Pe tine te interesează ce mănânci? Cum mănânci? Și de unde provine mâncarea pe care o cumperi din supermarket ori hypermarket, de la piață, sau mai știu eu de pe unde? Mie mi se pare super important să ne intereseze ce mâncăm.
Pe mine da, mă interesează. Asta și pentru că am fost crescută cu grădină în spatele casei, găini, gâște, rațe, oi și vaci la bunici. Și alte cele. Practic am avut de toate. Iar ai mei nu prea făceau piața decât pentru răsaduri. Sau când nu mai rămâneau diverse pentru că le foloseau pe toate la conserve, iar copilul voia în continuare roșii cu brânză dimineața, la prânz și seara (adică eu). În fine. Ai prins ideea. Ai mei erau cu BIO înainte să fie mainstream să fii pe BIO.
Și acum maică-mea încă îmi trimite fie mâncare gătită de ea cu produse din propria-i recoltă, fie îmi trimite pachețele vidate ori conserve cu diverse. Foarte rar merg în Carrefour sau Auchan ca să cumpăr diverse ingrediente când gătesc. De obicei cumpăr ce-mi lipsește pe moment (niște legume, niște ouă, niște carne de pui etc.). Ceea ce nu-i rău, pentru că economisesc o grămadă de bani.
Întâmplarea se face că, de fiecare dată când cumpăr produse că vreau să gătesc ceva, mă uit să fie produse în România. E vorba și de ceva mai multă încredere pentru că știu că o mulțime de producători locali produc produse bune în România. Și asta pentru că am ajuns să cunosc câțiva. Apoi mai e și puțină mândrie, că-s din țara mamă, cât și puțin sprijin al propriei economii și al producătorilor români.
Spre exemplu, ouă și carne de pui cumpăr de la Avis3000. Prima dată mi-a atras atenția logoul lor cu puiul. Apoi că erau printre puținele branduri din frigiderul cu carne de pui care arătau bine ca și culoare și textură. Iar câștigătoare le-a făcut faptul că sunt produse în România, în județul Hunedoara. Dacă mai erau și-n Oltenia…
Vă rog să treceți peste faptul că nu am șters lentila. Mulțumesc!
Așa că atunci când mi s-a propus să merg în Hunedoara și să văd cum se produc ouăle și carnea pe care le mai cumpăr din când în când de la ei, n-am ezitat. Eu chiar sunt curioasă ce mănânc. Și cât de cât atentă. Și mofturoasă. La mine trebuie să aibă gust, iar uneori sufăr când ce cumpăr din magazine n-au cum au ale maică-mii (în special roșiile… acolo sufăr cel mai mult când se termină ale maică-mii).
Mna, și uite așa am ajuns să mă plimb eu pe la Avis300, în perioada Porților Deschise Avis3000, de la incubatoare, la camerele în care stau puiuții de câteva zile, la camerele în care stau puii aia mari de carne, găinile de ouă, până la abator și ambalare. Și a fost o experiență interesantă pentru mine să văd cum se produc ouăle și carnea de pui la nivel industrial, ca să zic așa, nu doar la nivel de țară, cu 10-12 găini, 2 cocoși și eventual o clocitoare.
O să o iau cu începutul. Și anume, cu incubatoarele. Care par ca dintr-un film SF, căci totul e modernizat. Nu mă așteptam să arate chiar așa.
Poză furată de la Marian Buzărnescu.
Cam așa arată incubatorul în interior
Și da, totul e cu halate și bonete. Iar la intrare călcam pe un preș îmbibat cu dezinfectant. Apoi ne puneam papucei de protecție. Nu intri așa oricum. Igiena e pe primul loc, ca să zic așa. Și mi-a plăcut că pe jos era mai ceva ca într-un spital. Din occident. Că dacă e să compar cu spitalele de la noi, păi la oamenii ăștia de la Avis e lux, nu alta.
Poză furată de la Daniel Botea.
Iar asta e bine de știut, zic eu. Mie mi se pare unul dintre cele mai importante aspecte atunci când produci o sursă de mâncare la nivel de masă.
Ulterior am vizitat niște hale de 4000m² fiecare, cu pui de câteva zile și pui mari de carne și ouă. Și știu că ai avea tendința să zici că „aaaaa, dar sunt pui stresați.. păi ce-ai făcut, că stau închiși acolo…”, așa cum mi-a zis o prietenă după ce i-am trimis niște poze. Doar că, sincer, găinile bunicii stăteau într-un țarc și în niște cotețe mult mai mici decât necesarul lor. Rar le dădea drumul să zburde în voie prin grădină, că se trezea că vine o vulpe sau un uliu și i le mânca. Și era mai mare paguba. Și vai ce carne bună dădeau. Și ce ouă. Mamă, mamă, mamă, că-mi plouă în gură. Deci asta cu găinile stresate cam pică… că aveau spațiu suficient acolo să facă ce le poftea lor inimioara.
Poză tot de la Marian.
Iar sursele de hrană și apă, după cum se poate observa și în poză, e tot pe bază de tehnologie. Totul programat. Motiv pentru care se și îngrașă natural, mâncând. Nu-s injectate, ci păcălite. Mare parte din timp li se creează impresia că e zi, chiar dacă e noapte. Și ce să facă și ele, dacă nu să mănânce? Și mănâncă. Și tot mănâncă. Mai și dorm nițel. Mai mănâncă. Și uite așa cresc găinile mari și frumoase, de carne, mai repede decât la bunica în curte, care la ora 6 după-masa se bagă în coteț și dorm mai mult decât stau treze, fără să fie injectate sau ceva. Asta în cazul în care te întrebai cum cresc în mod natural, dacă nu-s injectate cu hormoni. Ei bine, iată soluția găsită de oamenii de la Avis3000.
Și dacă te întrebi ce mănâncă, ei bine își fac propriul nutreț (crecă așa se zice). Au terenuri pe care cresc tot felul de cereale și apoi le combină în funcție de necesarul fiecărui tip de pui (carne, ouă, pui de o zi, pui de câteva zile, pui mari etc.). Și le depozitează aici:
Apoi am vizitat și abatorul celor de la Avis3000. Locul în care începe să se pregătească produsul să devină ambalat, gata să ajungă pe mesele noastre. Totul tehnologizat. Iar ne-am îmbrăcat în hălătețe și ne-am pus bonete și cipici în picioare. Iar oamenii ne-au lăsat să ne plimbăm în voie, căci nu se lucra în momentul respectiv și nu încurcam pe nimeni cu nimic.
Am văzut și cum se sortează ouăle pe mărimi (S, M, L), cum se ambalează și unde le depozitează ca apoi să plece către magazine.
Totul e pus la punct și funcționează ca un ceas elvețian la Avis3000.
Iar dacă treceți prin Hunedoara, musai să întrebați de magazinele PRO HD. Pe lângă produsele Avis3000, au o mulțime de alte produse românești de la producători locali din împrejurimi (Hunedoara, Alba, Sibiu etc.). Ceea ce mi s-a părut super tare. Pentru că sunt produse pe care, din păcate, nu le întâlnești prin alte părți (sau cel puțin o mare parte dintre ele).
Și așa, ca o concluzie și încheiere, da, e important să te intereseze ce mănânci. De unde mănânci. Cum sunt produse. Cine le produce. Iar dacă ai posibilitatea să și vezi exact ce și cum de Zilele Porților Deschise de exemplu (pe care din ce în ce mai multe firme le organizează), e și mai bine. Eu una am fost super curioasă de cum e de fapt avicola (mai pe românește) și cum sunt crescuți puii care ajung în comerț.
#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev. Evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu”, cotidianul Glasul Hunedoarei.