Despre cartea din Autobuz: De obicei mergeam la muncă cu metroul. 5-10 minute până la metrou, 20 minute cu metroul și încă 20 de mers pe jos până la birou. Mi se părea că pierd în jur de 1h40′ degeaba. Nu le puteam valorifica în niciun fel. Și îmi place să citesc în metrou. Doar că la orele la care plec eu la muncă de la Politehnică și mă întorc de la Unirii, este suficient de aglomerat încât să mă bucur dacă prind loc lipită de ușă, cumva, în dungă. Nici vorbă să poți citi. Apoi, când a venit vara lui 2018 și s-a mai aerisit cât de cât orașul pentru că au început vacanțele și concediile am zis că dacă tot am două autobuze care mă iau din fața blocului și mă lasă la 2 minute de birou, să încerc și varianta asta. Așa că mi-am făcut abonament. Fac 30-40 de minute, cel mult. Timp în care doar citesc. Și la dus. Și la întors. Și e atât de plăcut. Fapt pentru care am zis să scriu pe blog despre toate cărțile pe care le citesc în autobuz. Așa a apărut Cartea din Autobuz.
Mi-a picat în mână, de curând, romanul jurnalistei Sidonia Drăgușanu, care a trăit între 1908 – 1971 și a fost redactor la revista „Femeia și căminul”, „Femeia”, ziarul „România liberă”, și apoi redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, iar în cele din urmă, de prin 1956 a colaborat cu TVR, unde a susținut rubrica „Curierul inimii”. De asemenea a avut colabărări și cu „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, revista „Teatrul”.
Primul roman, cel de debut, a fost publicat în 1934 – Într-o gară mică, urmat de Una din noi e de prisos – sub pseudonimul Catrinel – în 1947 și Jurnalul Aurorei Serafim în anul 1957 care a și fost ecranizat în 1987 prin filmul Să-ți vorbesc despre mine pe care abia aștept să-l văd și eu (e pe YouTube), pentru ca tare mi-a mai plăcut romanul.
Jurnalul Aurorei Serafim, scris de Sidonia Drăgușanu, întruchipează anii 50, societatea anilor 50, obiceiurile, judecățile și suferințele societății de la vremea respectivă. Și mi s-a părut interesant să văd toate astea în povestea de viață a unei educatoare, prin ochii scriitoarei care a trăit vremea respectivă și a încercat să relateze o societate șchioapă, cenușie și plină de tristeți și probleme.
Aurora Serfim, personajul principal din romanul scris de Sidonia Drăgușanu, întruchipează o educatoare a unui cămin de zi, un bun cadru didactic care are tot felul de tehnici si tactici pe care oamenii de parenting din ziua de azi chiar le-ar invidia simplitatea si totuși eficiența pe care o dovedesc rezultatele. În același timp, mai există și un plan personal al poveștii, al vieții sentimentale al Aurorei Serafim. Un plan despre viața de zi cu zi, prietenii, drame și anostul cotidian din anii unui comunism dureros.
Aurora Serafim, din rolul de educatoare, mi-a adus aminte de bunica mea din partea tatălui, bunica Valentina care, din păcate, nu mai este printre noi. Bunica a fost cadru didactic prin anii 60, până-n anii 2000. Și-mi amintesc cu drag de blândețea ei față de copii, de sfaturile despre cum ar trebui să înfrunți viața, de poveștile de viață, despre cum ar trebui să arate un profesor și cum să-și iubească elevii ca să-i poată îndruma și educa, așa cum de altfel le este menirea. Bunica mea a iubit să fie cadru didactic. Să influențeze vieți. Și cumva Aurora Serafim îmi părea că vede lucrurile cam din aceeași perspectivă ca bunica mea, în ceea ce privește educația.
Mi-a plăcut să descopăr, printre rânduri, o parte din bunica. Am parcurs romanul cu așa o mare bucurie, că nici nu știu cum să-ți zic mai clar ca să mă fac înțeleasă.
Apoi, mie mi-a plăcut tare mult finalul scris de Sidonia Drăgușanu. Am tot citit cronici, inclusiv părerile actorilor care au jucat în film și care nu erau neapărat de acord cu sfârșitul și că nu se așteptau la asta. În timp ce eu, tot citind și citind, mă așteptam ca fix aia să fie alegerea Aurorei. Și mi-a plăcut finalul. Poate și pentru că mă așteptam la el și mi-l doream.
Jurnalul Aurorei Serafim scris de Sidonia Drăgușanu este un roman pe care ți-l recomand cu mare drag. Descoperi în el o lume interesantă, o lume pe care s-ar putea să ai tendința să o compari și asociezi cu prezentul, din anumite puncte de vedere. E o societate sufocată, dar care totuși reușește să respire și să-și ducă veacul de o zi pe alta și să crească generații după generații.
Cartea o poți cumpăra de aici, la doar 15 lei:
Iar aici îți las filmul. Dar îți recomand să citești mai întâi cartea.
Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze: