Oficial, mai sunt fix 30 de zile până la paște. Cu tot cu ziua de azi. Asta înseamnă că mai sunt fix 30 de zile până să învie pentru a 2016 oară Iisus Hristos, cum spun răutăcioșii. Practic, e doar a 2016-a celebrare și atât. La fel cum fiecare dintre noi își serbează ziua de naștere, Iisus e mai șmecher și-și serbează și nașterea și moartea și învierea.
Ce vreau eu, însă, să subliniez, este să vă spun faptul că mai sunt fix 30 de zile până să vină domnul iepurilă. Asta înseamnă că mai sunt fix 30 de zile până să primesc cadouri. Adică jucării, că eu asta-mi doresc. Și, ca să vedeți totuși că am evoluat și nu mai am mintea unui copil de 5 ani, vreau chiar jocuri educative. Bine, practic și unul de 5 ani tot jocuri educative primește, că ăsta-i scopul jucăriilor și al jocurilor. Să fie educative.
Pentru mine spiritul ăsta al Sărbătorii pascale, la fel ca spiritul Crăciunului, încă nu a murit. Pentru mine încă mai e vie speranța aia că măcar de două ori pe an primesc și eu cadouri. Desigur, asta pe lângă momentele alea minunate, petrecută alături de propria ta familie. Căci,să recunoaștem, sărbătorile astea devin un motiv pentru reîntregirea membrilor familiei care, de obicei, nu prea se mai văd din motive relativ ușor de înțeles: distanță și lipsă de timp.
Văd asta la mine care, de când sunt prin București, abia dacă mai apuc să dau pe acasă. Îmi e din ce în ce mai greu să plec weekendurile: drumul mult prea obositor și lung. Iar Sărbătoarea Pascală e un motiv să merg acasă. Să mă relaxez și să mă bucur de o săptămână de liniște și vacanță.
Și un motiv să-l aștept pe domnul iepurilă cu multe chestii faine. Iar dacă nu reușește el să-mi aducă jucării, măcar o ciocolată poate încearcă. Sau o măslină. Sau sâmburele de la o măslină. Numai să nu vină cu lăbuțele goale, că-l pun pe grătar și-l mănânc la masa de duminică.
Iar dacă se gândește să nu vină deloc, e vai de el. Îl caut și-l tot pe grătar ajunge. Bine ar face să nu mă supere, să fie un iepuraș bun, să-mi aducă jucării și ciocolată și toată lumea să fie fericită.
Și nu, nu e o păcăleală de întâi aprilie. Eu chiar îmi doresc jucării de la domnul iepurilă.