carrefour

Am fost ieri la Carrefour. Dacă era după mine, nici măcar nu ieșeam din bârlog. Dar a vrut al meu prieten să facă cumpărături. Așa că m-am conformat și m-am dus, că na, nu se poate altfel. Când omul vrea să-și cumpere chestii, apăi se duce să-și cumpere chestii. Și nu-i chip să se facă altfel.

Adică am mers mai mult silită, decât din propria mea voință. Însă oamenii ăia la Carrefour, parcă mă așteptau să mă înveselească. A fost așa, ca un făcut.

Cum am dat să intru-n Carrefour, o tipă îmi zâmbea din fața unor cărucioare cu tabletă. Evident, n-am băgat-o în seamă. Pe mine m-au fascinat cărucioarele de cumpărături cu tabletă. Așa că m-am apucat să citesc pe acolo ce aveau ei scris. Ea, vorbăreață, s-a apucat să-mi explice mai amănunțit.

N-am ascultat tot, dar am reținut că pot lua un cărucior din ăla cu tabletă să mă plimb cu el prin magazin. Abia atunci am început să devin atentă și să o rog să-mi spună exact cum stă treaba și ce presupune toată chestia asta cu cărucioare, tablete și cumpărături smart.

Treaba stă așa. Iei căruciorul cu tabletă. Tableta are o aplicație instalată. Iar aplicația asta este de fapt o hartă a magazinului, cu rafturile și produsele pe categorii. Așa că dacă nu știi unde se află un produs, îi alegi frumos categoria, iar aplicația îți indică raftul la care trebuie să ajungi. Practic nu mai trebuie să stai să cauți produsul ăla și să pierzi timp aiurea.

cumparaturi smart

În plus, aplicația îți înregistrează traseul din magazin și îți dă posibilitatea să îți actualizezi mereu lista de cumpărături, adăugând tot felul de produse și de categorii și bifând ceea ce ai cumpărat deja. Personal, mi se pare foarte tare chestia asta.

Și am cumpărat de două ori mai multe chestii de cât ne propuseserăm să cumpărăm. Adică de cât își propusese el, că eu nu aveam de gând să cumpăr nimic. Doar că, fascinată fiind de aplicația aia să văd cum funcționează și adăugând categorii și plimbându-mă printre rafturi, am mai pus și câte ceva în coș.

Desigur, aș putea să dau vina și pe tipa de la intrare. Ea este responsabilă pentru dulciurile cumpărate căci, ca să-mi explice cum funcționează aplicația, mi-a adăugat categoria dulciuri și produsul ciocolată. Așa că era musai să mă duc și pe la raftul cu ciocolată, nu? Deci m-am dus. Că doar nu adăugase fata aia categoria degeaba în listă.

Toate astea spre disperarea prietenului meu, care a fost nevoit să se plimbe după mine prin tot magazinul doar ca să văd eu cum funcționează aplicația.

Și când mă gândesc că cei de la Carrefour nici măcar nu mă plătesc pentru reclama asta despre unul dintre serviciile pe care le oferă la aniversarea lor de 14 ani. Mă rog, eu le mulțumesc pentru „aventura” oferită și pentru că m-am simțit chiar bine să mă joc cu aplicația aia. Și le urez și „La mulți ani!”.

La mine și Mos Nicolae vine cu renul.

Suntem obișnuiți ca Moș Crăciun să vină cu renul. Ei bine nu. La mine a venit cu renul și Mos Nicolae. Nu știu ce aranjamente au făcut ei doi acolo (Mos Crăciun cu Mos Nicolae), dar cert e că i-a împrumutat un ren. Și când spun că a venit cu renul, ei bine să știți că a venit la propriu.

Eram în Carrefour când l-am întâlnit pe Mos Nicolae. Voiam să mă uit la geci și pantaloni de schi, când prietenul meu mă tot îndemna să fac dreapta și stânga către nu știu ce raion. Și, pentru că este mai rău ca un copil de cinci ani, am cedat și m-am dus în locul cu pricina. Acolo, cel anterior menționat, s-a transformat în Mos Nicolae. Doar că era puțin mai tânăr: barbă neagră, părul des și castaniu, slăbuț și fără riduri. Ei bine, Mos Nicolae cel modern, a luat renul de pe raft (un ren transformat în căciulă), mi l-a pus pe cap și mi-a spus: „Poftim. Cadou de la Mos Nicolae. E al tău.”.

Ce-i drept, în ultimul timp, de fiecare dată când aterizam prin mall, luând toate magazinele la rând și ajungând într-un final în Carrefour, îl duceam la rafturile cu articole de Crăciun. Iar el lăsa copilul în lumea lui, căci nici nu avea cale de întors cu mine. Eram în stare să mă duc în mijlocul mall-ului, să mă pun în fund și să încep cu plânsete și chițăieli, mai rău ca unul care asta face toată ziua și, drept urmare, ar fi un plângăcios cu brevet.

Mă îndrăgostisem de renii ăia. Și-mi plăcea să mă joc cu ei prin Carrefour de fiecare dată. Așa că, să nu ziceți că sunt rea (și să nu zică nici el, moșul zic), m-am gândit să-i mulțumesc în mod public lui Mos Nicolae în varianta tânără, pentru cadoul frumos pe care i l-a făcut copilului de douăzeci de ani și două luni cât de curând (pe treisprezece ale lunii decembrie se fac și alea două luni – nu de alta, dar poate calculați când sunt născută și, la anul, îmi faceți frumoasa surpriză de a-mi trimite un cadou de ziua mea). Așadar, după cum spuneam, aduc mulțumiri publice și pline de multă căldură și iubire (să mai vină și la anul), lui Mos Nicolae cel tânăr.

Și, să recunoaștem, îmi și stă bine cu reni în cap. Toată lumea de pe stradă îmi apreciază căciula și mă opresc să mă întrebe de unde am luat-o, ori pur și simplu să-mi spună că-i tare faină și că-mi stă bine.

Acum, dacă eu v-am spus ce-am primit cadou de Mos Nicolae, sunt curioasă ce-ați primit voi. Cu ce surprize v-a întâmpinat Mos Nicolae?

P.S.: Știu că v-ați fi așteptat, unii dintre voi, să primesc o botiță. Moșul nu a vrut nici de data această să-mi dăruiască așa ceva. Îmi pare rău.

Cumpărături smart – sau cum să te plimbi cu tableta și căruciorul prin Carrefour

Ce am primit cadou de Mos Nicolae

La mine și Mos Nicolae vine cu renul.