Despre cartea din Autobuz: De obicei mergeam la muncă cu metroul. 5-10 minute până la metrou, 20 minute cu metroul și încă 20 de mers pe jos până la birou. Mi se părea că pierd în jur de 1h40′ degeaba. Nu le puteam valorifica în niciun fel. Și îmi place să citesc în metrou. Doar că la orele la care plec eu la muncă de la Politehnică și mă întorc de la Unirii, este suficient de aglomerat încât să mă bucur dacă prind loc lipită de ușă, cumva, în dungă. Nici vorbă să poți citi. Apoi, când a venit vara și s-a mai aerisit cât de cât orașul pentru că au început vacanțele și concediile am zis că dacă tot am două autobuze care mă iau din fața blocului și mă lasă la 2 minute de birou, să încerc și varianta asta. Așa că mi-am făcut abonament. Fac 30-40 de minute, cel mult. Timp în care doar citesc. Și la dus. Și la întors. Și e atât de plăcut. Fapt pentru care am zis să scriu pe blog despre toate cărțile pe care le citesc în autobuz. Așa a apărut Cartea din Autobuz.
Aveam Amintiri din casa morților a lui Dostoievski în biblioteca de mult timp. Și tot ziceam că vreau să o citesc. Că vreau să citesc ceva de Dostoievski. Până acum, n-am citit nimic de Dostoievski. Și cred că, într-un fel, a fost mai bine. E un autor greoi, dificil de citit și de înțeles.
După cum ziceam, n-am citit nimic de Dostoievski până la Amintiri din casa morților. Iar cartea asta tot dădeam să o iau din bibliotecă și tot sfârșeam să iau altceva. Până la un moment dat, când mi-am zis: ce poate să fie atât de rău la casa asta a morților?
Sinceră să fiu, mă așteptam la orice altceva, numai la subiectul cărții nu. Nu citisem nicio recenzie a cărții. Habar n-aveam despre ce ar putea fi. Și m-a surprins cumva într-un mod plăcut, dar trist – dacă are în vreun fel sens combinația asta de plăcut și trist.
Amintiri din casa morților e doar o metaforă în spatele căreia stă o închisoare din Siberia, unde erau deportați pe la 1800 și ceva cei care comiteau diverse crime în Rusia și teritoriile de sub ocupația acesteia. Iar metafora e perfectă pentru a descrie locul respectiv și sufletele care erau închise pe drept sau pe nedrept în închisoarea siberiană.
Acțiunea, conform notelor cărții, se petrece undeva în zona Kuznețk din Siberia, o zonă vizitată de către Dostoievski prin 1857. Practic ea reprezintă relatarea unor părți din jurnalul unui deținut, în forma lui Dostoievski – extrem de descriptivă și, dacă îți pierzi puțin concentrarea, aia a fost, te-ai pierdut. Ceea ce te face să-ți imaginezi cum arată până și ultimul colțișor din ultima cameră. Doar că trebuie să fii cu mintea cât mai limpede, acolo printre rânduri și cuvinte.
Cartea Amintiri din casa morților în are în prim plan pe Alexandr Petrovici și perioada de detenție a acestuia din interiorul închisorii din Siberia. După ce a ieșit din închisoare, Alexandr Petrovici a rămas în localitate, în chirie. Și s-a apucat să-și scrie toate amintirile pe niște caiete care au ajuns să fie cartea despre care scriu acum.
Povestea e una impresionantă, despre viața din închisorile siberiene, despre Siberia, despre localnici, despre deținuți și despre paznici. Toate sunt un amalgam de trăiri și sentimente. E o carte despre trăiri sufletești, despresii, boli și oameni cu tot cu bune și cu rele.
Mi-a plăcut cum, personajul principal, Alexandr Petrovici, reușea să portretizeze restul personajelor în totalitatea caracterului lor, cu părți bune și rele, cu depresii și momente de extaz. E interesant de văzut și psihologic cum reacționează oamenii privați de liberatate în funcție de anumiți stimuli și cum lumea li se dă cu totul peste cap când ies dintr-o anumită rutină, sau când sunt nevoiți să intre la loc în ea.
Amintiri din casa morților este o carte la care am râs și am plâns de la o secundă la alta. Am trecut de la o stare la alta așa cum treci de la un rând la altul când citești o carte. Am empatizat cu fiecare personaj în parte și am încercat să văd dincolo de deținutul din închisoare, așa cum încerca și Alexandr Petrovici să-l prezinte. Dostoievski nuanțează trăirile într-un mod foarte intens, ceea ce te face să trăiești la propriu acțiunea odată cu personajele pe care le detești sau le îndrăgești.
E o carte pe care merită să o citești și să te cufunzi cu totul în ea. Ți-o recomand. Însă trebuie să-ți subliniez din nou că este o carte care necesită atenție pentru a fi înțeleasă și trăită întru totul.
O poți cumpăra de pe emag, de aici, unde la data de 20.11.2018 mai sunt doar 3 cărți în stoc.
Sau o poți cumpăra de pe Cartepedia, de aici, unde pare că stocul e ok.
Și uite și niște reduceri la cărți, proaspăt scoase din cuptor, care s-ar putea să te intereseze:
