A trecut o lună și puțin de zile de când mi-am pus aparat dentar. Fapt pentru care m-am decis să scriu un articol despre cum e viața cu aparat dentar în prima lună și să demontez toate preconcepțiile legate de purtarea lui, care pe mine m-au terorizat psihic până când am văzut efectiv cum stă treaba.

Înainte să-mi pun aparat dentar am tot întrebat în stânga și în dreapta oamenii care deja  au o experiență într-ale purtării aparatului dentar, cum e viața după ce-ți pui aparat dentar, ca să știu la ce să mă aștept. Și n-a fost neapărat cea mai bună idee. 

Bine, într-un fel e ok să întrebi oamenii. Îți faci o idee despre cum stau lucrurile. Doar că în cazul meu lucrurile păreau să stea groaznic de rău.

În ultimii 3-4 ani, am avut niște dureri de nu puteam dormi nopțile. Iar acum vreun an și jumătate s-au agravat atât de tare și făcusem niște infecții de mă durea și când pășeam. Desigur, e și vina mea pentru că mi-a fost frică să mă duc la stomatolog, că dacă mă doare și mai tare. Iar când lucrurile s-au agravat mi-am zis că dureri mai groaznice de atât nu o să pot avea. Și cam așa a și fost. Tot ce a urmat apoi a fost un mizilic. Și bine, am și nimerit la o clinică cu stomatologi extraordinari, unde am cam uitat ce e aia durere. Despre cei de la Crystal Dental Clinic e vorba. Am mai scris despre ei pe aici, când povesteam că nu dădeam 2 bani pe stomatologi, până când am început să dau sute.

Ei bine, după 1 an jumate de invervenții, am scăpat de tot de durere. Și când am aflat că urmează dureri groaznice de la aparatul dentar, pentru că trage de dantură în toate părțile ca să îți indrepte coroana, că nu poți dormi noaptea, că nu poți mânca și nu poți dormi și așa mai departe, m-am cam speriat. Pentru că durerile îmi erau descrise atât de nasol, încât le asociam cu momentele alea în care nu dormeam nopțile, eram extrem de irascibilă, nu puteam să mestec mai nimic că imediat ma durea ceva.

Îți dai seama că nu voiam să o iau de la capăt. Însă știam că, din punct de vedere medical, am nevoie de un aparat dentar. Și am zis: aia e, am trăit un an și jumătate cu dureri groaznice și în cele mai rău cazuri sedată cu nurofen, n-oi muri încă maxim doi.

Așa că am ales să-mi pun aparatul dentar într-o vineri seara, ca în weekend să fiu sigură că stau în casă, eu cu păturica mea, sub ea, la căldurică și că pot îndura în liniște și pace durerile ce aveau să urmeze. Și a fost o decizie bună. 

Însă n-a fost chiar așa de rău și conform cu așteptările de teroare pe care mi le creasem în urma părerilor primite din stânga și în dreapta. Așa că hai să-ți povestesc cum a fost, pe categorii de probleme.

Durerea provocată de un aparat dentar

În urma experienței acumulată în primele zile și în ultima lună și ceva, pot spune că depinde efctiv de fiecare persoană în parte.  Depinde de propriul organism. Depinde efctiv de rezistența ta la durere și de felul în care percepi intensitatea durerii. O durere care mie mi se pare banală, pe care o suport și îmi desfășor activitățile în mod normal, ție s-ar putea să ți se pară calvarul de pe pământ. Asta pentru că eu m-am obișnuit cu ea și acum o percep diferit. Și trebuie să fie cu adevărat insuportabilă ca să mă dea peste cap.

Dar să-ți zic ce dureri am avut de la aparatul dentar. N-am prea avut. După ce mi l-am pus simțeam doar un disconfort pentru că buza superioară era împinsă de bracketi și păream că am botox. 

Apoi, a doua zi, am simțit un disconfort și la nivelul danturii. În sensul că simțeam o presiune asupra lor în sensul în care aparatul dentar trăgea de dantură în procesul de îndreptare. Nu era o durere insuportabilă, ci doar un disconfort. 

Singura durere pe care o aveam, în primele zile, era doar atunci când voiam să mestec. Dantura mea nu mai suporta încă o presiune, cea provocată de masticație. Așa că în prima zi, deși durerea nu era insportabilă, am zis să nu mă forțez și să mănânc mâncăruri care să nu implice masticația: piureuri, supe creme și pâine cu diverse.

Apoi, în a doua zi am zis că, la naiba, nu trebuie să mă obișnuiesc să nu mestec și că, cumva, trebuie să-mi obișnuiesc creierul cu senzația de presiune când mestec. Și am început, de a doua zi, să mănânc carne. Îmi lua de 3 ori mai mult decât în mod normal (iar eu și așa mănânc încet), dar n-a fost rău. Mi-am tăiat bucățele mici carnea și a fost totul ok.

În următoarele zile deja am început să mă obijnuiesc și să nu mai simnt nicio presiune. Poate doar uneori se muta când de pe măsele pe dinți, când invers.

Desigur, n-am mâncat chestii interzise precum alunele. E important să respecți anumite indicații date de doctor. Și nu am mai mușcat din mâncare pentru că am niște coroane care îmi interzic asta.

Greața provocată de un aparat dentar

N-am aflat încă dacă au mai pățit și alții dar, mai mult decât disconfort, presiune și durere, eu în prima zi am avut grețuri mai ceva ca o gravidă. Simțeam un gust de metal în gură și îmi dădeam efectiv stomacul peste cap. Mă enerva la maxim mai mult starea de reață decât eventuala presiune. Nu suportam efectiv aparatul dentar. Simțeam că e ceva în plus și bleah. Dar mi-a trecut a doua zi. Și apoi nu am mai avut deloc senzația asta. Probabil, fiind un corp străin, e ceva normal, până îl acceptă organismul.

Periajul cu aparat dentar

Iarăși, mi s-a spus că e extrem de complicat și că viața o să-mi fie complet schimbată. Nimic mai fals. Mi s-a părut chiar mult mai simplu.

La început mi-am luat o periuță orto, manuală. Apoi, de ziua mea am primit o periuță de dință electrică, cu capete speciale orto – un Oral B PRO 2000, cu senzor de presiune. O să scriu despre ea, că mi se pre tare potrivită și curăță mult mai bine decât o periuță manuală.

iar cât ai aparat dentar, n-ai nevoie de ceva mai sofisticat. Pentru că nu poți folosi toate opțiunile alea minune. Și n-are rost să dai banii pe ceva mai sofisticat, când nu o poți folosi cu tot ce oferă când oricum în 2 ani de zile, până scapi de aparat, s-ar putea să apară ceva și mai wow și revoluționar într-ale spălatului pe dinți. Iar asta mi-a spus-o și stomatologul.

Cât de dificil e să mănânci cu aparat dentar?

În primele zile, până te obișnuiești, pentru că e ceva acolo care trage de dantură și pare că nimic nu e la locul lui, e mai dificil. E un mic disconfort de ceva în plus și că te ține să nu mai mesteci la fel ca înainte. Apoi te obișnuiești și nici nu mai simți că e acolo. La mine a durat vreo 3-4 zile.

Desigur, cei care mă cunosc ar putea spune că și acum sunt dubioasă când mănânc. Pentru că nu mușc din nimic. Dar nu mai fac asta de aproape 1 an, de când mi s-a fisurat un dinte și am o coroană de care trebuie să am grijă că am dat niște bani pe ea. Iar doamna stomatolog mi-a zis așa, când am zis că mi se pare imposibil să nu mușc nici măcar din pâine: iei frumos cartea de bune maniere și o respecți – adică tai cu furculița și cuțitul. Și fix asta am făcut. Mi-a fost greu la început, dar m-am obișnuit și acum parcă mi se pare dubios să fac altfel. Și nu e deloc dificil. Dificil e să rămâi fără dinți și măsele și să nu mai poți mânca. 

Deci da, îmi tai totul în bucățele micuțe și mestec încet. Asta ajută și digestia și nici nu te îngrași. Tot răul spre bine, ce pot să zic. Încerc să văd efectiv părțile pozitive și partea cât mai plină a paharului.

Rămâne mâncare în aparatul dentar?

Înainte să-mi pun aparat dentar, oamenii îmi spuneau că trebuie să stau cu pasta de dinți și periuța mereu după mine. Că rămâne mâncare printre bracketi și trebuie rapid să te duci să-ți faci ritualul de spălat pe dinți.

Lucru care este parțial adevărat. Uneori rămâne, alteori nu. În 99% din cazuri eu n-am avut problema asta. Iar atunci când am avut, am clătit rapid gura cu apă și gata. N-ai mereu timp să te speli pe dinți după ce mănânci un corn, rapid, de foame.

Desigur, după mesele principale e indicat să te speli pe dinți. Și nu neapărat indicat, ci e chiar obligatoriu. Dar nu pentru că rămâne ceva între bracketi sau intre dinti, ci pentru a menține o igienă orală și pentru a evita depunerile. Acum, dacă sari odată peste spălatul pe dinți, din lipsă de condiții, aia e. Clătești cu apă și-ți zic eu că se duce mâncarea de printre bracketi. 

Cât trebuie purtat un aparat dentar și cât de repede acționează?

Mie mi-au spus că între 1 an și jumătate și 2 ani. Ceea ce pare rezonabil. Însă iar au intervenit diverse păreri cum că nu știu cine poartă aparat dentar de 6 ani. Habar n-am cât de ok e, dacă stomatologul ăla mănâncă niște bani aiurea sau omul chiar are probleme super grave care se rezolvă într-un timp mai lung și foarte lent.

Eu, aveam cumva strâmb incisivul. Venea peste cel din față cam un sfert, spre jumătate. Și se și vede în poza de mai sus. Ei bine, cam după 3-4 săptămâni, e și el aliniat frumos, în formație, cu ceilalți (dacă analizezi cele două poze din acest articol, o să-ți dai seama că s-au aliniat). Deci lucrurile se mișcă destul de repede. Am observat deja că unii dintre ei s-au distanțat și pot băga periuța interdentară printre ei, pentru un periaj mult mai corect și eficient. Fapt ce mă face să cred și să sper că nu o să am nicio șansă să sar de 2 ani de zile cu aparatul.

E inestetic un aparat dentar?

A fost. Muhahahahahahahhaa! Acum nu mai e. Acum e chiar la modă. Nu mai râde nimeni la tine. Ți-l colorezi cum ai tu chef, în fiecare lună. Iar lumea din jur e chiar încântată de oamenii care au aparat dentar. Brusc devii și mai drăgălaș decât erai înainte.

Știu că îmi povestea un coleg că atunci când și-a pus el, evita să vorbească pentru că lumea râdea de el că avea aparat dentar. Practic, eu am ales să mi-l pun în epoca potrivită.

Cam atât despre lucrurile despre care, de fapt, nu trebuie să-ți faci prea multe griji și pe care trebuie să le vezi cum se manifestă pe propria ta piele. Ce se aplică la unii, cu siguranță nu se aplica la tine și invers.