Joia asta am fost la un seminar de improvizație cu cei din gașca Kooperativa 2.0, la Școala de Improvizație din București. Iar la Școala de Improvizație ne-am distrat pe cinste, căci ne-am jucat tot felul de joculețe amuzante și am învățat o multitudine de lucruri noi care să ne ajute să avem cât de cât o reacție imediată la acțiunile din jurul nostru.
Înainte să ajung acolo, mă gândeam că o să ne țină cineva un discurs timp de 3 ore, cât avea să dureze seminarul de improvizație și că o să fie cât de cât fain. În schimb, când am ajuns acolo am fost întâmpinați cu prăjiturele și cu apă plată. Iar Mihaela, profesoara noastră, era numai un zâmbet. Și nu ne-a ținut niciun fel de discurs, ci ne-a pus din prima să ne jucăm, iar eu am să vă prezint jocurile pe rând, unul câte unul.
Primul joc la Școala de improvizație a avut ca scop să ne cunoaștem între noi (deși unii ne știam) și să reținem cât mai multe nume. Ceea ce trebuia să facem era să ne spunem prenumele, un adjectiv care să înceapă cu inițiala prenumelui și să facem un gest care să ne descrie. Apoi, la final, să repetăm numele, adjectivul și gestul fiecărei persoane în parte. A fost distractiv, că mulți s-au încurcat. Eu spre exemplu în loc să zic Marin, am zis Marian.
Apoi, cel de-al doilea joc, a fost mersul în spațiu. iar Mihaela avea o goarnă (sau ce era chestia aia) din care dacă suna o dată trebuia să ne oprim, dacă suna de două ori trebuia să mergem cu fața, iar dacă suna de trei ori trebuia să mergem cu spatele. Desigur, ne-am încurcat și aici, dar a fost fain jocul. Tare fain. Am râs și ne-am distrat, ceea ce este cel mai important.
După aceea, a fost un joc cu bombe și scuturi. Trebuia să ne alegem un scut după care să stăm și o bombă de care să fugim. Știu că m-a ales și pe mine cineva bombă și cineva scut. Persoana care m-a ales scut a uitat că trebuie să-și protejeze și capul. Eu nu o puteam proteja decât până sub umeri :)). Iar cei mai mulți l-au ales drept scut pe Chinezu. Pe care l-am și pus la colț. Pam Pam.
Un alt joc a fost cel cu samuraii, pe care eu l-am mai jucat la cercetași, acum ceva ani. Și tare mi-a făcut plăcere să-l joc din nou și să mă bucur de el. Jocul cu samurai are menirea de a-ți testa atenția, căci trebuia să fii atent la toți cei din jurul tău și să fii pe fază atunci când vor să te taie. Nu de alta, dar sângele-i prețios.
Au urmat și jocuri de improvizat povești la Școala de Improvizație: știți voi, jocul ăla în care fiecare spune câte un cuvânt și ar trebui să se creeze o poveste logică și coerentă? Ei bine la noi n-a ieșit nimic. Dar nimic. Așa că Mihaela ne-a pus în grupe de câte 3, să facem o scrisoare, tot așa, fiecare scriind câte un cuvânt. Eu am fost în grupă cu Cristian Florea și Bogdan Dărădan. Însă, conform spuselor Mihaelei, toate cele 3 grupe am fost un adevărat dezastru.
Alt joc a fost tot în echipe de câte 3 și trebuia ca unul din noi să inventeze un cuvânt, altul să-i dea o definiție și altul să facă o propoziție cu el. Iar echipa formată din mine, Cristian Florea și Dragoș Asaftei a fost, cică, cea mai tare (în următoarea formulă: eu inventam cuvântul, Dragoș inventa definiția, iar Cristian făcea o propoziție haioasă cu acel cuvânt, în timp ce toată lumea era pe jos de râs).
Și ultimul, dar nu cel din urmă, a fost un joc tare, dar tare amuzant, în care unul ieșea afară din cameră, iar ceilalți stabileau să facă ceva ce el trebuia să se prindă după ce intra în cameră. Pentru asta, când era aproape de făcut acel lucru, i se spunea DING și când era foarte aproape i se spunea DING DING DING DING! Desigur, Vlad Dulea a fost cel mai haios. A trebuit să-și desfacă șiretul de la un addidas și nu s-a prins. Se tot atingea pe picioare, iar noi spuneam într-una DING DING DING DING și el, săracul, nu înțelegea ce trebuia să mai facă. La un moment dat i-a venit ideea briliantă de a se deschide la șiret. Și a reușit să ducă jocul la bun sfârșit. Dar recunosc, s-a chinuit ceva în timp ce noi ne prăpădeam de râs.
Dacă vrei și tu să participi la un curs de improvizație, te poți duce la Școala de Improvizație din București, de pe Bulevardul Hristo Botev nr.7, et. 1, interfon 02. Prețul nu este deloc mare, ci este chiar destul de OK pentru prețurile din București. Mai multe detalii o să găsești pe site. Mie una mi-a plăcut tare mult la Școala de Improvizație și sper să mai revin.
*** Toate creditele pentru poze merg la Dragoș.