Se spune că totul în viaţă costă, nimic nu este gratis. Nu ştiu dacă este chiar aşa, dar sigur nu există preţuri pentru orice. Unele lucruri sunt nepreţuite, nu se pot cumpăra, vorba celor de la MasterCard. Aici mă gândesc la bunul simţ, la „cei 7 ani de acasă” şi alte asemenea. Alte chestii sunt atât de simplu de oferit şi totuşi unii se comporta de parcă ar fi lucruri scumple, dificil de acordat altora: zâmbete, vorbe frumoase, înţelegere…
Multe alte lucruri costă doar timp şi în ziua de astăzi timpul pare sa aibă şi el un cost cât mai mare – şi nu mă refer neaparat la acţiuni coerente de voluntariat, ci la mici ajutoare pe care le putem acorda în unele momente, de exemplu să ajutăm un străin să ajungă la un obiectiv aflat la câteva minute distanţă sau „clasica” să ajutăm o bătrânică să treacă strada.
Ei bine, astfel de chestiuni nu au un preţ. Nu există curs de schimb, dar totuşi au valoare. Cât te costă să faci o faptă bună – puţin, foarte puţin. Cost real apare doar când vorbim despre donaţii. Atunci transformi grija ta in bani, acţionezi în mod direct. Fie ca trimiţi un SMS de genul celor cu valoare de 2 euro (oricum e mai bine decât să foloseşti banii pentru a vota la un show TV cu numere cu suprataxa), fie ca faci altfel.
Daca vrei sa te asiguri că ajutorul tău ajunge unde trebuie, cel mai bine este fie să îl trimiţi spre un ONG pe care îl contactezi direct (adică nu genul care te abordează pe stradă sau la uşă), fie să îl oferi personal. Şi nu uita că uneori mâna care nu este întinsă merită şi ea ajutor, este simplu să găseşti pe cineva care are nevoie de bani, lucruri sau alimente chiar dacă nu cerşeşte la colţ de stradă.
Dar vreau să vă amintesc despre o faptă bună „la ofertă”, care nu costa nimic. Este gratis şi totuşi vizează acordarea de bani unui ONG care mai departe rezolvă o problemă în societate, de la sărăcie la educaţie, de la protecţia animalelor la spaţii verzi, de la sănătate la curăţenie etc. Mă refer la depunerea declaraţiei 200 la ANAF fără a uita să completaţi datele unui ONG. Astfel, statul va redirecţiona 2% din impozitul pe care îl plătiţi către o Fundaţie sau o Asociaţie.
Nu costă nimic, ba chiar puteţi găsi online formulare 200 deja completate cu datele ONG-ului pe care îl doriţi. Orice ONG aţi alege, tot este mai bine decât să lăsaţi statul să decidă cum să administreze banii. Din păcate, doar 2%… Dacă aţi avut venituri doar din salarii sau şi din salarii, puteţi depune şi declaraţia 230, care nu este obligatorie, dar care poate însemna tot o donaţie fără costuri. Din câte ştiu, termenul de depunere la ambele este 25 mai 2016.
