M-am gândit ca, din când în când, să mai scriu aici și articole de zi cu zi. Din ce mai fac eu. Chiar dacă nu-i interesant. Parcă, pe un blog personal, nu-i ok să scrii numai despre evenimente și lucruri faine care se întâmplă peste tot.
Adică e ok să mai scrii, din când în când, și alte lucruri. Lucruri de genul, despre cum îți transformi sufrageria în atelier de reparat calculatoare. Sau mă rog, alte tâmpenii. Ce-ți trece prin cap. Sau ce-ai mai făcut în ziua aia.
Eu azi mi-am transformat sufrageria în atelier de reparat calculatoare. Nu singură, ce-i drept. Cu tata. Amândoi am transformat-o.
Ne-am luat măsurile de precauție. Adică am pus față de masă și față de masă de lucru peste fața de masă. Ca să nu murdărim și să nu zgâriem masa. Adică ca să nu dormim de azi înainte pe preș că am stricat mobila. Sau poate nici măcar pe preș n-am mai fi dormit.
Ne-am înarmat cu ustensile și ne-am pus pe desfăcut șurubele și scos mufe. Urmărind un tutorial, desigur. Laptopul ăla îi cel de-al doilea copil al lui taică-miu. Așa că totul a fost studiat în detaliu și abia apoi ne-am pus pe desfăcut.
Tipul din tutorial desfăcea două pe spate, două pe față. Două pe spate, două pe față. Ca la tricotat. I-am explicat că-i muncă inutilă să întoarcem la laptopul ăla. Așa că am desfăcut tot pe spate, iar apoi am trecut pe față. Șurubel cu șurubel, mufă cu mufă. Carcasă cu carcasă și placă cu placă.
Ca mai apoi să mă sperii de laptopul ăla. Plin de praf. Dar plin. Mă mir că încă mai mergeau componentele alea. Bine, făceau figuri. Se oprea laptopul din senin. Bârâia. Se încălzea de ziceai că-n momentul ăla ori face poc, ori ia foc. Din două una trebuia să fie sigur. N-a fost, spre fericirea lui.
Dezmembrat fiind, i-am oferit, gratuit, un moment de relaxare sub aerul din compresor. Ca un proces de întinerire, căci piesele alea arătau atât de curate, încât ziceai că atunci au fost făcute. :))
Săracul laptop, e patru ani e când îl are, n-a fost desfăcut și curățat deloc. Vă dați seama ce s-a strâns acolo, nu? Da, exact, e greu de explicat cum mai funcționa și cum mai făcea față când el nu reușea să se aerisească deloc.
Bine, eu acum fac pe lupul moralist, dar nici laptopul meu nu stă mai bine la capitolul ăsta. Tot de patru ani n-a fost niciodată desfăcut nici el, ca să fie curățat. Tocmai de aceea se află pe lista noastră ca următorul pacient ce va fi operat.
Și ca articolul ăsta să nu fie scris chiar degeaba și să prezinte un interes pentru cei care l-au citit până la capăt, am și un sfat: din când în când, mai desfaceți-vă laptopurile/calculatoarele și curățați pe acolo ce este de curățat. Altfel există posibilitatea nu doar să se încingă și să se oprească brusc, ci și să se ardă procesorul. Așa că da, desfaceți laptopul din când în când.
Ca să vedeți ce era acolo, las și niște poze de la locul de muncă. Drept dovadă că am muncit pe bune și am dezmembrat tot ce a fost de dezmembrat. Bucățele l-am făcut.
