pare total inutilă. Practic asta mi se pare mai grav decât virusul. Isteria la nivel de mase. Pentru că asta te face să nu mai gândești coerent. Să te panichezi. Și să nu mai știi ce să faci și încotro să o iei.
Una dintre ele e că se închide Bucureștiul, asta și după ce, la nivel oficial, s-a declarat că nu o să se întâmple asta. Poate că o să se închidă și Bucureștiul când situația o să degenereze galopant și alarmant. Alta e că rămânem fără provizii și a dat lumea buzna în magazine și a golit tot, poate mai mult decât strictul necesar al fiecărui om pentru, să zicem, următoarele două săptămâni.
Cred că o situație tratată cu calm se rezolvă mult mai ușor.
Tot în același context, într-o discuție cu o prietenă care lucrează la radio, m-a întrebat ce fac eu în perioada asta, cum mă protejez de coronavirus, dacă ajută vreun leac băbesc și dacă cred că putem face față situației în care ne aflăm, ne continuăm viața în mod normal sau facem unele schimbări.
Și chestia asta mi se pare că induce puțin către panică. Către aoleo, eu ce mă fac acum?!
Eu una, în afară de faptul că lucrez de acasă, ceea ce e absolut normal pentru prevenție, nu mi se pare că sufăr de schimbări majore în viața mea. Să lucrezi de acasă nu e mainstream. E chiar relaxant. Nu te mai trezești cu nu știu cât timp mai devreme ca să te pregătești de mers la birou, nu mai pierzi timp pe drum. E chiar relaxant să lucrezi de acasă. Important e să ai un job care să-ți permită să faci asta. Eu una am. Îmi trebuie doar un laptop și o conexiune la internet și pot lucra de oriunde.
Am și strictul necesar în casă din punct de vedere al alimentelor și chestiilor sanitare. Și e normal să îți procuri strictul necesar. Am și spirt. Și dezinfectant. Și clor. Dar de alea oricum aveam. Fac parte dintre disperații care în soluția de spălat gresie pun și niște clor. Și asta doar pentru că așchia nu sare departe de trunchi, că am învățat de la maică-mea cum stă treaba cu dezinfectatul suprafețelor, încă de când trăiam cu ea în casă. Așa că n-am luat-o razna mai mult decât eram oricum deja.
Și nu cred în leacuri băbești. Nu le cred nici o prostie în totalitate, dar nici capabile de vindecarea supremă.
Singura mea paranoia e legată de prevenție prin stat în casă. Am renunțat chiar la un eveniment care avea loc azi și mâine, la Sibiu. Asta pentru că nu știi cum te poți întâlni cu cineva care s-a întâlnit cu altcineva care s-a întâlnit la rândul său cu cineva cu coronavirus. Nu mai bine nu riști? Poate deja ai făcut-o. Poate nu. Mai bine nu mai continui să riști în continuare și stai frumos la tine acasă.
Cred că cel mai bun tratament pe care poți să ți-l administrezi în perioada asta e să stai în casă și să nu te hazardezi la ieșit pe stradă, ori în spații aglomerate. E cea mai bună măsură pe care o poți lua ca să te protejezi în primul rând pe tine, iar prin asta și pe ceilalți.
Nu cred că prin asta îți limitezi activitățile sau nu-ți mai desfășori viața în mod anormal. Le poți adapta la situație. Iar asta cred că-i o altă problemă. Nu știm să ne adaptăm. Viața nu se oprește aici. Continuă. Trebuie doar să o facem cu grijă.
Și apoi mai e prevenția aia printr-o igienă normală, cum de altfel ar trebui să fie oricum. Cu spălatul pe mâini cu apă și săpun. Și evitarea atingerii feței cu mâinile, în mod excesiv.
Cred că putem face față situației cu calm și făcând câteva schimbări pentru a te adapta la situație astfel încât să-ți trăiești viața normal. E bine să rămâi conștient și stăpân pe situație. Și să te informezi din sursele oficiale și nicidecum din părerile oamenilor despre scenarii și ce o să se întâmple mai departe, sau cum ne ferim cu leacuri minune de coronavirus, ori cât de periculoasă sau nepericuloasă e toată treaba asta cu ieșitul din casă. Sursele oficiale sunt sfinte. Iar dacă nu ești sigur că e o sursă oficială, verifică informația. Nu lua de bună orice primă informație care îți sare în ochi. Să știi că proverbul ăla e adevărat: nu tot ce zboară să mănâncă.
