triciclete pentru copii

Știu că am multe mămici care-mi citesc blogul. Pe unele chiar le-am cunoscut personal și, dacă am apreciat cu adevărat ceva la ele, a fost faptul că-și îndeamnă zi de zi copiii să facă sport, fie că se plimbă cu triciclete pentru copii, biciclete, aleargă, practică sporturi de iarnă, fac alpinism, sau orice altceva. Nu-i lasă o clipă să prindă ideea de plictiseală. Un copil, mai ales la o vârstă fragedă, nu cred că ar trebui să știe ce-i aia plictiseală. Cu siguranță nu plictiseala îl dezvoltă, ci activitățile pe care le întreprinde în grupuri specifice vârstei lui, sau alături de părinți.

Eu am făcut de când mă știu câte un sport. Nu de performanță, ci cât să-mi țină mintea ocupată și corpul mereu antrenat. Am avut tricicletă, precum sunt cele de la Noriel (modelele au cam rămas aceleași), apoi bicicletă, după care ai mei m-au pus pe schiuri, un sport de care, la ora actuală, știu că nu mă mai pot separa pe veci. Pentru mine, o zi de schi e cât o săptămână întreagă de relaxare. E, practic, ceva ce n-aș putea explica în cuvinte.

În plus, să-ți îndemni copilul să facă sport, înseamnă să-l stimulezi să devină creativ, să-și dezvolte anumite abilități și să acționeze în diferite situații limite pe care, sportul, fără doar și poate, i le va pune în cale. Aproape întotdeauna, un copil care face sport, e mai disciplinat și mai detensionat. Treaba asta îl va ajuta ca adult.

Sportul te ajută să gândești, nu doar să acționezi rapid în situații limită, deși, cele două, sunt într-o strânsă legătură. Ca să înțelegi, atunci când te cațări pe munte încerci să găsești mereu soluția ideală și rapidă de a pune piciorul pe stâncă astfel încât să urci mai ușor, mai repede și să ai grijă să nu pici. Asta înseamnă să ți se stimuleze gândirea și rapiditatea în acționare. Iar, dacă pasul îl faci greșit, intervin situațiile limită pe care, de nevoie, o să înveți să le gestionezi. Iar asta îi este de folos unui copil pe viitor, în dezvoltarea lui.

Desigur, eu am dat doar câteva exemple, însă orice alt sport îți poate ajuta la fel de mult copilul, în funcție și de înclinațiile lui, desigur. Pe mine m-a ajutat alpinismul, sporturile de iarnă și ciclismul. Astea trei sunt cele care mă fascinează și, simt eu, mă definesc ca om. Și, pentru asta, am să le mulțumesc întotdeauna părinților mei că m-au îndemnat să am activități sportive căci, astfel, m-am format ca om și, mai mult involuntar, m-am auto-educat în anumite privințe. Ceea ce, nu pot spune că mi-a prins tocmai rău ci, ba din contră, mi-a prins chiar bine.

Așa că, dacă ai un copil, îndeamnă-l să facă sport. Vezi ce-i place. Dă-i triciclete, biciclete, du-l la munte, la baschet, la volei, la tenis, sau la orice altceva și lasă-l să aleagă. O să crească frumos și, peste ani, o să-ți mulțumească.