Andrew Nicoll este autorul care mi-a mângâiat, la propriu, sufletul!
Vă povesteam în articolul de aici că am primit cărțile de la Editura ALL, din colecția Strada Ficțiunii. Prima carte pe care am citit-o a fost „Dacă citești asta înseamnă că am murit”, despre care puteti citi aici. Carte care, după cum v-am spus și în articol, mi-a plăcut nespus de mult. M-a transpus dincolo de bariera cuvintelor, printre personaje, direct în mijlocul acțiunii.
M-am apucat acum ceva timp de ce-a dea doua carte, apărută la Editura ALL, în România, „A fost odată ca niciodată”, pe care o puteti comanda de aici, a lui Andrew Nicoll. Și, vă spun sincer, am citit-o cu greu. Foarte greu. Și asta nu pentru că nu mi-a plăcut, ci tocmai pentru că mi-a plăcut prea mult și nu aș fi vrut să o mai termin. Îmi plăcea să fiu prinsă acolo în povestea lor. Să urc zilnic treptele primăriei, din marmură verde, cu doamna Stopak și cu bunul primar Krovic. Îmi plăcea să fiu prinsă în povestea lor și a orașului Punct.
Știți, când am aflat de orașul Punct, mă gândeam efectiv la un punct pe o coală albă de hârtie. Și încercam să pătrund cu ochii minții în interiorul lui, întrebându-mă dacă ar fi fost posibil ca fix în acel punct să existe viața de dincolo de cuvintele pe care tocmai le citeam. Poate că sunt nebună, dar îmi place să încerc să mă transpun, prin diverse metode, dincolo de cuvinte, în acțiunea cărții. Ador să fac asta. Când nu reușesc să fac asta, înseamnă că acea carte nu mă atrage destul.
Dar să vă vorbesc în continuare despre cartea „A fost odată ca niciodată”, a lui Andrew Nicoll, pe care am primit-o de la Editura ALL, și să încerc să vă povestesc cât mai puține, astfel încât să nu vă stric plăcerea de a descoperi singuri ce se află dincolo de cuvinte. Cartea asta, la fel ca și cealaltă a lui Andrew Nicoll, nu ar mai avea niciun farmec dacă eu aș intra prea mult în detalii.
Povestea ei ilustrează întâmplările dintr-un oraș care ar putea fi plasat, undeva pe harta lumii, în jurul mării Mediteranene. Are ieșire la mare și vecin îi este un oraș pe nume Cratimă. Iar povestea oamenilor, poate fi chiar povestea mea, sau a ta. Poate fi povestea fiecăruia din noi, căci întâmplările sunt presărate cu lucruri lumești. Lucruri care ni se întâmplă tuturor în viața de zi cu zi: servici, casă, familie, rude, neajunsuri, întâmplări fericite și oameni întâlniți din pură coincidență, dar care au rolul de a-ți schimba întreaga viață. De a o pune pe drumul ei normal, când tu simțeai că nu mai ai nicio cale de revenire. Nicio șansă. Nicio speranță.
Întâmplările ei încrustează o iubire. O iubire în toate formele ei, nu doar între un bărbat și o femeie. O iubire între oameni, lucruri și tot ceea ce te înconjoară. Aceleași iubiri pe care le întâlnim și noi, zi de zi. Poate chiar asta o face să fie fascinantă întru totul. Poate chiar asta m-a făcut să-mi doresc să nu o mai termin, căci, de obicei, nu-mi place să recitesc cărțile. Atunci când știu deja ce se va întâmpla, nu mi se mai pare nimic fascinant la cartea respectivă.
Cartea lui Andrew Nicoll, „A fost odată ca niciodată”, este una dintre acele cărți care merită citită și avută în bibliotecă, nu doar împrumutată. Spre exemplu, eu, de fiecare dată când o privesc, pe rândul cu cărțile de la Editura ALL, îmi aduce un zâmbet pe față. Îmi dă un imbold să scap de tristețe și să duc, cu bine, la bun sfârșit o nouă zi.
Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:
