De fiecare dată când mă întreabă cineva despre ce scriu eu pe blogul meu, îmi place mereu să-i răspund că eu scriu despre experiențe. Tot felul de experiențe prin care am trecut: de la evenimente, filme, până la lucruri pe care le-am făcut și mi-au plăcut astfel încât să le dau mai departe și altora. Lucruri care eu cred că merită experimentate la rândul lor și de alții.
Iar astăzi a fost o astfel de zi. O zi plină de experiențe care mai de care mai interesante. Însă vreau să pun accent pe cea mai din urmă, dintre 18 și 20, care s-a bazat pe niște senzații interesante ale corpului prin prisma unui workshop.
Astăzi am fost la un workshop al celor de la Cuibul Artiștilor. Am ales workshopul susținut de Victor Țăpeanu pentru că îl consider în top 3 actori (alături de Vlad Basarabescu și Serin Jema) care creează piese senzaționale în Cuibul Artișitlor. Cu toate că, desigur, cu toții sunt fantastici și de fiecare dată când am fost la piese lor, fie că erau și cei 3, fie că nu, am avut parte de experiențe și senzații tare frumoase.
Nu vreau să descriu prea tare ce am făcut în cadrul acestui workshop pentru că, dacă alegi să te duci, și-ar pierde din farmec. Însă cred că trebuie să știi că, dacă alegi să te duci, o să ai parte de exerciții de încredere (atât încredere în tine, cât și în cei din jurul tău; iar încredere mi se pare unul dintre cele mai complicate lucruri de dobândit și de arătat în zilele noastre), de cunoaștere și autocunoaștere. E un workshop plin de simțiri și trăiri de toate felurie. De la neîncredere la încredere. De la priviri banale la intensitatea cu care privim oamenii și prin care încercăm să-i citim, să le aflăm trăirile, stările, emoțiile. Să-i citim. De la cunoașterea propriilor receptori care te fac ceva mai conștient de simțirile din prezent, la cunoașterea prin senzații a ceea ce te înconjoară și rolul diafragmei în gestionarea emoțiilor.
Pe scurt… e tare. E foarte tare toată experiența asta, pe cuvânt îți zic. Iar dacă vrei să te duci aruncă un ochi pe Facebookul celor de la cuib. O să vezi acolo ce workshopuri mai urmează și de cine sunt susținute. Eu una, după workshopul cu Victor, abia aștept să merg și la workshopurile susținute de Frederic, Adrian și Serin (♥).
Iar floarea asta de mai jos, o Regina Nopții, este una dintre senzațiile alea super faine pe care le-am experimentat prin prisma unuia dintre exerciții. Pe care o să o păstrez ca să îmi aduc mereu aminte cum m-am conectat printr-un exercițiu cu copacii, frunzele, iarba, florile și chiar pereții clădirilor din București. Și cu care, când o avea Victor vreo 80 de ani și o să fie unul dintre cei mai mari și mai faini actori pe care i-a dat vreodată țara asta, să mă pot lăuda cu ea la copii și la nepoți: ia uitați ce floricică frumoasă am primit eu într-un workshop de la Victor, vi-o las moștenire :)). Pentru asta, mulțumesc Cuibul Artiștilor și Victor pentru ideea asta minunată. 