Category:

Bucătărie

cover pulpe de pui cu branza cu mucegai verde mere si legume

Pulpe de pui cu sos de brânză cu mucegai verde și mere

by Daniela Bojincă iunie 27, 2020

written by Daniela Bojincă

De când cu pandemia asta, am tot gătit tot felul de rețete. Pe unele le-am mai postat, pe altele nu, din criză de timp cu disertația. Îmi ziceam că de cât să stau să mai scriu articole sau să mai postez pe Instgram și Facebook, mai bine mai scriu câteva pagini la disertație. Bineînțeles că sfârșeam vizionând un filme pe Netflix. De data asta am gătit niște pulpe de pui cu sos de brânză cu mucegai verde și mere. Sunt fan brânză cu mucegai. A ieșit un deliciu! Papilele mele gustative sunt în extaz. Așa că am și scris.

Atunci când gătesc, îmi place să gătesc tot felul de preparate care mai de care mai aromate și mai sofisticate, dar cât de cât simple în același timp. Iar pulpele de pui cu sos de brânză cu mucegai verde sunt de-a dreptul savuroase. Foarte aromate și extrem de gustoase. M-am îndrăgostit de gustul lor, împreună cu o garnitură de legume trase în unt.

Dar să nu mai zăbovesc și să vă povestesc cum am făcut-o și cum mi-am eficientizat timpul astfel încât să am totul gata până se fac pulpele la cuptor.

Ingrediente pentru pulpe de pui cu sos de brânză cu mucegai verde, mere și legume trase în unt

– 10 pulpe de pui
– 8 căței de usturoi
– busuioc, cimbru și oregană
– ulei de măsline
– sare și piper
– 250 de grame de brânză cu mucegai verde
– 150 de grame de smântână
– 250 de grame de mere tăiate cubulețe
– 25 de grame de unt
– 100 de grame de mix de legume (legumele îmi place să fie proaspete, atunci, așa că prefer să trag în unt, rapid, legumele, înainte să mănânc fiecare porție)
Ies cam 5-6 porții dacă mănânci câte 1- 2 pulpe la porție

Mod de preparare

1. Am făxut un mix de condimente (cimbru, busuioc, oregano și usturoi) cu ulei de măsline, iar apoi am crestat și am uns pulpele și le-am dat la cuptor pentru 50 de minute la 180 de grade celsius. Mie îmi place să crestez pulpele ca să fie mai aromate de la condimente.

2. În timp ce pulpele erau la cuptor, am topit în 150 de grame de smântână cele 250 de grame de brânză cu mucegai verde. După ce s-a topit brânza cu mucegai verde, am lăsat-o să fiarbă câteva minute. Între timp am tăiat cubulețe 250 de grame de măr (aproximativ un măr și jumătate – depinde mult de dimensiunea mărului). Am adăugat merele tăiate cubulețe în sosul de smântână cu brânză de mucegai verde, după ce l-am luat de pe foc.

3. În ultimele 10 minute cât erau pulpele la cuptor, am tras în unt 100 de grame de legume. După ce s-a topit untul, am lăsat legumele la înăbușit vre 2-3 minute.

Ulterior le-am servit pe toate împreună. Ahhh, ce deliciu minunat!

pulpe de pui cu sos de branză cu mucegai verde mere și legume

Yaaaammyyyyy!

iunie 27, 2020 0 comment

Bucătărie

Lapte din fulgi de ovăz – gata în 5 minute

by Daniela Bojincă iunie 25, 2020

written by Daniela Bojincă

Astăzi am făcut în casă lapte din fulgi de ovăz. În perioada asta am încercat tot felul de trucuri de a economisi banii, iar laptele din fulgi de ovăz făcut în casă pare o afacere super bună.

Asta pentru că o pungă de ovăz costă undeva la 2 lei, iar pentru aproximativ jumătate de litru de lapte am folosit cam 50 de grame de fulgi de ovăz. 4 lingurițe de zahăr brun de la Muscavado Dark Brown (e foarte fain, aromat, se găsește în Carrefour, 4-5 lei 500 de grame și am înțeles că-l recomandă și Jamie Oliver ca fiind super bun). Și câțiva ml de apă de la chiuvetă (să zicem 50 de bani :))).

Laptele de ovăz ca atare este bun. Merge băut direct așa. Noi însă am vrut să punem și puțin lapte de cocos că aveam, pentru aromă, cât și zahăr brun aromat. Și a ieșit senzațional. Data viitoare vrem să încercăm cu fulgi de cocos și fulgi de ovăz, direct + esență de vanilie.

Ingrediente pentru lapte din fulgi de ovăz

– 4 părți de apă rece (noi am folosit pahare – 4 pahare)
***Important e ca apa să fie rece. Eu am băgat-o la congelator vreo 30 de minute, cât să se răcească foarte bine, dar să nu înghețe. Dacă apa nu e rece, atunci când amesteci la blender fulgii de ovăz cu apa, compoziția se îngroașă și se face gelatinoasă.
– 1 parte fulgi de ovăz (1 pahar)
Poți să folosești căni, linguri, polonice, ce vrei tu, doar să respecți proporția de 4 la 1.

Mod de preparare lapte din fulgi de ovăz

1. Pui apa la răcit jumătate de oră în congelator (într-o sticlă, ceva), 30 de minute, cât să se răcească, dar să nu înghețe.
2. Pui 4 părți de apă în blender.
3. Pui o parte de ovăz.
4. Pornești blenderul la o viteză medie pentru 30 de secunde.
5. Strecori apoi printr-un tifon pus într-o sită peste o pâlnie, într-o sticlă, sau în ce vrei tu, compoziția din blender ca să îți rămână doar laptele.
6. Ulterior am adăugat 4 linguri de lapte de cocos și 4 lingurițe de zahăr brun Muscavadă care se găsește în Carrefour și Auchan (în hypermarketuri). Am vrut să-i dăm o aromă mai specială.
Poți blendui separat niște fulgi de cocos cu apă, ca să iasă laptele și uleiul din ei și să adaugi ulterior peste laptele din fulgi de ovăz. Poți să adaugi și o esență de vanilie. Vrem să încercăm data viitoare așa.

Rezultatul a fost unul super gustos. L-am băut pe nerăsuflate și abia aștept ziua de mâine. Ca să fac altul. Poți să-l prepari super rapid și ușor înainte de micul dejun, cu apa pusă în prealabil de seara la frigider. Eu am pus-o la concelator ca să grăbesc puțin lucrurile, ca era prea caldă chair și apa rece de la chiuvetă.

Mai jos sunt story-urile cu laptele meu de cocos, în urma cărora mi-au comentat câțiva oameni la stories și m-au întrebat cum se face acasă lapte din fulgi de ovăz.

Iar dacă ar fi să fac un calcul, paharul de ovăz e cam 0.2 lei. Apa am zis 0.5 lei. Zahărul să mai fie și el vreo 0.1 lei cu indulgență :)). Iar laptele de cocos hai să zic tot 0.2 lei. Deci 500 ml de lapte, 1 leu. Nu e rău, zic :D.

Mai fac chestii prin bucătărie. Poți să vezi aici.

iunie 25, 2020 0 comment

Bucătărie

A crescut mama o mică mofturoasă

by Daniela Bojincă mai 29, 2020

written by Daniela Bojincă

Da. A crescut mama o mofturoasă. De când mă știu am făcut mofturi. Și nu îmi este absolut deloc rușine cu acest aspect. Îl consider chiar o calitate. Pentru că a fi mofturos înseamnă să fii selectiv. N-am mofturi nejustificate. Am mofturi doar privind calitatea. De la mâncare, până la oameni și lucruri. Iar când mă refer la lucruri nu mă refer deloc la obiecte scumpe. Dacă e scump nu înseamnă că e calitativ. Și de asta e bine să fii mofturos. Ca să poți și să știi să nu accepți orice până nu te convingi că merită banii și atenția ta.

Cu lucrurile nu pot spune că am fost întotdeauna mofturoasă. Criteriile supreme, însușite de taică-miu aici, erau să-și facă treaba și să aibă o un raport calitate – preț cât mai bun. Niște clișee, până la urmă. Niște clișee cărora, crescând, am văzut că oamenii nu le acordă atenție și merg pe premisa: e de brand scump, e bun. Ceea ce, în foarte multe cazuri, nu-i așa.

Însă cu mâncarea, ei bine cu mâncarea am fost într-adevăr mofturoasă. Iar aici este în totalitate vina maică-mii. Pentru că gătește extraordinar și pentru că am avut întotdeauna de toate. De la o cămară plină cu conserve naturale, până la dulcețuri și mereu mâncare gătită în casă.

Cel mai mare moft al meu ține de gust și de aspectul mâncării. Nu mănânc deloc orice. Apoi mai ține de locul în care e făcut și de persoană. Nu mănânc nici din mâinile oricui. Trebuie să știu că provine dintr-un loc cât se poate de ok.

Deci da. Mi-au creat niște standarde. Uneori le consider prea mari, căci de foarte multe ori am fost dezamăgită prin faptul că nu eram mulțumită. De asta nu prea-mi plac lucrurile din comerț. Pentru că sunt făcute la nivel de masă și n-au același gust cu o mâncare făcută în casă. Chestia asta o simt pe pielea mea de multe ori când ies pe la restaurante. Tot mai bun e cu suflet, acasă. Desigur, sunt și locuri senzaționale.

Ideea aici e de mofturile care duc la căutarea acelor locuri senzaționale, sau a micilor producători locali care fac lucruri senzaționale.

Cum vă ziceam, maică-mea m-a obișnuit să am de toate. Borcane cu dulceață. Conserve. Legume congelate sau vidate pentru iarnă. Legume din grădină proaspete pe timp de vară. Fructe din grădină. Nu prea știam ce înseamnă să cumperi chestii de la supermarket. Doar ce nu puteau ai mei produce în propria curte, într-un oraș din provincie.

Habar n-am avut până niciodată ce însemană să cumperi, de exemplu, dulceață din comerț. Și aici, la București, am acum în beci dulceață. Și conserve. Și m-am obișnuit să-mi fac și stoc de legume când mai trimite maică-mea de acasă. Să videz de nu folosesc deodată. Pentru că atunci când m-am mutat în București și am cumpărat niște roșii din supermarket, primul instinct a fost să le arunc. Că nu aveau niciun gust. M-a domolit gândul că alții n-au ce mânca.

Și maică-mea, primul instinct când nu avea ea ceva, era să cumpere de la producătorii locali. Direct de la ei. Pe vremea aia, iar prin multe locuri chiar și pe vremea asta, te duceai la poartă.

Acum mai poți face asta și online, de la cei care și-au deschis și o tarabă pe internet.

Unii dintre acești producători locali, care au niște produse pe care nu le-am mai văzut la alții și nici maică-mea nu face, sunt cei de la Din Cămară, care produc conserve și Dulcețurile Veronicăi. Acest nume predestinat, identic cu al maică-mii. Sigur trebuie să fie ceva de capul produselor. Mai ales că nu sunt făcute ca produse de masă, având un stoc limitat.

Ce m-a dat pe spate la oameni nu e că au pur și simplu dulceață de căpșuni. Ci că au dulceață de căpșuni cu busuioc șiiiiiiiiiiiiiiiiii… dulceață de căpșuni cu pinot noir. Aceasta din urmă mi-a făcut cu adevărat cu ochiul. Nu le-am încercat încă dar abia aștept să ajungă comanda cu cele două borcane de dulceață la mine.

Ambele borcane au 220 de grame fiecare, iar cel cu dulceață de căpșuni pinot noir costă 25 de lei, în timp ce cel cu dulceață de căpșuni cu busuioc costă 21 de lei. Plus 17 lei transportul prin curier rapid. Sinceră să fiu, mi se par niște prețuri mai mult decât decente. Asta pentru că știu ce muncă există în spatele lor. De la maică-mea. De la cules, până punerea ei în borcan și depozitatul în cămară.

Cred că dacă s-ar apuca maică-mea să-și vândă din dulceața pe care o face, i-aș spune că o vinde ieftin la prețul acesta. Pentru că pe lângă ingredientele folosite, intră și timpul și munca ta. Care de cele mai multe ori e extenunată.

Dar să revenim puțin la dulceața de căpșuni cu pinot noir, pe care abia o aștept să o gust. Și să o mănânc dimineața cu pâine prăjită cu unt și o cană de ceai fierbinte, așa cum m-am obișnuit să-mi iau micul dejun în fiecare dimineață de când cu izolarea și carantina.

Cel mai important aspect pentru mine când cumpăr chestii de genul este să nu aibă aditivi și să fie 100% natural. Fix cum le face și maică-mea, acasă. Fără conservanți, aditivi sau cine știe ce arome artificiale. Aromele se iau, cel mai bine, din ingrediente naturale. Iar dulcețurile Veronicăi așa sunt. Ca la mama acasă. Doar că ale ei au și pinot noir sau busuoic.

Cea cu pinot noir, iar mie îmi place de numai vinul din pinot noir, pe lângă pinot noir și căpșuni mai are și lămâie, scorțișoară, cardamon, anason și cuișoare. Și cred că toate aceste ingrediente, combinate, dau niște arome senzaționale. Yamy, yamy. Abia le aștept să le savurez la micul meu dejun și să vă povestesc și după ce le încerc. Momentan am fost entuziasmată pur și simplu de existența lor.

Tocmai le-am încercat și au toate trei o aromă senzațională. Curcubeu pe cerul gurii. Am scris un articol separat, aici.

Pe Veronica o găsiți și pe Facebook cu dulceața din cămară. Puteți să vedeți acolo o mulțime de poze cu produsele și să aflați mai multe despre ea și mica ei afacere.

mai 29, 2020 1 comment

Bucătărie

Am descoperit rețeta perfectă de clătite

by Daniela Bojincă mai 9, 2020

written by Daniela Bojincă

Da. Am descoperit rețeta perfectă de clătite. Cu fanta. Bine, acum e perfectă pentru mine, nu știu pentru alții. Dar au ieșit super pufoase și moi și delicate așa, nu știu cum să zic. Au ieșit perfecte.

Prima dată când am făcut clătite, singură, acum vreo 4 ani, îmi aduc aminte că am plâns. Pentru că nu erau deloc așa cum îmi aminteam eu clătitele făcute de mama sau de bunica. Pur și simplu nu ieșeau. Erau tari, deloc pufoase și na, oribile. Deși le-am făcut după rețeta de acasă. Poate nu o mai fi fost făina bună, sau ceva. Habar n-am. Cert e că au fost un dezastru.

Dar de atunci am tot căutat să fac clătitele perfecte. Potrivite gustului meu, care să aibă o textură pufoasă, să fie subțiri și foarte moi și dulci și aromate, nu doar aluat la tigaie pe care să o ung cu gem. Și în sfârșit mi-au ieșit. Fix așa cum îmi doream.

Bine, de la a doua încercare au ieșit din ce în ce mai bune. Dar mofturoasa din minte tot nu era mulțumită. Erau bune, dar nu perfecte. Iar oltenii nu acceptă ceva mai prejos decât perfecțiunea.

Pentru această rețetă, trebuie să recunosc că am tot testat cu anumite ingrediente, fără anumite ingrediente și, în cele din urmă, am făcut o combinație care a ieșit după cum urmează, așa că las ingredientele mai jos. Nu de alta, dar nu prea țin minte chestii de genul și uit mereu cum am făcut un lucru.

Ingrediente pentru clătie perfecte cu fanta:

400 g de făină (am cernut făina – am înțeles că iese coca mai pufoasă dacă o cerni)
300 ml de lapte (călduț)
500 ml de fanta (la temperatura camerei)
3 linguri de zahăr
2 gălbenușuri
2 albușuri
(da, sunt două ouă, dar le-am separat în 2 ingrediente pentru că se folosesc diferit)
1 esență de lămâie
1 plic zahăr vanilat
1 linguriță de sare

Așaaaaaaaaaa. Acum, modalitatea de preparare, ca la orice aluat de clătite, nu-i deloc dificilă.

Pașii pentru prepararea clătitelor cu fanta sunt super simpli

Am cernut făina într-un bol mare.
Am adăugat 300 de ml de lapte călduț și am omogenizat compoziția
Am adăugat apoi 500 de ml de fanta și am omogenizat din nou compoziția cu un tel
Am adăugat apoi gălbenușurile de ou, zahărul, esența de vanilie și zahărul vanilat și am omogenizat bine de tot compoziția cu un tel
Într-o farfurie am bătut albușurile de ou cu o linguriță de sare până s-au făcut spumă și s-a întărit. Fix ca la prăjiturile în care se bate albușul de ou și când întorc castronul nu trebuie să pice spuma de ou. Face clătitele mult mai pufoase.
Am încorporat apoi spuma de ou în aluatul de clătite, cu un tel, până s-a omogenizat bine compoziția șia. devenit foarte aerată (începe să facă bule la suprafață)
Apoi am încins o tigaie unsă cu ulei (ung tigaia cu ulei, cu o pensulă, pentru fiecare clătită în parte) și am lăsat clătita cam 2-3 minute pe fiecare parte, la foc mediu. Et voila clătita perfectă.

Clătitele astea sunt perfecte cu gem, la micul dejun sau ca desert, după masă. Mie îmi plac oricând. Ador clătitele. Mai ales pentru că sunt super simple de făcut. La fel ca tarta de o recomandam săptămâna trecută. Pe care ți-o recomand să o încerci.

Dar să-ți mai las niște poze cu clătitele.

Sper să-ți placă și ție!

mai 9, 2020 4 comments

Bucătărie

Tartă cu lime la tigaie în câțiva pași simpli

by Daniela Bojincă mai 3, 2020

written by Daniela Bojincă

Iubesc dulciurile. Le ador pur și simplu. Iar dulciurile făcute în casă sunt preferatele mele. Așa că atunci când am dat peste această rețetă de tartă cu lime, care părea super simplă de făcut, iar cum în ultimul timp gătesc din ce în ce mai mult, pentru că în perioada asta delicată e musai să faci economie, am zis că-i musai să o încerc ca să mai îndulcesc perioada asta grea și dificilă. Mi s-a părut de-a dreptul delicioasă.

Rețeta pe care am încercat-o este de la Prăjiturela, un fel de mămică a dulciurilor în blogosfera culinară. O știam și, deși am zis mereu că vreau să încerc una dintre minunatele ei prăjituri, mereu m-am luat cu alte rețete mai pentru hrană așa. Cumva și de frică pentru că dacă o mâncare o mai dregi la final ca să-i dai gust, cu o prăjitură ai pus-o. Dacă nu ți-a ieșit nu ți-a ieșit și aia e. Ingrediente și bani irosiți pe apa sâmbetei.

Îmi amintesc când m-a lăsat bunică-mea să o ajut să facă tortul de ziua tatei, iar eu în loc să pun zahăr, am pus sare. O grămadă de sute de grame de sare. Nu mai știu cât. Și toată lumea se întreba de ce nu crește blatul ăla în cuptor… ei bine, pentru că dpdv chimic, nu era ce trebuie acolo. Iar când a gustat bunica blatul după ce s-a răcit, ei bine.. surprizăăăăă, era extrem, dar extrem, dar extrem de sărat.

De atunci nu prea m-am mai atins de făcut prăjituri. Doar tiramisu cred că am mai încercat, de una singură.

Am aflat de rețetă cumva prin prisma Asia Express

Dar cum m-am uitat la Asia Express pe YouTube așa, când și când, la câteva momente, căci nu am avut niciodată răbdare ca să stau să mă uit la TV, cu reclame și o grămadă de momente care nu mă interesau, ca să văd de ce o ia razna bula mea de pe Facebook cu fiecare episod, au început să-mi apară în feed-ul de la YouTube recomandări ale celor din Asia. Precum Carmen Grebenișan. Și mi-a apărut fix videoul în care ea încerca să facă o tartă cu lime. Cea de la Prăjiturela. Și, văzând că i-a ieșit, mi-am zis că n-are ce să meargă nasol. Așa că ma încercat-o.

Lucrând în agenție, inițial am crezut că e ceva campanie de promovare, cu vloggeri și bloggeri cunoscuți care gătesc rețete pentru un plus de awareness. Ceea ce mi se pare o idee super interesantă și cred că ar merge pusă în practică, ca să ajungă anumiți oameni, ale căror rețete chiar îți ies, la cât mai multă lume.

După ce am încercat-o pot spune că e cea mai simplă și rapidă rețetă pe care am făcut-o. Desigur, trebuie să respecți întocmai cantitatea de ingrediente și modul de preparare. E chimie pură. Bucătărie e chimie, dacă vrei să-ți iasă rețetele. Contează și tipul de ingrediente, dar și proporția lor.

Așadar, tot ce ai nevoie pentru această tartă cu lime:

250 de grame de biscuiți digestivi (eu am luat de la LIDL, marca lor specială, căci au o compoziție untoasă și se leagă foarte bine, ceea ce am observat că e fix ce trebuie pt blatul tartei)
100 de grame de unt topit (ca sălegi biscuiții pisați pt blat)
1 lingură de cacao
1 conservă de lapte condensat (aici Prăjiturela are mai multe explicații și recomandări de branduri în funcție de magazin) – eu am laut de la ProdLacta Brașov din Auchan – susținem și economia locală și știu că au super produse
250 de ml de smântână de frișcă (am folosit LaDorna)
zeama și coaja de la 4 Lime-uri

Și asta-i tot. Ca ingrediente.

Apoi, pașii sunt super simpli:

Pisezi biscuiții și-i faci praf și pulbere. Îi amesteci apoi cu cacao.
Adaugi treptat untul topit ca să se încorporeze cât mai bine și amesteci până când ai o compoziție omogenă
Întinzi compoziția într-o tavă rotundă. E perfectă una cu fundul detașabil, ca să scoți apoi tarta ușor. Cum eu n-am avut nici tavă rotundă, nici cu fund detașabil și singurele chestii rotunde de la mine din bucătărie sunt oalele de ciorbă și tigăile, am ales cea mai potrivită tigaie și am întins compoziția pentru blat în ea. Mna. În viață trebuie să înveți să te descurci cu ce ai. Și să improvizezi. Practic asta mi-a luat cel mai mult timp.
Pentru cremă amesteci laptele condensat cu smântâna pentru frișcă într-un bol (e super important să fie reci, de la frigider). Ajută la închegare când pui zeama de la lime.
După ce ai omogenizat cele două ingrediente adaugi și zeama de la lime. Care, fiind acidă, îngroașă rapid compoziția. Și o face să stea închegată chiar și atungi când o tai.
Desigur, pentru a se închega cât mai bine, trebuie lăsată câteva ore la frigider. Ca să fiu sigură, eu am lăsat-o peste noapte. Iar de dimineață arăta așa de bine. Și este super gustoasă!

Desigur, procesul de tăiere al primei felii și scoaterea ei din tigaie a fost o adevărată provocare. Dar vai, gustul acela merită tot efortul. Este super răcoroasă și o adevărată încântare pentru papilele tale gustative. Super ușor de făcut și ieftină.

Rețeta de la Prăjiturela, cu o mulțime de explicații despre produsele pe care le folosești, cât și de ce această tartă nu o să-ți iasă cu zeama de la alte fructe, o găsești aici.

Nu-i așa că arată demențial? Doamne că-mi plouă în gură numai când mă uit la poză. Mă duc să mai tai o felie.

mai 3, 2020 0 comment

reteta cozonac moldovenesc daniela bojinca

Bucătărie

Am făcut primul cozonac moldovenesc din viața mea

by Daniela Bojincă aprilie 20, 2020

written by Daniela Bojincă

Sâmbătă, înainte de Paști, am făcut primul cozonac moldovenesc din viața mea. A durat ceva, dar a ieșit super ultra mega gustos. Și pufos. E pufos chiar și în a treia zi după ce l-am făcut.

E fix așa cum mi l-am dorit. Nu suport cozonacul acela de casă care se sfărâmă imediat ce s-a răcit. Așa că mai mereu, de sărbători, eu mâncam cozonac doar în prima seară, când se tăia călduț. Apoi nu mă mai atingeam de el decât dacă-l înmuiam în cana cu lapte.

Cum anul acesta am făcut sărbătrile departe de ai mei, mi-am propus să-mi fac cozonac. Singură. Și tot căutam o rețetă care să fie pentru un singur cozonac, ca și cantități. Și tot ce găseam era pentru o familie întreagă de cozonaci. Și tare îmi era că dacă mă apucam eu să împart și să aproximez cantitățile, nu-mi ieșea absolut nimic. Mai ales când faci ceva pentru prima dată în viață e bine să urmărești instrucțiunile.

După multe căutări pe Google și YouTube, o prietenă moldoveancă, de peste Prut, mi-a recomandat-o pe Valeria de la Valeries Food. A făcut o pască după ea și mi-a zis că are și rețetă pentru un cozonac. Mi s-a părut super ok vibe-ul ei și ce i-a ieșit la final, așa că am zis să încerc. Nu părea prea complicat. Până am ajuns la frământat.

Am folosit aproape întocmai cantitățile ei pentru cozonac. La nuci am pus 250g în loc de 200. Iar când am frământat, la început, pentru că 500g de făină n-au fost suficiente, am mai cernut făină de vreo 4-5 ori, în bol, până să încep să adaug untul, ca să mi se omogenizeze cât de cât.. Probabil e și de la făină, din ce am înțeles de la cei mai experimentați. Ideea e să-ți dai seama să poți să aproximezi. Ulterior, după ce am adăugat untul puțin câte puțin și am frământat pe blatul din bucătărie, nu a mai fost nevoi să adaug făină. Doar ulei, de 2 ori, pe mâini.

Cozonacul a ieșit super pufos. E pufos și după 3 zile. E super gustos. Suficient de dulce. Ce să mai, e perfect. Și cred că am să rămân la această rețetă minunată de azi înainte.

Cum am făcut eu pas cu pas rețeta de cozonac, am pus pe stories pe Instagram, aici. Rețeta Valeriei o găsești aici. Are și video. Prezintă absolut toate detaliile.

aprilie 20, 2020 0 comment

Bucătărie

Am gătit cu ce am găsit prin frigider

by Daniela Bojincă martie 23, 2020

written by Daniela Bojincă

De aproape două săptămâni nu am ieșit deloc din casă. Și cum mi s-a termiant mâncarea de la mama, căreia i-am spus că gata, nu mai primesc niciun pachet, a trebuit să mă apuc de gătit.

M-am învățat de la mama că nu se știe niciodată când ai nevoie de ceva de la congelator, pe timp de criză. Bine, era vorba mai mult de o criză de lene de a nu ieși din casă, până la magazin, să cumperi tot felul de lucruri pentru o mâncare rapidă, când îți e foame. Așa că am un congelator plin. Plin cu pungi vidate cu legume tocate, gata să fie puse în ciorbă, cu măruntaie de pui, cu verdețuri și altele asemenea. Și mai aveam și prin frigider niște ingrediente proaspete + în cămară, așa că am zis să mă folosesc de ele.

Am găsit prin frigider și congelator atât îngrediente din care ar fi mers făcută o ciorbă delicioasă, cât și ingrediente care s-ar fi putut combina pentru un felul doi. Și le-am combinat. Și mi-au ieșit două preparate chiar mai delicioase decât le fac de obicei. Pentru că am improvizat, că nu aveam chiar tot ce folosesc în mod normal. Bună și improvizația asta la ceva.

Mama ar putea să fie mândră de mine căci, atunci când m-am mutat eu în București și am intrat în bucătărie și pentru altceva în afară de a mânca, anume să gătesc, habar n-aveam de din astea cu improvițații, aproximări, estimări și așa mai departe. Mie dacă îmi zicea rețeta să pun 150 de grame de făină și la final nu-mi ieșea compoziția cum trebuie, eu nu știam să mai adaug nițică făină dacă e prea lichidă. Chestii de genul. Sau să schimb ingrediente cu alte ingrediente? Ferească… nu!

Dar acum m-am învățat. Știu să improvizez. Știu să estimez. Știu să aproximez. Îmi dau seama când o rețetă mai are nevoie de îmbunătățiri. Ce să mai, o adevărată gospodină! Bună de măritat, nu alta!

Prima dată am gătit o ciorbă cu legume

Am văzut prin congelator o pungă cu legume vidate și am zis perfect. Merg de o ciorbă. Aveam acolo morcovi, praz, păstârnac, ardei gras roșu și galben și o jumătate de dovlecel. Am mai găsit și vreo 200 de grame de fasole verde, prin congelator. Mai aveam niște cartofi în cămară, niște ceapă, niște bulion de la maică-mea și nișre roșii proaspete.

Am dezghețat legumele în cuptorul cu microunde. Între timp am călit vreo două cepe în vreo trei linguri de ulei, iar apoi am adăugat și legumele la călit vreo 5 minute. Am pus vreo 3-4 litri de apă și 3 cartofi tăiați cuburi, după ce s-au călit legumele, plus o lingură de sare și le-am lăsat să dea 2-3 clocote. Apoi am adăugat și fasolea și am mai lăsat să cloctească vreo 5 minute, după care am adăugat și roșiile și bulionul și le-am lăsat pe foc încă 15 minute ca să-și ia gust toate. La final de tot am mai adăugat puțină sare, după gust.

Rețeta pas cu pas o poți vedea și pe stories, aici. Cert e că mi-a ieșit mult mai gustoasă improvizația asta, cu ce-am găsit prin frigider și prin cămară, decât ciorba cu legume pe care o fac de obicei – adică aceasta.

Apoi am făcut niște cartofi cu pui la cuptor și roșii cherry

ingrediente aripi la cuptor cu cartofi si rosii cherry

Inspectând eu congelatorul și frigiderul ca să fac un inventar cu tot ce se găsește pe acolo ca să văd ce pot încropi de-ale gurii ca mâncare de gătit, am văzut că mai am niște pungi cu pui de la cei de la Avis 3000, pe la care am fost în vizită prin toamnă să văd cum sunt crescuți puii într-o avicola modernă. Mai avem o pungă cu aripioare și o pungă cu pipote. Rețeta originală e cu pulpe inferioare și pulpe superioare de pui. Și, cum pe alea le-am păpat deja, am zis să încerc cu aripioare la cuptor. A ieșit un deliciu improvizația mea, căci am mai adăugat niște ingrediente pe parcurs.

Am lăsat la dezghețat de seara până dimineața, într-un castron, punga cu aripioare. Iar sâmbătă dimineața m-am apucat de gătit.

Am curățat cartofi. Aproximativ un kilogram, cât să acopere fundul tăvii. Am spălat aripioarele. Iar apoi am făcut un sos cu condimente pentru cartofi și aripioare. Am adăugat o lingură din fiecare din următoarele: condimente pentru barbeque, condimente pentru pui, oregano, cimbru, curry, curcuma, usturoi granulat, boia dulce, rozmarin, sare, piper mozaic și ulei de măsline cât să fie suficient de lichidă dar dar și densă în același timp compoziția. Un fel de nici prea prea, dar nici foarte foarte.

Apoi am adaugat jumătate din compoziție peste cartofi și i-am amestecat încât să aibă toți sos și să fie delicioși. Iar cealaltă jumatată am adăugat-o peste aripioare și le-am amestecat. Am pus aripioarele peste stratul de cartofi.

Și, cum mie îmi plac la nebunie roșiile la cuptor, am adăugat 500 de grame de roșii cherry, tăiate pe jumătate, printre aripioarele de pui și peste ele, ca să se scurgă la cuptor zeama și să fie totul cât mai delicios. Eu ador ca farfuria și preparatul să aibă gust.

Apoi am improvizat și am stropit totul cu niște oțet balsamic, că mi-a sărit în ochi pe raftul din spatele blatului și am presărat niște semințe de susan din borcan. Nu mai știu exact pentru ce am cumpărat un borcan de susan, dar încă-l am acolo, lângă oțetul balsamic. Și cum mie îmi place susanul prăjit, m-am gândit că n-are ce să iasă rău.

aripi la cuptor cu cartofi si rosii cherry

A ieșit un deliciu, față de rețeta clasică (cartofi cu pulpe cu sos cu condimente și roșii cherry). În plus, improvizez de fiecare dată și sosul, în funcție de ce condimente am prin casă. Iar susanul și oțetul balsamic chiar fac diferența.

Tu ce-ai mai gătit în perioada asta? Nu de alta, dar poate îmi dai niște idei cu ce-aș mai putea improviza de prin frigider. Încă am congelatorul destul de plin. Și cămara.

martie 23, 2020 2 comments

cele mai bune locuri cu mancare din bucuresti restaurant seoul cover

Bucătărie

Unul dintre cele mai bune locuri cu mâncare din București

by Daniela Bojincă ianuarie 13, 2020

written by Daniela Bojincă

13 ianuarie 2020. Ziua în care am ajuns acasă cu burtica extrem de fericită și plină cu mâncare coreană. Și am zis că e musai să scriu despre asta căci mi se pare că am dat de unul dintre locurile pe care musai trebuie să le încerci prin București. Și anume unul dintre cele mai bune locuri cu mâncare din București: Restaurant Seoul de pe Strada Aviator Mircea Zorileanu 89 din București (în apropierea stadionului de rugby, Arcul de Triumf și Piața Presei).

De mai bine de 2-3 ani de zile, de când am auzit de acest restaurant din București, fiind fană declarată a mâncărurilor asiatice, mi-am tot dorit să ajung și să încerc niște mâncare asiatică cumva de la mama ei. Și când zic de la mama ei e că știu pe surse de la un fost angajat faptul că aduc majoritatea ingredientelor din Coreea de Sud, mai puțin carnea și legumele. Dar sosuri și alte din astea cu care prepară sosurile, sunt originare de la mama lor, ceea ce face ca experiența culinară să fie cât mai autentică, iar calitatea superioară.

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul

Interior Restaurant Seoul

Însă tot amânam să merg știind că prețurile sunt destul de piperate și găseam mereu altceva să fac cu banii. Însă, acum că am fost, am mâncat și am plecat cu un zâmbet cât China de mare de la ei din restaurant, pot spune că mâncarea aia își merită cu adevărat prețul.

13 ianuarie este o zi specială. La fel ca orice zi din săptămâna asta cuprinsă între 10 și 17 ianuarie, de ceva ani încoace. Săptămâna cu noroc și fericire o numesc eu. Așa că am renunțat la orice altceva și am mers să iau masa de prânz la Restaurant Seoul. Doar că masa aia de prânz cred că îmi ține și de cină la cât de mari erau porțiile.

Am mers pe mâna cunoscătorilor și mi-am ales ce mi s-a recomandat mai bun din meniul respectiv. Și n-am dat greș. Am mâncat niște bunătăți de numa numa.

Pentru început mi-am comandat un ceai cald de gutui pe care să-l savurez înaintea mesei. Și a fost CEL MAI BUN ceai pe care l-am băut vreodată. Pentru că nu a trebuit să pun nici zahăr, nici miere, nici nimic altceva ca să-l fac să fie bun. A fost perfect fix așa cum l-am primit.

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul ceai de gutui

Ceai cu gutui

Ce-i drept, când mi-a adus ospătărița ceaiul, eu am ridicat puțin din sprâncene că nu avea nici linguriță și nici pliculețe cu zahăr sau miere. Dar am zis să nu fiu copil de la țară și să comentez că n-am mai primit niciodată în viața mea un ceai fără ceva îndulcitori, ci să-l încerc fix așa cum l-am primit căci s-ar putea să am o surpriză plăcută. Iar surpriza n-a fost plăcută, ci a fost de-a dreptul fantastică și demențială. Thumbs up for this!

Supele coreene

Apoi mi-am comandat o supă de pachețele de primăvară (Mandu Tatuc) care a venit într-un castron imens pe care l-am și împărțit și am mai și luat restul la pachet. Pe lânga asta am mai luat o supă picantă din Kimci și carne de porc cu un bol de orez simplu super bun (Kimci Cigae) din care n-am încercat că nu-mi place mâncarea iute, dar care părea să fie tare bună la cum a fost mâncată.

Împreună cu supele am primit și niște salate super gustoase: una cu cartofi cu ceva sos, alta cu kimci super bun, alta cu ceva blat de pizza și ceva super bun pe deasupra și una cu castraveți și sos la fel ca la kimci. Super bune toate.

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul Supa de pachețele de primăvară Mandu Tatuc

Mandu Tatuc – Supă de pachețele de primăvară

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul Supa picantă din Kimci și carne de porc cu un bol de orez simplu Kimci Cigae

Kimci Cigae – supă picantă din Kimci și carne de porc cu un bol de orez simplu

Felurile principale

Ca fel principal am comandat o porție de spaghete transparente cu legume, ulei și semințe de susan și carne de vită (Ceapce) și o porție de pui pane preparat cu legume în sos dulce-acrișor (Tangsuyk). Super bune ambele. Mi-am pus în farfurie câte jumătate din fiecare. Ceapce are niște arome senzaționate de la carnea de vită cu uleiul și semințele de susan, iar spaghetele sunt așa moi că se topesc efectiv în gură. Super bun preparatul. Iar Tangsuyk este extraordinar datorită sosului și al gutuilor din preparat, peste carnea de pui pane. Papilele mele gustative au luat-o efectiv razna de fericire. Un alt preparat pe care l-am luat pe recomandare și s-a dovedit a fi de-a dreptul excelent și pe care îl recomand.

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul Pui pane preparat cu legume în sos dulce-acrișor Tangsuyk

Tangsuyk – pui pane preparat cu legume în sos dulce-acrișor

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul Spaghete transparente cu legume, ulei și semințe de susan și carne de vită Ceapce

Ceapce – spaghete transparente cu legume, ulei și semințe de susan și carne de vită

Desertul

Desigur că nu am rezistat și, încă de la început de când m-am uitat pe meniu mi-au făcut cu ochiul niște clătite tradiționale coreene (care de fapt, conform internetului, ar fi fost introduse în Coreea de către imigranții chinezi), umplute cu scorțișoară, nuci pisate, miere/zahăr brun. Combinația asta nu avea cum să dea greș. Așa că, cum stomacul meu are mereu o încăpere liberă și pentru desert, oricât de plin ar fi, mi-am comandat un Hotteok. Priviți doar fericirea de pe chipul meu când am primit desertul. Iar gustul.. pfff… de nedescris. Și coca era super faină, diferită total de clătitele noastre.

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul Clătitele tradiționale Hotteok

Hotteok – clătite tradiționale coreene

clatite coreene traditionale hotteok restaurant seoul bucuresti cele mai bune locuri cu mancare daniela bojinca

Senzaționale clătitele. Super aromate și suficient de dulci.

Prețurile de la Restaurant Seoul din București

Ca să-ți faci o idee, în caz că vrei să treci pe acolo, prețurile sun cam următoarele:

Ceaiul de gutui a fost 10 lei și am primit o cană medie ca volum; aș putea spune că e, într-adevăr, puțin cam mare prețul raportat la volum; raportat însă la calitate, e chiar super decent.
Supa de pachețele de primăvară (Mandu Tatuc) a fost 40 de lei 200g (dar mie mi s-a părut că a avut mult peste 200g); din nou, preț măricel pentru volum, dar decent din punct de vedere al calității;
Supa picantă din Kimci și carne de porc cu un bol de orez simplu (Kimci Cigae) a fost tot 40 de lei pt 200g (aici a părut de 200g);
Spaghete transparente cu legume, ulei și semințe de susan și carne de vită (Ceapce) au fost 38 de lei pentru 250g; un preț super extra mega decent și pentru cantitate și pentru calitate;
Pui pane preparat cu legume în sos dulce-acrișor (Tangsuyk) a fost 45 de lei pentru 200g; aici prețul mi se pare chiar măricel pentru cantitate, însă din nou calitatea câștigă.
Clătitele tradiționale (Hotteok) au fost 24 de lei – super ok ca preț și pentru cantitate și pentru calitatea lor – foarte, foarte, dar foarte gustoase.

Totalul a fost de 214 lei. Multicel pentru o singură masă de două persoane cu salarii normale în oraș, într-adevăr. Dar savoarea și gusturile… merită tot răsfățul.

Notă pentru mâncarea de la Restaurant Seoul din București

Dacă ar fi să-i dau o notă de la 1 la 10, eu i-aș da 20. Atât de mult mi-a plăcut și localul și mâncarea. Un local simplu, tipic localurilor asiatice tradiționale de prin Coreea. Cu separeuri și senzația de intimitate.

Pe lânga asta, pe masă, aveau o plită electrică unde am înțeles că sunt niște preparate speciale pe care ți le aduc și ți le prepari direct pe masă. Și cred că mergea și pentru încălzit, sau ceva.

cele mai bune locuri cu mancare din Bucuresti restaurant seoul plita pe masa

Aici poți să prepari anumite preparate.

Apoi, mi-a plăcut că aveau un buton pentru fiecare masă ca să poți să chemi ospătarul când te hotărai ce voiai să comanzi, sau când voiai să mai comenzi altceva, sau să-l întrebi ceva. Super util butonul decât să stai să dai în disperare din mâini sau să strigi prin restaurant și să deranjezi pe toată lumea. Am înțeles că e un sistem implementat din Coreea și este adus chiar de acolo.

Chiar dacă mâncarea este piperată la preț, într-adevăr, merită totuși un răsfăț de măcar o singură dată să le treci pragul. Cu siguranță o să rămâi cu un gust tare plăcut.

Deci da, dacă ar fi să aleg o notă între 1 și 10, tot 20 aș alege. ♠

Iar după această experiență în București, mi-am propus să nu mai ratez să ajung în Coreea de Sud și să ajung pe bune în Coreea în viitorul apropiat.

P.S. Au și site și pagină de Facebook.

Pe mine mă mai găsești și pe Facebook și Instagram, așa că te invit și pe acolo să mă urmărești, să dai un like și un follow.

ianuarie 13, 2020 0 comment

domeniile_samburesti_vinuri_masterchef_alexandru_hora_daniela_bojinca

Bucătărie

Un trio perfect: vin, mâncare și un bucătar chef

by Daniela Bojincă decembrie 9, 2019

written by Daniela Bojincă

În vizita mea #prinHD, pe lângă faptul că ne-am plimbat HaiHui prin locuri mai puțin cunoscute din țară și am vizitat și văzut cum merg lucrurile la ferma Avis3000, am avut parte și de preparate demne de MasterChef, de la Alexandru Hora și vinuri de la Domeniile Sâmburești, iar pentru niște hidratare, nițică apă de la Aqua Carpatica.

Și pentru că nu am mai apucat atunci, vreau să vă povestesc despre mâncare, vinuri și ~~cum să le combini și asociezi ca să îți bucuri papilele gustative~~ (habar n-am cum se face asta; a încercat Daniel să mă inițieze în arta și tainele vinurilor, dar n-a avut cu cine pentru că sunt pur și simplu o cauză pierdută). Asta înainte să mă apuc să povestesc despre săptămâna mea extraordinară din Israel.

În timp ce noi ne-am plimbat HaiHui prin Hunedoara, Rahela, Cristina și Călin au fost asistenți de bucătar și l-au ajutat pe Alex să prepare tot felul de bunătăți. Și nu s-au descurcat deloc rău, că ne-am delectat papilele cu niște bunătăți, pfaaai mamă, mamă…

Când am fost invitată să particip la marea aventură din Hunedoara, cuvintele cheie care au pus capac a fost Alexandru Hora și Masterchef. Mereu mi-am dorit să am un bucătar personal de la Masterchef și care a mai și ajuns în finală. Așa că nu aveam cum să ratez așa ceva. Bine, Alexandru Hora a fost aproape bucătar personal, că l-am împărtiți și cu restul bloggerilor prezenți. Aia e. În viață mai trebuie să faci și sacrificii.

Ei bine Alexandru Hora și spirdușii săi ne-au deschis apetitul prima dată cu o salată Tabouleh. Tare faină, vorba ardelenilor. Una dintre puținele salate care mi-a plăcut de altfel (în general singura salată care îmi place e aia de varză cu sare și oțet și atât). Aici Daniel ne-a pregătit un Sauvignon Blanc de la Domeniile Sâmburești pentru a intensifica gustul și savoarea. Poate de asta mi-a și plăcut așa de mult salata. Cert e că startul l-am început cu doi pași drepți.

Poză furată de la Daniel Botea.

vin_sauvignon_blanc_domeniile_samburesti

Poză furată de la Marian Buzărnescu.

Apoi, Alexandru și cei trei spiriduși au pus de niște tagliatele cu ou moale. Pffff. Am murit efectiv. Papa bun de tot. Pentru tagliatele Daniel ne-a pregătit un Chardonnay, tot de la Domeniile Sâmburești. Cică e vinul care înțelege femeile. Eh… măcar vinul să ne înțeleagă și pe noi, dacă bărbații nu.

Poză furată de la Daniel Botea.

Iar cireașa de pe tort de la Alexandru Hora și spiridușii săi harnici a fost o mămăliguță cu niște inimi și pipote la ceaun. Vai, vai, o adevărată încântare și pentru papile și pentru stomac și pentru tot. Pentru că n-au fost așa oricum, ci cu trufe rase pe deasupra. Bunătatea asta de preparat de Masterchef am combinat-o cu un Merlot, iar alții cu un Roze de la Domeniile Sâmburești. Bună combinație. Mai vreau. Fapt pentru care abia aștept să ajung la la restaurantul lui Alexandru de pe drumul dintre Cluj și Oradea. Am rămas cu gândul la mâncarea lui. Iar când o să mă fac eu mare și suficient de boată, o să-l iau bucătar personal. Am zis!

alexandru_hora_mamaliga_pipote_inimi_ceaun_trufe

Poză furată de la Marian Buzărnescu.

După masa asta copioasă, parcă mai merge un vin, nu? Ei bine așa a zis și Daniel. Iar noi nu ne-am putut împotrivi de nicio culoare. Pentru că la final ne-am încântat cu un Chardonnay Chateau Valvis din 2017 de la Domeniile Sâmburești, un vin medaliat chiar cu aur la „Vinalies Internationales” anul acesta, în 2019, la Paris, una dintre cele mai prestigioase competiții cu și despre vin din întreaga lume.

E foarte important să știi cum să combini gusturile și savorile ca să creezi artificii pe cerul gurii. Iar Daniel a reușit. Mulțuuuumiiiiiim, Daniel! Ești de treabă.

vin domeniile samburesti daniela bojinca

Haideți că am și o poză proprie.

Și mai e ceva important, când bei alcool. Să bei și apă. Tata pe mine m-a învățat că lângă paharul de vin musai un pahar de apă. Și mâncare. Asta ca să te bucuri de combinația asta fără să ți se urce la cap. Așa că pe lângă 5 pahare de vin sec de la Domeniile Sâmburești am dat gata și 5 pahare de apă de la Aqua Carpatica. Trebuie să bem responsabil.

vin_domeniile_samburesti_si_aqua_carpatica

Poză furată de la Daniel Botea.

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu”, cotidianul Glasul Hunedoarei.

decembrie 9, 2019 0 comment

avis3000 pui avicola crescatorie daniela bojinca blog

Bucătărie

Cum sunt crescuți puii care ajung în comerț de la Avis3000?

by Daniela Bojincă octombrie 7, 2019

written by Daniela Bojincă

Pe tine te interesează ce mănânci? Cum mănânci? Și de unde provine mâncarea pe care o cumperi din supermarket ori hypermarket, de la piață, sau mai știu eu de pe unde? Mie mi se pare super important să ne intereseze ce mâncăm.

Pe mine da, mă interesează. Asta și pentru că am fost crescută cu grădină în spatele casei, găini, gâște, rațe, oi și vaci la bunici. Și alte cele. Practic am avut de toate. Iar ai mei nu prea făceau piața decât pentru răsaduri. Sau când nu mai rămâneau diverse pentru că le foloseau pe toate la conserve, iar copilul voia în continuare roșii cu brânză dimineața, la prânz și seara (adică eu). În fine. Ai prins ideea. Ai mei erau cu BIO înainte să fie mainstream să fii pe BIO.

Și acum maică-mea încă îmi trimite fie mâncare gătită de ea cu produse din propria-i recoltă, fie îmi trimite pachețele vidate ori conserve cu diverse. Foarte rar merg în Carrefour sau Auchan ca să cumpăr diverse ingrediente când gătesc. De obicei cumpăr ce-mi lipsește pe moment (niște legume, niște ouă, niște carne de pui etc.). Ceea ce nu-i rău, pentru că economisesc o grămadă de bani.

Întâmplarea se face că, de fiecare dată când cumpăr produse că vreau să gătesc ceva, mă uit să fie produse în România. E vorba și de ceva mai multă încredere pentru că știu că o mulțime de producători locali produc produse bune în România. Și asta pentru că am ajuns să cunosc câțiva. Apoi mai e și puțină mândrie, că-s din țara mamă, cât și puțin sprijin al propriei economii și al producătorilor români.

Spre exemplu, ouă și carne de pui cumpăr de la Avis3000. Prima dată mi-a atras atenția logoul lor cu puiul. Apoi că erau printre puținele branduri din frigiderul cu carne de pui care arătau bine ca și culoare și textură. Iar câștigătoare le-a făcut faptul că sunt produse în România, în județul Hunedoara. Dacă mai erau și-n Oltenia…

Vă rog să treceți peste faptul că nu am șters lentila. Mulțumesc!

Așa că atunci când mi s-a propus să merg în Hunedoara și să văd cum se produc ouăle și carnea pe care le mai cumpăr din când în când de la ei, n-am ezitat. Eu chiar sunt curioasă ce mănânc. Și cât de cât atentă. Și mofturoasă. La mine trebuie să aibă gust, iar uneori sufăr când ce cumpăr din magazine n-au cum au ale maică-mii (în special roșiile… acolo sufăr cel mai mult când se termină ale maică-mii).

Mna, și uite așa am ajuns să mă plimb eu pe la Avis300, în perioada Porților Deschise Avis3000, de la incubatoare, la camerele în care stau puiuții de câteva zile, la camerele în care stau puii aia mari de carne, găinile de ouă, până la abator și ambalare. Și a fost o experiență interesantă pentru mine să văd cum se produc ouăle și carnea de pui la nivel industrial, ca să zic așa, nu doar la nivel de țară, cu 10-12 găini, 2 cocoși și eventual o clocitoare.

O să o iau cu începutul. Și anume, cu incubatoarele. Care par ca dintr-un film SF, căci totul e modernizat. Nu mă așteptam să arate chiar așa.

Poză furată de la Marian Buzărnescu.

Cam așa arată incubatorul în interior

Și da, totul e cu halate și bonete. Iar la intrare călcam pe un preș îmbibat cu dezinfectant. Apoi ne puneam papucei de protecție. Nu intri așa oricum. Igiena e pe primul loc, ca să zic așa. Și mi-a plăcut că pe jos era mai ceva ca într-un spital. Din occident. Că dacă e să compar cu spitalele de la noi, păi la oamenii ăștia de la Avis e lux, nu alta.

Poză furată de la Daniel Botea.

Iar asta e bine de știut, zic eu. Mie mi se pare unul dintre cele mai importante aspecte atunci când produci o sursă de mâncare la nivel de masă.

Ulterior am vizitat niște hale de 4000m² fiecare, cu pui de câteva zile și pui mari de carne și ouă. Și știu că ai avea tendința să zici că „aaaaa, dar sunt pui stresați.. păi ce-ai făcut, că stau închiși acolo…”, așa cum mi-a zis o prietenă după ce i-am trimis niște poze. Doar că, sincer, găinile bunicii stăteau într-un țarc și în niște cotețe mult mai mici decât necesarul lor. Rar le dădea drumul să zburde în voie prin grădină, că se trezea că vine o vulpe sau un uliu și i le mânca. Și era mai mare paguba. Și vai ce carne bună dădeau. Și ce ouă. Mamă, mamă, mamă, că-mi plouă în gură. Deci asta cu găinile stresate cam pică… că aveau spațiu suficient acolo să facă ce le poftea lor inimioara.

Poză tot de la Marian.

Iar sursele de hrană și apă, după cum se poate observa și în poză, e tot pe bază de tehnologie. Totul programat. Motiv pentru care se și îngrașă natural, mâncând. Nu-s injectate, ci păcălite. Mare parte din timp li se creează impresia că e zi, chiar dacă e noapte. Și ce să facă și ele, dacă nu să mănânce? Și mănâncă. Și tot mănâncă. Mai și dorm nițel. Mai mănâncă. Și uite așa cresc găinile mari și frumoase, de carne, mai repede decât la bunica în curte, care la ora 6 după-masa se bagă în coteț și dorm mai mult decât stau treze, fără să fie injectate sau ceva. Asta în cazul în care te întrebai cum cresc în mod natural, dacă nu-s injectate cu hormoni. Ei bine, iată soluția găsită de oamenii de la Avis3000.

Și dacă te întrebi ce mănâncă, ei bine își fac propriul nutreț (crecă așa se zice). Au terenuri pe care cresc tot felul de cereale și apoi le combină în funcție de necesarul fiecărui tip de pui (carne, ouă, pui de o zi, pui de câteva zile, pui mari etc.). Și le depozitează aici:

Apoi am vizitat și abatorul celor de la Avis3000. Locul în care începe să se pregătească produsul să devină ambalat, gata să ajungă pe mesele noastre. Totul tehnologizat. Iar ne-am îmbrăcat în hălătețe și ne-am pus bonete și cipici în picioare. Iar oamenii ne-au lăsat să ne plimbăm în voie, căci nu se lucra în momentul respectiv și nu încurcam pe nimeni cu nimic.

Am văzut și cum se sortează ouăle pe mărimi (S, M, L), cum se ambalează și unde le depozitează ca apoi să plece către magazine.

Totul e pus la punct și funcționează ca un ceas elvețian la Avis3000.

Iar dacă treceți prin Hunedoara, musai să întrebați de magazinele PRO HD. Pe lângă produsele Avis3000, au o mulțime de alte produse românești de la producători locali din împrejurimi (Hunedoara, Alba, Sibiu etc.). Ceea ce mi s-a părut super tare. Pentru că sunt produse pe care, din păcate, nu le întâlnești prin alte părți (sau cel puțin o mare parte dintre ele).

Și așa, ca o concluzie și încheiere, da, e important să te intereseze ce mănânci. De unde mănânci. Cum sunt produse. Cine le produce. Iar dacă ai posibilitatea să și vezi exact ce și cum de Zilele Porților Deschise de exemplu (pe care din ce în ce mai multe firme le organizează), e și mai bine. Eu una am fost super curioasă de cum e de fapt avicola (mai pe românește) și cum sunt crescuți puii care ajung în comerț.

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev. Evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu”, cotidianul Glasul Hunedoarei.

octombrie 7, 2019 1 comment

Newer Posts

Older Posts